Primarului comunei Diculeşti i-a ajuns cuţitul la os. De mai bine de trei ani aşteaptă o situaţie favorabilă, un sprijin din partea cuiva pentru a reuşi să înceapă proiectul cel mai important pentru comunitatea pe care o conduce, şi anume alimentarea cu apă şi canalizarea. Până în prezent a primit numai promisiuni şi a dat-o în bară cu mai multe proiecte pe fonduri europene. Într-un interviu acordat publicaţiei noastre, primarul se destăinuie şi ameninţă chiar cu demisia din funcţie, dacă lucrurile nu iau o întorsătură favorabilă în ceea ce priveşte alimentarea cu apă a comunei.
Impact real: Sunteţi primar într-o comună fără alimentare cu apă. Aţi avut probleme cu seceta?
Sabin Cupăreanu: Avem sate care sunt în pericol să rămână fără apă în fântâni. Este singura comună, între Făureşti, Laloşu, Valea Mare şi Bălceşti care nu are apă, iar preşedintele Consiliului Judeţean, în loc să mă ajute, să insiste şi dânsul pe la Ministerul Mediului, mă lasă să aştept. Eu am ajuns la capătul puterilor, în plus am insistat pe la ministere în toate felurile posibile. Guvernul USL spunea că, în momentul în care va veni la putere va schimba totul, au fost doar promisiuni! Este vorba de un proiect foarte mare, pentru că altfel îl începeam cu bani de la bugetul local. Sunt hotărât: dacă nu reuşesc în următoarea perioadă să semnez acel contract de finanţare cu Ministerul Mediului, îmi voi da demisia. Nu am pentru ce să mai rămân în funcţia de primar, când sunt dus de nas cu promisiuni pentru finanţarea acestui proiect încă din anul 2010. Am înţeles că atunci noi nu eram la putere, dar din iunie 2012 am ajuns la guvernare şi văd că încă se întârzie cu semnarea acestui contract. Eu chiar nu mai pot, nu ştiu ce să le mai spun oamenilor, când în campania electorală le-am promis, împreună cu preşedintele Cîlea apă şi canalizare! Nu numai că nu voi mai candida, dar îmi dau şi demisia din funcţia de primar, dacă văd că nu se vor mişca lucrurile în următoarele zile, să facem ceva pentru ca oamenii noştri să aibă şi ei apă şi canalizare.
Impact real: Ce s-a întâmplat cu tinerii din localitate? Tot mai multe gospodării sunt îngrijite de persoanele vârstnice. Se mai construiesc locuinţe la Diculeşti?
Sabin Cupăreanu: Localitatea cunoaşte, în prezent, o dezvoltare, se construiesc câteva locuinţe dotate cu toate utilităţile. De asemenea, mulţi tineri au plecat în ţările occidentale, iar cu banii dobândiţi din activităţile desfăşurate acolo fac investiţii în comună, în special în construcţii şi pentru achiziţionarea de bunuri de consum. Cea mai mare problemă a noastră este însă apa şi canalizarea. Oamenii construiesc, dar, dacă noi nu reuşim să le asigurăm apa, normal că tinerii întârzie să se întoarcă în localitatea natală. Perspectiva este una bună, este important că aceştia construiesc, asta înseamnă că dorinţa lor este de a se întoarce, la un moment dat, în comună.
Impact real: Aveţi şi o sondă a Petrom pe teritoriul comunei. V-au ajutat în vreun fel în ceea ce priveşte infrastructura rutieră?
Sabin Cupăreanu: Da, m-au ajutat să asfaltăm un drum cu un strat de 70 de centimetri, pe o lungime de 1,7 kilometri, drum până la pădure, cu şanţuri dalate şi tot ce a fost nevoie. Aş mai avea de asfaltat în comună diferenţa de la acel proiect, care este de patru kilometri, astfel am rezolva infrastructura rutieră, în mare parte.
Impact real: Parlamentarii din zonă v-au sprijinit în vreun fel, în ultima perioadă?
Sabin Cupăreanu: M-au sprijinit doar la alegeri, când îi votam şi îi mai vedem acum la alegerile europarlamentare, şi apoi iar la cele parlamentare. În rest nici nu trec prin comună. Singurul care m-a ajutat a fost deputatul Constantin Mazilu, de la Coca am primit doar promisiuni.
Impact real: După un an şi jumătate de guvernare, cum catalogaţi activitatea USL?
Sabin Cupăreanu: Noi înţelegem că nu sunt bani, că s-au dat bani cu sacul în guvernarea trecută, în special către primarii PDL sau consiliilor judeţene conduse de preşedinţi PDL. Normal că au profitat în perioada 2008-2012. Acum partea proastă este că toată ţara este USL, dar să vedem la alegerile următoare ce va fi, lumea este sătulă şi de USL, şi de politică, în general. Mie îmi place de Ponta şi sunt conştient că din doi pumni de bani nu ştie cui să-i dea mai întâi, deoarece sacul a rămas gol. Noi suntem acum tot ca în opoziţie, că bani tot nu sunt.
Impact real: Cu iluminatul stradal care este situaţia, aţi reuşit să înlocuiţi lămpile cu becuri economice?
Sabin Cupăreanu: Da, şi acest lucru am reuşit să-l fac tot în 2008. Avem 480 de lămpi stradale în comună. I-am obişnuit pe oameni cu lumină pe străzi, dar nu putem să le lăsăm aprinse toată noaptea. Le planific să fie aprinse pe la ora 20.00 şi le închidem pe la ora 24.00, iar dimineaţa le aprindem în jur de ora 4.00. Stăm prost doar cu apa, în rest nu ne lipseşte nimic.
Impact real: V-aţi gândit la un proiect european pe care să-l accesaţi în perioada 2014-2020?
Sabin Cupăreanu: Nu m-am mai gândit la nimic. Cred că sunt şi foarte ghinionist, deşi m-am zbătut foarte mult. Am depus un proiect pe măsura 3.2.2., atunci când am fost despărţiţi de comuna Făureşti şi am făcut inventarul în ceea ce priveşte infrastructura rutieră. Când ni s-a aprobat proiectul de apă m-am uitat în Monitorul Oficial şi nu mai era nici un drum cuprins. Am refăcut proiectul şi a apărut atunci măsura 3.2.2., am obţinut 65 de puncte, dar nu a fost suficient pentru finanţare. Am mai depus unul pe Phare, dar a picat şi acela, deoarece se terminaseră fondurile. Am mai depus încă un proiect când a revenit măsura 3.2.2., cu care am obţinut punctajul, dar au venit alţii la putere, şi tot aşa. Am avut un ghinion total, pot spune că am dat-o numai în bară în ceea ce priveşte fondurile europene.
Impact real: Şi totuşi, este greu să fiţi primar la ţară? Ce calităţi trebuie să aibă un primar pentru a fi pe placul cetăţenilor, în mediul rural?
Sabin Cupăreanu: Nu este diferenţă între un primar de oraş şi unul de la ţară, poate numai de mentalitate. În ceea ce priveşte programul de lucru, pot spune că este cel puţin la fel de dificil şi noi, cei din mediul rural, avem un program de audienţe care trebuie respectat şi ne zbatem pentru a accesa diferite fonduri, cu care să le asigurăm oamenilor tot ce au nevoie. Chiar pot afirma că este mai dificil, deoarece oamenii au de multe ori concepţii învechite, iar aici, în mediul rural, populaţia este îmbătrânită şi este mai greu de discutat cu bătrânii. Cel mai dificil este faptul că evoluţia în acest caz este îngreunată. În general, pe oamenii de la Diculeşti am încercat să-i dau după mine, mă cunosc foarte bine, aşa cum îi cunosc şi eu pe dânşii, astfel că tot timpul ne-am tratat cu respect reciproc. Cea mai grea problemă la care pur şi simplu nu ştiu ce să le mai răspund oamenilor este când vin în audienţe şi mă întreabă când vor avea şi dânşii apă.
Impact real: De ce nu aţi plecat la oraş?
Sabin Cupăreanu: Am avut posibilitatea să plec la oraş, dar nu mi-a plăcut niciodată aglomeraţia şi, în plus, nu îmi place să stau la apartament. Am un apartament la Craiova, iar soţia mea locuieşte mai mult acolo, fiind director adjunct la o bancă. Îmi place să merg la sfârşit de săptămână, dar nu mi-ar plăcea să trăiesc acolo. Simt că viaţa mea este aici, în comuna Diculeşti. Aici mă simt cel mai bine şi aici vreau să trăiesc. Şi băiatul meu, Armand m-a moştenit în ceea ce priveşte plăcerea de a locui în Diculeşti. A făcut trei facultăţi, dar nici lui nu-i place la oraş.
Impact real: Vă reproşaţi ceva, în anii de mandat pe care i-aţi avut, ca primar?
Sabin Cupăreanu: Cred că aş putea să îmi reproşez câte ceva. De multe ori sunt foarte impulsiv, iar în alte cazuri mă entuziasmez prea mult şi mă afectează când văd că, uneori, lucrurile nu iau întorsătura pe care mi-aş dori-o. Pot afirma şi că am un regret: faptul că nu am reuşit să accesez proiectul pe Măsura 3.2.2. A fost un mare dezavantaj pentru mine. Dacă reuşeam, atunci nu mai eram nevoit să cheltuiesc bani din bugetul local pentru asfaltări şi să aştept până în perioada aceasta fără apă şi canalizare în comună, dar am avut ghinion şi a trebuit să le depunem separat.
Impact real: Privind retrospectiv, care a fost cel mai dificil dintre cele trei mandate de primar?
Sabin Cupăreanu: Cel mai bun mandat a fost cel din perioada 2004-2008, atunci când am reuşit să realizez foarte multe în comună. Am făcut dispensarul, am extins primăria, am reabilitate căminul cultural. Într-adevăr, atunci nu treceam prin perioada de criză mondială, dar pot afirma cu tărie că a fost cel mai bun mandat al meu. Ulterior nu am mai reuşit să fac prea multe, doar mici finisări la aceste obiective. Cel mai rău mandat a fost acesta, ultimul: 2008-2012. Am avut numai eşecuri, m-am şi îmbolnăvit. Am pierdut proiectul pe Măsura 3.2.2., nu am făcut mai nimic, am stat numai de proiecte. Guvernarea nu era deloc în graţiile noastre, iar problemele de la nivel naţional s-au transpus inevitabil şi în administraţia locală: s-au blocat fondurile, iar noi stăm cu proiectele în sertare şi aşteptăm să ni se mai repartizeze şi nouă nişte fonduri, să mai realizăm şi noi câte ceva pentru consătenii noştri. Pentru că am afirmat că cel mai prost mandat a fost cel din 2008-2012, unde am reuşit totuşi să mai mişc câte ceva, cred că mă aşteaptă unul şi mai greu, cel din 2012-2016, unde până în prezent nu am reuşit să fac mai nimic şi pe care tind să nu-l duc la sfârşit, dacă situaţia nu îmi este favorabilă şi nu voi reuşi să le introduc oamenilor apa.
