Frânceşti este o localitate despre care hrisoavele ne reamintesc despre faptul că aceste meleaguri străvechi au fost populate încă din perioada geto-dacilor, şi apoi a ocupaţiei romane. Nenumărate mărturii documentare atestă că, în secolul al II-lea î. e. n, pe dealul Câineşti a existat o cetate din pământ cu deschidere spre cele trei văi ale Otăsăului, Melcernei şi Bistriţei, având un punct de observare în vârful celor trei hotare. Aşezată la interferenţa unui drum străvechi, Drumul Sărarilor, drum care lega Ocniţa de regiunea Olteniei şi la miază noapte de Castrul roman Buridava, localitatea avea să cunoască o puternică dezvoltare de-a lungul întregii sale istorii. Atestată în 1394 printr-un hrisov al lui Mircea cel Bătrân, localitatea având numele simbolic „frânc”, dat de negustorii de sare genovezi stabiliţi în Evul Mediu în zonă, însemnând „om cinstit” a cunoscut de-a lungul timpului o intensă viaţă spirituală. Acest lucru a avut o puternică înrâurire asupra destinului oamenilor din zonă, a reuşit să clădească familii solide cu credinţă în Dumnezeu, care să iubească munca şi cinstea, să fie modeste, dovadă fiind lăcaşurile sfinte, adevărate făclii de lumină şi credinţă, oaze de linişte şi cutezanţă. Aici, lăcaşurile Domnului au fost far şi călăuză în drumul prin istorie.
„Drumul sării”, presărat cu lăcaşuri de cult
Aici, pe „Drumul Sării”, care străbate ca o panglică argintie localitatea, dând strălucire aşezării, întâlnim lăcaşuri de cult care au dăinuit în timp, înfruntând furtunile vremurilor trecute. Mănăstirea Dintr-un Lemn este unul dintre cele mai valoroase şi mai vechi aşezăminte monahale din România. Situată într-o zonă împădurită, departe de tumultul şi agitaţia cotidiană, Mănăstirea Dintr-un Lemn este loc de refugiu şi rugăciune pentru mulţi creştini ortodocşi. Construirea lăcaşului de cult este strâns legată de o legendă, care a fost transmisă din generaţie în generaţie şi poartă un sâmbure de adevăr: „Legenda spune că un călugăr a găsit într-o scorbură a unui stejar secular icoana Maicii Domnului. Povestea transmisă din generaţie în generaţie mai spune că acesta a auzit o voce care l-a îndemnat să construiască în acel loc o biserică din acel stejar secular. Biserica a fost ridicată în cinstea icoanei Maicii Domnului, icoană care se păstrează şi astăzi în biserica de piatră a mânăstirii. Este o icoană de dimensiuni impresionante, având 1,5 metri înălţime şi 1 metru lăţime”. Legenda construirii lăcaşului de cult a fost transmisă din generaţie în generaţie, iar cărturarii, feţele bisericeşti şi istoricii au confirmat, de-a lungul timpului adevărul din spatele legendei. Mai mult, existenţa stejarilor seculari în această zonă, precum şi a icoanei, sunt dovezi de necontestat ale adevărului din spatele legendei. Ulterior, lângă bisericuţa de lemn a fost ridicată o biserică din piatră, dar micul lăcaş de cult şi-a păstrat harul, fiind un loc de rugăciune spre care se îndreaptă numeroşi creştini. Mănăstirea Dintr-un Lemn este situată în Depresiunea Horezu, o zonă de o mare încărcătură spirituală, considerată leagănul spiritualităţii din sudul ţării. În această zonă se află şi alte lăcaşe de cult importante, precum Mănăstirile Hurezi, Bistriţa, Govora sau Mănăstirea Surupatele, ctitorită în timpul lui Neagoe Basarab, la începutul secolului al XVI-lea. Aici au funcţionat ateliere bisericeştii, iar scriitorul Anton Pann a activat aici, precum şi la Mănăstirea Dintr-un Lemn, ca profesor de muzică şi ca traducător de cărţi religioase, în perioada anilor 1837-1850: „Suntem pe harta turistică a judeţului. Mai mult, o dată cu modernizarea celor trei drumuri, DJ 646 Băbeni – Arnota, DJ 646B Frânceşti – Pietrari şi DJ 646C Mănăstirea Surupatele, localitatea va deveni un loc însemnat ca destinaţie monahală. Şi noi am început o campanie de promovare a monumentelor istorice din localitate. Mai mult, am reuşi să depunem la Compania Naţională de Investiţii un proiect în vederea restaurării unei biserici declarată monument istoric. Frânceştiul este o localitate înconjurată de dealuri şi păduri, este o zonă cu aer curat şi locuri minunate. Dar, pentru a fi pusă în valoare trebuie să avem în vedere creşterea standardului de viaţă al comunităţii prin acces la canalizare, gaze, apa potabilă, drumuri asfaltate”, a precizat primarul localităţii, Daniel Paraschiv.
Tineretul pleacă din sat
Daniel Paraschiv: „Declinul demografic se vede cu ochiul liber”
Prăbuşirea demografică de după revoluţie a lovit în plin şi satele localităţii Frânceşti: „Cândva, în Frânceşti erau 1700 de copii, dar astăzi în localitate mai sunt numai 500 de copii”, spune primarul Daniel Paraschiv.
Tinerii care s-au născut aici au plecat din sat: unii au mers la şcoală în oraşe, alţii părăsesc localitatea, în încercarea de a-şi găsi un loc de muncă mai bine plătit, sau au luat calea străinătăţii. În localitate sunt case părăsite care stau să se prăbuşească, ostenite sub povara pustietăţii. Spectrul îmbătrânirii populaţiei este alarmant, numărul copiilor scade anual, în mod constant: „Mirajul străinătăţii i-a lovit din păcate şi pe tinerii noştri din Frânceşti, chiar dacă în localitate există locuri de muncă. Cu toate acestea, mulţi au ales să pună lacătul pe porţi fiindcă salariile sunt mici, iar traiul este din ce în ce mai greu. Sărăcia din ţară se datorează şi faptului că nu a existat o strategie de dezvoltare a satelor. Dar, cui îi pasă, atâta timp cât în programele de finanţare una dintre condiţiile impuse este ca aşezarea respectivă să aibă un anumit număr de populaţie, altfel nu primeşti fonduri? Aceste condiţii draconice pentru absorbţia fondurilor nu fac decât să-i determine pe tineri să-şi abandoneze rădăcinile şi părinţii”, a subliniat primarul. În urma lor rămân satele distruse, considerate un fel de obstacole în calea civilizaţiei. Creşterea standardului de viaţă la sate prin acces la canalizare, gaze, apă potabilă, drumuri asfaltate, rămâne în continuare un vis”, spune primarul. În general, tinerii plecaţi nu se mai întorc în satul natal, iar declinul demografic se vede cu ochiul liber”, a punctat primarul din Frânceşti.
