Aşezate între ape şi codri seculari, într-un cadru pastoral deosebit, cele şapte sate ale localităţii Tetoiu păstrează încă nealterate mesajele înaintaşilor noştri. Din monografia localităţii reiese că aici, pe Valea Şasa cel mai vechi sat ar fi Băroiu, atestat încă din secolul al XV-lea, iar numele localităţii Tetoiu provine de la un anume Tetoianu, boier din perioada medievală. Bătrânii satului povestesc faptul că numele satului Ţepeşti este strâns legat de o legendă pe care Vlad Ţepeş a lăsat-o trecând pe aceste meleaguri. Se spune că, în acea perioadă, o persoană nocivă societăţii, un boier borfaş ar fi fost condamnat pentru înşelăciune prin tragere în ţeapă din ordinul domnitorului. Tetoiu este încărcat de istorie şi legendă. Atât legendele spuse de bătrânii satului, dar şi mărturiile arheologice descoperite aici confirmă din plin existenţa localnicilor încă din cele mai vechi timpuri. În comună sunt aşezate patru monumente istorice dedicate eroilor căzuţi în Primul şi Al Doilea Război Mondial, iar două dintre ele se află la bisericile construite în localitate în perioada medievală: biserica Sfântul Nicolae din satul Ţepeşti şi cea din satul Tetoiu. Pământ străvechi, udat de apele Olteţului şi Şasei, Tetoiu este încărcat de istorie şi legendă. „Covorul verde al dealurilor, rodul bogat al livezilor şi cele două ape curgătoare care au sfredelit aşezarea întregesc zestrea noastră, a celor care ne-am născut aici”, afirmă primarul Lucian Antonie.
Zona a fost locuită încă din preistorie
Aşezată între culmile Dealului Mare şi Dealului Olteţ, străbătută de la stânga soarelui care răsare de pârul Şasa şi udată la sud de Olteţ, localitatea Tetoiu este fărâma de lume care ne poate vorbi astăzi despre frumuseţea şi demnitatea istoriei acestor locuri. Satele comunei Tetoiu sunt aşezate de o parte şi de alta a pârâului Şasa, respectiv satele Ţepeşti, Popeşti, Nenciuleşti, Măneasa şi Tetoiu, satul Budele – aflat pe valea cu acelaşi nume şi satul Băroiu, pe partea estică a pârăului Olteţ. Toate aceste aşezări sunt de o vechime inestimabilă, având în vedere că în zonă s-au descoperit urme ale civilizaţiei umane dintre cele mai vechi de pe Pământ. Nu este loc în Tetoiu, nu este vale sau deal care să nu amintească despre istoria localităţii. Toate s-au încrustat adânc în cronica nescrisă a acestui ţinut. Mărturiile documentare arată că aici a fost o zonă locuită încă din Paleolitic.
Povestea localităţii începe cu mult înaintea zidurilor păstrătoare de istorie şi legendă care stau şi astăzi in picioare. Întreaga vatră a localităţii de astăzi a fost locuită încă din preistorie, fapt dovedit de arheologi şi istorici, prin cercetările efectuate.
Aici s-au descoperit şi urmele unei cetăţi dacice
A fost atestat astfel faptul că în „Valea lui Greuceanu”, la Bugiuleşti a avut loc o activitate tipic umană datând din Paleolitic. În punctul Piscul Şasăi, la Eleşteul lui Guran s-au descoperit urmele unei cetăţi dacice unde s-a găsit un tezaur cu peste 140 de monede de tip Larissa greceşti şi Filip I. Un studiu referitor la apariţia acestor monede, cauza, dar şi determinarea pentru care au apărut în localitate este destul de elocventă. Se pune în valoare potenţialului aşezării ca amplasare geografică, aflată pe drumul unde se făcea foarte bine comerţ între civilizaţia greacă, dominantă atunci în Dobrogea, sarea fiind principala monedă de schimb. Localitatea s-a încadrat foarte bine pe traseul sării de la Ocnele Mari pe Olteţ, pe unde era transportat către Dunăre atât lemnul cât şi sarea, pe drumuri care treceau în mare parte prin Tetoiu. Cauza apariţiei acestor monede se crede că a fost comerţul intens din acea perioadă, respectiv din secolul al III-lea î. Hr. În afară de asta, la Tetoiu s-au descoperit oase umane în zona Bugiuleşti care s-a constatat că au o vechime de aproximativ 1,8 – 2 milioane de ani. În urma studierii zonei s-a stabilit de asemenea că exista aici chiar şi un lac getic. Satul Ţepeşti se află la extremitatea nord – estică a fostului lac getic, unde au trăit şi elefanţii meridionalis, adică elefanţii pitici. Clima a fost în acea perioadă de tip mediteraneană, care favoriza dezvoltarea acestei faune. La Bugiuleşti, cercetătorii au scos la suprafaţă de la rămăşiţele unei girafe până la fosile de maimuţă şi urs. Descoperirea antropologilor de pe Valea Olteţului a iscat de-a lungul deceniilor o serie de controverse, dar nu din cauza fosilelor animale, ci ca urmare a scoaterii la suprafaţă a fragmentelor de os despre care s-a spus că aparţin un humanoid: omul de Bugiuleşti, prezentat drept strămoşul europenilor, în jurul căruia s-au creat noi legende.
