Aşezată între culmile Dealul Mare şi Dealul Olteţului, străbătută de la miazănoapte la miazăzi de pârul Şasa şi udată la sud de Olteţ, localitatea Tetoiu este fărâma de lume care ne vorbeşte astăzi despre frumuseţea şi demnitatea istoriei acestor locuri. Satele comunei Tetoiu sunt aşezate de o parte şi de alta a parului Şasa, respectiv satele Tepeşti, Popeşti, Nenciuleşti, Măneasa şi Tetoiu, satul Budele – aflat pe valea cu acelaşi nume şi satul Baroiu, pe partea estică a pârăului Olteţ. Toate aceste aşezări sunt de o vechime inestimabilă, având în vedere că în zonă s-au descoperit urme ale civilizaţiei umane dintre cele mai vechi de pe Pământ. Nu este loc în Tetoiu, nu este vale sau deal care să nu amintească despre istoria localităţii. Toate s-au încrustat adânc în cronica nescrisă a acestui ţinut. Mărturiile documentare se pierd în vremurile datate încă din Paleolitic, şi dovedesc existenţa oamenilor pe aceste meleaguri străvechi.
Povestea localităţii începe cu mult înaintea zidurilor păstrătoare de istorie şi legenda, ce stau încă şi astăzi in picioare. Întreaga vatră a localităţii de astăzi au fost locuită încă din preistorie, fapt dovedit de arheologi şi istorici, prin cercetările efectuate.
Teritoriul de astăzi al comunei este locuit încă din Paleolitic
A fost atestat astfel faptul că în „Valea lui Greuceanu”, la Bugiulesti, a avut loc o activitate tipic umană datând din Paleolitic. În punctul Piscul Şasăi, la Eleşteul lui Guran s-au descoperit urmele unei cetăţi dacice unde s-a găsit un tezaur cu peste 140 de monede de tip Larisa greceşti şi Filip I: „Un studiu referitor la apariţia acestor monede, cauza, dar şi determinarea pentru care au apărut în localitate este destul de elocventă. Se pune în valoare potenţialului aşezării ca şi amplasare geografică, aflată pe drumul unde se făcea foarte bine comerţ între civilizaţia greacă, dominantă atunci în Dobrogea, în special sarea fiind principala monedă de schimb. Localitatea s-a încadrat foarte bine pe traseul sării de la Ocnele Mari pe Olteţ, pe unde era transportat către Dunăre atât lemnul, cât şi sarea, pe drumuri care treceau în mare parte prin Tetoiu. Cauza apariţiei acestor monede se crede că a fost comerţul intens din acea perioadă, respectiv în secolul III-lea î. Hr. În afară de asta, la Tetoiu s-au descoperit oase umane în zona Bugiuleşti care s-a constatat că au o vechime de aproximativ 1,8 – 2 milioane de ani. În urma studierii zonei s-a stabilit, de asemenea, că la vremea exista aici chiar un lac getic. Satul Ţepeşti se află la extremitatea nord – estică a fostului lac getic, unde au trăit şi elefanţii meridionalis, adică elefanţii pitici. Clima a fost în acea perioadă de tip mediteranean, care favoriza dezvoltarea acestei faune”, ne-a spus profesorul Victor Boboc. La Bugiuleşti, cercetătorii au scos la suprafaţă de la rămăşiţele unei girafe până la fosile de maimuţă şi urs. Descoperirea antropologilor de pe Valea Olteţului a iscat de-a lungul deceniilor o serie de controverse, dar nu din cauza fosilelor animale, ci ca urmare a scoaterii la suprafaţă a fragmentelor de os despre care s-a spus că aparţin un humanoid: omul de Bugiuleşti, prezentat drept strămoşul europenilor, în jurul căruia s-au creat noi legende.
Legenda spune că Vlad Ţepeş a dat numele aşezării
Cel mai vechi sat ar fi Băroiu, atestat încă din secolul al XV-lea. Numele localităţii Tetoiu provine de la un anume Tetoianu, boier din perioada medievală. Legenda spune că numele localităţii Ţepeşti este strâns legat de o legendă pe care Vlad Ţepeş a lăsat-o trecând pe aceste meleaguri. Bătrânii satului povestesc că, în acea perioada, o persoană nocivă societăţii, un boier borfaş ar fi fost condamnat pentru înşelăciune prin tragere în ţeapă din ordinul domni torului: „Tetoiu este încărcat de istorie şi legendă. Atât legendele spuse de bătrânii satului, dar şi mărturiile arheologice descoperite aici confirmă din plin existenţa localnicilor încă din cele mai vechi timpuri. În comună sunt aşezate patru monumente istorice dedicate eroilor căzuţi în Primul şi Al Doilea Război Mondial, iar două dintre ele se află la bisericile construite în localitate în perioada medievală: biserica Sf. Nicolae din satul Ţepeşti şi cea din satul Tetoiu. Pământ străvechi udat de apele Olteţului şi Şasei, Tetoiu este încărcat de istorie şi legendă. Covorul verde al dealurilor, rodul bogat al livezilor şi apele care au sfredelit aşezarea întregesc zestrea noastră, a celor care ne-am născut aici”, afirmă primarul Lucian Antonie.
Depopularea accentuată lasă satele pustii
Aşezate între ape şi codri seculari, într-un cadru pastoral deosebit, cele şapte sate al localităţii suferă din cauza tranziţiei decembriste. Dacă înainte de Revoluţie în fiecare sat exista câte o şcoală, astăzi la Tetoiu mai funcţionează o singură şcoală, la centru, doar grădiniţele rămânând deschise. În ultimii ani, cei mai mulţi tineri au luat calea Occidentului, întorcându-se acasă din când în când, de dorul bunicilor. Îmbătrânirea populaţiei şi depopularea comunei se vede cel mai bine la şcoli, pentru că numărul elevilor scade an de an. Cei care termină gimnaziul se îndreaptă către liceu pentru ca mai apoi să plece în lume, după un loc de muncă mai bine plătit, pentru că în zonă industria lipseşte cu desăvârşire, iar agricultura, ocupaţia de bază cândva este practicată astăzi doar pentru subzistenţă. Primarul spune că cea mai veche şcoală înfiinţată în comună a fost şcoala din satul Tetoiu, în anul 1857, care a funcţionat la început într-un local închiriat, ca mai apoi în fiecare localitate, datorită numărului mare de copii, comunitatea să ridice câte o locaţie în fiecare sat.
