Toate localităţile din judeţ şi-au redus numărul de şcoli şi grădiniţe, pe de o parte, pentru a minimaliza cheltuielile, dar şi pentru că numărul copiilor a scăzut foarte mult. După ce, cândva, au fost renovate, clădirile şcolilor sunt acum, multe dintre ele, abandonate. Comasarea şcolilor din mediul rural a aruncat pe apa sâmbetei investiţii de miliarde. În opinia primarului, scăderea numărului de copii este alarmantă şi crede că va veni vremea când două localităţi se vor uni, iar copiii vor merge la o singură şcoală. „Da, am fost obligat să comasez şcolile, dar nu pentru că ne-ar fi obligat cineva, ci din cauza lipsei copiilor. Eu sunt şi cadru didactic, aşa că îmi dau seama care va fi statistica în viitor. În momentul acesta s-au comasat şcolile de la Zgubea către Romaneşti şi clasele de la a V-a la a VII-a către Roşiile. Nu mai avem decât o singură şcoală cu clasele I-VIII în centru, plus o grădiniţă şi şcoala Romaneşti cu clasele I-IV şi grădiniţă, deci mai avem două şcoli funcţionale. În rest, avem clădiri, dar nu avem copii. Încercăm să închiriem cel puţin câte o cameră în fiecare clădire, în ideea de a avea grijă cineva de locaţie, să o întreţină, să nu ne trezim că se fură sau se deteriorează, ar fi păcat de banii care s-au cheltuit acolo. Reabilitarea acestor clădiri s-a realizat şi prin hotărâre de guvern, în 2008. Una dintre şcoli este reabilitată prin Banca Mondială, este vorba despre cea din centrul comunei. Era normal să o aleg pe aceasta pentru reabilitare, deoarece, la un moment dat, trebuie să gândeşti spre viitor. Nu puteam să reabilităm o şcoală unde de pe atunci erau semnale că, în cel mai scurt timp, nu vor mai exista copii şi nu puteam să-i mutăm din centru într-un sat mult mai departe. O să vină timpul, sunt sigur, când şi şcoala aceasta se va uni cu cea de la Tetoiu, pentru că nu vor mai exista copii. De ce? Pentru că familiile tinere se îndreaptă către zonele cu potenţial economic, acolo unde au un loc de muncă, sau către străinătate. Aceasta este tendinţa la Roşiile. Sunt foarte mulţi tineri care lucrează în Grecia, în Italia, Spania, Anglia şi vor să revină acasă, dar atunci când vor fi la pensie. Lipsa locurilor de muncă şi a banilor îi fac să plece. La noi ar merge doar creşterea animalelor şi cultivarea pământului. Sunt unii care au început astfel de activităţi, dintre cei care au fost plecaţi în străinătate. Au făcut rost de bani şi au început mici afaceri, dar aici este foarte greu să reziste.”, mai spune primarul Marinescu.
Fondurile externe s-au dovedit a fi mană cerească în localitate
La Roşiile au fost implementate însă şi proiecte cu finanţare externă. Astfel, proiectul prin fonduri SAPARD, de asfaltare a 6 kilometri de drum comunal, care leagă satele Romaneşti – Perteşti şi Cherăşti Deal, având un termen de execuţie de numai 11 luni, l-a determinat pe primar să diferenţieze avantajele în ceea ce priveşte calitatea şi respectarea fără discuţii a termenelor de finalizare.
„Când am avut proiecte prin SAPARD, proiectul fiind finalizat în anul 2008, totul s-a derulat foarte rapid. Într-un an, totul era finalizat, deşi proiectul era în valoare de un milion de euro. S-au realizat 6 kilometri de asfalt între Romaneşti – Pleşeşti – Păsărei şi Cherăşti Deal şi două poduri în punctul Romaneşti şi Geamăna, proiectul s-a derulat foarte rapid. De aceea, când se vor debloca ghidurile de finanţare, neapărat, prin fonduri europene voi accesa toate proiectele propuse, pentru că banii de la stat vin într-un ritm foarte lent.”, a declarat primarul PNL din Roşiile.
Asfaltarea tuturor drumurilor, un proiect de viitor
Infrastructura rutieră este domeniul în care alesul local şi-ar fi dorit să realizeze investiţii masive, însă, cum niciodată planurile de acasă nu se potrivesc cu cele din târg, investiţiile rămân în continuare la stadiul de proiecte de viitor. Cu mare chibzuială şi fără nici un ajutor financiar, Ştefan Marinescu a reuşit să asfalteze, doar cu bani din bugetul local, patru kilometri de drum comunal. În opinia sa, dacă nu ai infrastructură, nu ai nimic, degeaba te lauzi cu un cămin cultural frumos sau cu o primărie luxoasă. O localitate trebuie să aibă drumuri bune, nu se mai poate face treabă cu calul şi căruţa. „Sunt de făcut multe, dar eu, în primul rând, aş vrea să finalizez infrastructura. Am mai asfaltat încă 4,3 kilometri de drumuri săteşti cu bani din buget local, în anul 2010, proiectul având o valoare de 18 miliarde de lei vechi, în patru sate: Romaneşti, Perteşti şi Roşiile. S-au făcut asfaltări în trei sate, cu lungimi diferite, dar nu am putut realiza un drum de la un capăt la altul, să legăm astfel între ele suprafeţele asfaltate. Am prins 2,5 kilometri la Cherăşti, 800 de metri la Roşiile, 800 la Pleşeşti şi 800 la Romaneşti. La acest proiect nu am avut nici un sprijin, dar trebuia să-l fac pentru comunitatea din aceste sate. Mai este satul Balaciu, un sat destul de populat, unde doi kilometri ar necesita de urgenţă de asfaltare. Avem documentaţia întocmită pentru acest proiect, fiind deja depusă pe Măsura 3.2.2. Proiectul prevede introducerea reţelei de alimentare cu apă şi canalizarea, însă pe acea măsură nu au intrat decât câteva primării, adică 11 localităţi din 89. Drumurile pietruite sunt afectate la fiecare ploaie, iar eu am avut inclusiv vibrocompactor în această perioadă. Am ajuns, însă, la concluzia că poţi să le vibrezi oricât, pentru că apa ia tot atunci când vine. Noi am mers mai mult pe asfaltare, şi vorbim aici despre drumurile locale de interes, unde sunt gospodării. Eu aş fi de acord ca toate drumurile, chiar dacă sunt de vegetaţie forestieră, să fie pietruite măcar, pentru a avea acces cu utilajele. Dacă nu ai acces pe un drum, nu ai nimic, deoarece trăim în secolul vitezei şi nu se mai poate face treabă cu calul şi căruţa.”, a spus Ştefan Marinescu.
Localitatea nu are nici măcar un metru de reţea de apă
Asfaltul este încă un vis îndepărtat pentru comunitatea din comuna Roşiile, iar reţeaua de apă la fel, canalizarea reprezentând de-a dreptul fructul oprit. Deşi sunt nevoi şi condiţii elementare pentru orice sate civilizat, acestea rămân totuşi un lux pentru multe localităţi din judeţul Vâlcea. La Roşiile, proiectul reţelei de alimentare pentru comunitate a fost pasat de la o posibilitate de finanţare la alta. De vină este, poate, tot culoarea politică a primarului sau poate că mai-marii judeţului au considerat că nu este prea mare nevoie de apă la robinet în Roşiile. Populaţia din zonă mai are astfel mult de aşteptat până să aibă condiţii decente de trai. Să fi uitat, oare, ţăranul din Roşiile că este cetăţean european de mai bine de şapte ani deja şi că are tot dreptul să-şi dorească utilităţi în satul său? Şi nu vorbim, neapărat, despre asfalt pe fiecare ulicioară, ci despre facilităţile fără de care nimeni n-ar trebui să mai fie obligat să trăiască în mileniul trei. Mai exact, ne referim la o reţea de apă curentă la care să se poată racorda, la reţea de canalizare şi asfalt, măcar pe drumul principal.
„Proiectul de alimentare cu apă şi canalizare, de care avem mare nevoie, a fost depus pe Măsura 3.2.2 şi, ulterior, l-am depus OG 28, dar sunt sceptic că se va rezolva. Investiţia este declarată eligibilă pentru finanţare, dar în aşteptare. De aceea încerc să îl băgăm tot pe fonduri europene, cu scopul de a se demara sigur, calitativ şi mult mai rapid. Proiectul este întocmit pe o lungime de 20 de kilometri, pentru introducerea reţelei de canalizare şi apă, dar cu prioritate ar fi apa, deoarece consider că este mult mai importantă. Noi ne dorim să lucrăm proiectele cu fonduri europene. Am văzut cât de repede se derulează şi mai ştiu cât de greu este să lucrezi cu bani de la stat. Vorbim de calitate; fiind bani, faci şi un lucru calitativ. Acolo unde nu sunt bani faci „pingelele”, iar „pingelele”, la orice intemperie de genul acesta, pică.”, este de părere Marinescu.
Este posibil ca oamenii să refuze branşarea la apă
Din cauza sărăciei sau a faptului că mulţi dintre ei au deja fântâni în curte, este posibil ca oamenii să refuze să fie branşaţi la reţeaua de apă, iar acest lucru ar face imposibilă demararea proiectului. „Dacă asfaltul îl mai pingeleşti, alimentarea cu apă nu o mai poţi repara, dacă nu curge apa la robinet. Degeaba ai conducta înşirată pe 20 de kilometri prin comună, dacă nu curge apă la robinetul oamenilor. Fondurile europene sunt mană cerească pentru localitate, dar cu anumite condiţii. Eu am să fac o nouă evaluare, să vedem dacă vom avea suficiente cereri pentru branşări la reţea. Să nu avem marea surpriză ca oamenii să-şi fi făcut şi în gospodării sursă de apă şi să refuze branşarea. Deja, sunt multe localităţi rurale care se confruntă cu aşa ceva. Odată înfiinţată, adică după ce forăm toate puţurile şi introducem conducta, putem face ulterior şi extinderi la reţea.”, mai afirmă primarul.
