Sunteţi aici: Pagina principală // Actualitate

Gusoeniul exista inca de pe vremea domnitorului Radu cel Frumos

drum spre biserica asfaltat 300mAşezată de o parte şi de alta a drumului naţional 67B, situată în dreapta Drăgăşaniului, unde se sfârşesc podgoriile, comuna Guşoeni îşi afirmă existenţa documentară încă din timpul domnitorului Radu cel Frumos. Din înscrisurile medievale aflăm că satele Măgureni, Butari, Dealu Mare şi Dadiciu erau sate de moşneni, iar satele Guşoeni, Spârleni şi Burdăleşti erau unele de clăcaşi. Între cele două Războaie Mondiale, pământurile acestor sate aparţinătoare localităţii Guşoeni erau stăpânite de boierii Mircea Valerian, Valerian Urşanu, Costică Predescu şi a crudului boier Matache Urşanu, mare stăpân de pământ şi chiabur, care şi astăzi îşi mai păstrează amintirea în comună. Pentru ţăranii din Guşoeni nici perioada comunistă nu s-a dovedit a fi una benefică. După Al Doilea Război Mondial, exproprierea pământurilor a început cu chiaburii şi s-a încheiat cu ţăranii de rând. Stabilirea regimului a început cu valuri de anchete şi arestări în rândul sătenilor, dar mai ales în rândul intelectualilor. Alături de mulţimea care se împotrivea colectivizării, părintele Ion Bălaşa şi fratele lui, istoricul Dumitru Bălaşa au suferit ani grei de închisoare. Un rol important l-a avut învăţământul în localitate, pentru că atunci s-a ridicat la Guşoeni prima şcoală din zonă. Legăturile satului Guşoeni cu satul Amărăşti, care se găseşte spre răsărit, peste dealuri, la vreo 3 kilometri făceau ca, în 1839, ambele sate să aibă o singură şcoală. „În satul Episcopia, unde a fost ridicată prima şcoală din Guşoeni, atunci când nici localitatea Amărăşti nu avea şcoală, veneau copiii de peste două dealuri, să înveţe aici. La vremea aceea, acel edificiu de învăţământ avea mare importanţă. Mai târziu, în satele din Guşoeni, care au ajuns astăzi nişte cătune părăsite, pentru că nu mai au infrastructură, ci drumuri de pământ, învăţau la acea dată peste 150 de copii, la fiecare şcoală. Astăzi, în localitate mai funcţionează o singură şcoală şi o singură grădiniţă. Comuna era renumită, în anii trecuţi pentru fructele şi pădurile sale, pentru vinul cu aromă de tămâioasă făcut de oameni harnici şi gospodari, dar şi pentru că aici rezistă timpului unul dintre cele mai vechi lăcaşuri de închinare clădite din lemn de stejar din întreaga Oltenie. Biserica de lemn de la Guşoianca are o istorie veche, fiind datată din 1550, cu hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului“. Ocupaţia de bază a locuitorilor de la Guşoeni a fost dintotdeauna viticultura, agricultura şi creşterea animalelor, iar o parte dintre locuitori se ocupau cândva şi cu negustoria de vinuri. Aşezarea are o mare încărcătură istorică, deoarece localitatea a fost atestată documentar încă în 1466-1467, numele său apărând în înscrisurile domnitorului Radu cel Frumos, perioadă în care este amintit satul Spârleni într-o carte dată de domnitor, prin care întăreşte mai multor moşneni moşiile Creţeni şi Spârleni, din judeţul Vâlcea. Localitatea Guşoeni este un loc ascuns printre dealuri, binecuvântat de Dumnezeu, este locul unde spun de fiecare dată că este casa mea. Voi aparţine acestui plai atâta timp cât mă voi bucura de fiecare obicei păstrat, de fiecare eveniment, de fiecare poveste, pentru că aici soarele este cel mai aproape de pământ”, este de părere primarul Nicolae Concioiu.

În 1941, în cele cinci şcoli din Guşoeni învăţau peste 550 de copii
• Acum abia mai funcţionează o singură şcoală

La Guşoeni mai funcţionează în prezent o singură şcoală şi o singură grădiniţă. Primarul Nicolae Concioiu acordă o atenţie deosebită unităţilor de învăţământ din comună, astfel încât noul an şcolar să debuteze fără probleme. Având în vedere noile reglementări în domeniul învăţământului, singura şcoală care a mai rămas în localitate are autorizaţie de funcţionare. Primarul a precizat că, în aceste zile se fac ultimele pregătiri pentru deschiderea în bune condiţii a noului an şcolar. Lipsa copiilor pe uliţele satelor se simte, însă, tot mai mult, în fiecare an: „Singura şcoală rămasă în localitate are autorizaţie de funcţionare şi poate să îşi deschidă porţile pentru noul an şcolar fără probleme. Are grup sanitar modern, locaţia este racordată la reţeaua de apă, iar clasele sunt igienizate. Am cerut de când sunt primar să fiu sprijinit cu fonduri pentru modernizarea şcolii dar, cu toate acestea nimeni nu ne-a dat un leu, dar am reuşit, cu bani din bugetul local să punem tâmplărie termopan, iar şcoala este dotată acum cu sistem de supraveghere, are mobilier nou, ar mai fi doar uşile de schimbat. Tot pentru copiii noştri am atras proiecte cu finanţare, cu sprijinul Petrom. În toamna aceasta avem un nou proiect care se derulează cu tema: „Învaţă să foloseşti calculatorul”. Tot prin astfel de alocări de fonduri s-a derulat proiectul „Învaţă să spui nu viciilor”. În urma acestor proiecte s-au organizat concursuri cu premii şi excursii. Singura mea supărare este că numărul copiilor scade. În 1941 şcolile din Guşoeni aveau 550 de copii, erau pe atunci patru şcoli primare şi o şcoală gimnazială. De altfel, anul acesta am organizat „Ziua localităţii”, în funcţie de câteva repere importante: 550 de ani de atestare documentară din timpul domnitorului Radu cel Frumos şi 550 de copii pe care îi număra localitatea, în 1941. Acestea sunt date certe, regăsite în monografia localităţii, adunate de preotul Ion Bălaşa. Trecutul nu se poate repeta dar, totuşi, trebuie făcute eforturi să ne identificăm pe hartă şi să rămânem pe harta judeţului Vâlcea”, mai spune primarul Nicolae Concioiu.

Localnicii ezită să se asocieze pentru afaceri agricole

Terenurile localnicilor de la Guşoeni sunt în continuare fărâmiţate, iar localnicii ezită să se asocieze, atunci când vine vorba despre demararea unor afaceri în domeniul agricol. „Fiind o comună milenară, formată din moşneni, clăcaşi şi boieri, când s-au făcut reformele agrare terenurile boierilor a fost reduse şi împroprietăriţi în continuare ţăranii. Terenul comunei Guşoeni, în mare parte este proprietate privată. Deşi avem o comună întinsă, proprietăţile sunt în general de dimensiuni mici şi sunt împrăştiate. Dacă un cumpărător interesat îşi doreşte să investească într-un singur loc, el va alege o suprafaţă mare pentru dezvoltarea unei afaceri în agricultură. Mai mult, ideea de colectivizare încă nu funcţionează, din cauza colectivizării în forţă. Faptul că oamenilor li s-au luat animalele din curte şi pământul cu forţa nu a fost în regulă, iar acum există o repulsie socială, o fractură mentală care nu se va suda imediat. Deocamdată îmbrăţişează ideea de asociere doar tinerii care au muncit afară, punând în practică mult mai uşor o astfel de afacere în localitate”, afirmă primarul.
Concioiu: „Comasarea localităţilor reprezintă condamnarea la moarte a satului românesc”

Conducerea administraţiei locale este sceptică în privinţa proiectului de lege propus de Guvern privind reclasificarea localităţilor prin înfiinţarea, la nivel naţional, a 183 de comune poli-regionali, selectând în acelaşi timp şi comunele unde s-au produs scăderi accentuate de populaţie, precum şi a celor care au în structura lor localităţi cu populaţie sub 100 de locuitori. Executivul încurajează în aceste situaţii unificarea administrativă la iniţiativa autorităţilor locale sau printr-un referendum local, de către populaţie. Primarul consideră că, pusă în practică o astfel de decizie, comunităţile din cătunele respective vor fi condamnate la pierzanie, pentru că nu li se va mai dat atenţia cuvenită: „Prin această decizie a Guvernului înţeleg că vor fi comune simple şi comune poli-regionali. Aceste comune au ca şi condiţie în primul rând distanţa faţă de oraşe sau de alte comune dezvoltate unde pot avea acces cetăţenii la educaţie, sănătate, asistenţă socială, şi sunt înfiinţate cu scopul de a fi mai aproape de cetăţean. Problema se pune pentru comunele şi satele cu o scădere demografică drastică. Nu există comună din ţară să nu aibă măcar un sat care să nu fi scăzut sub 100 de locuitori. Sunt sate care au şi mai puţin de 40 de locuitori. În momentul de faţă satele sunt delimitate teritorial, dar nu sunt gestionate financiar sau administrate separat. Problemele vor apărea dacă nu va mai exista sustenabilitate şi oportunitatea realizării unor investiţii, în aceste sate. Trebuie să ne gândim că, dacă noi vrem să evoluăm, administraţiile locale trebuie să administreze fondurile de aşa natură încât cetăţenii să beneficieze de utilităţi până la ultima casă. Dacă în satul respectiv nu se justifică investiţia la momentul când noi ne facem calculele, cu siguranţă că în timp le vom amortiza. Comasarea localităţilor reprezintă condamnarea la moarte pentru statele mici”, este de părere primarul Nicolae Concioiu.


Postaţi pe: Facebook



Scrieţi un comentariu

Copyright © 2012 Ultimele stiri – Impact Real. Toate drepturile revin.