Sunteţi aici: Pagina principală // Actualitate

Roşiile, o fortăreaţă între păduri

Roşiile, localitate aflată la răspântie de vremuri este astăzi sfâşiată între tradiţie şi noutate. O lume fascinantă, unde credinţa în Dumnezeu este mai presus de orice, o lume a tradiţiilor, a cântecului oltenesc cunoscut pe marile scene ale lumii, unde munca pământului a rămas o obligaţie sfântă. Aşa ar putea fi definită comuna Roşiile, localitate aşezată pe Valea Şasa, în umbra Dealul lui Bălan, strânsă de la Lăpuşata până la Băeşti în cureaua pădurii Piersăceanca, în mijlocul unei privelişti deosebite. Numele comunei este legat de istoria polcovnicului Nicolae Pleşoianu, polcovnicul fiind grad militar în armata polonă, dar date mai multe nu sunt încă pe această linie. Decât despre faptul că polcovnicul este membru al uneia din cele mai mari familii boiereşti, cunoscută prin contribuţia la revoluţia paşoptistă şi la emanciparea românilor, Pleşoienii fiind dregători ai statului în secolul al XIX-lea şi cei care au pus bazele primelor garnizoane militare din judeţul Vâlcea. Roşiile oferă şi astăzi oricărui trecător peisaje încremenite în timp, o fărâmă de lume de care Dumnezeu a avut grijă. I-a desenat dealuri şi văi, a înzestrat-o cu fâneţe şi ogrăzi, i-a înălţat de veghe arbori sănătoşi, i-a conturat un firicel de apă domol prin mijlocul aşezării şi i-a plăsmuit o istorie încrustată adânc în cronicile scrise ale acestui ţinut. Localitatea Roşiile oferă o frumuseţe aparte, drumul care vine şerpuind de la Tetoiu, cu pomi înfloriţi de o parte şi de alta, urcă spre Dealul lui Bălan şi presară în calea trecătorilor petale scuturate de vânt: „Aşezarea este încărcată de istorie şi legendă, la confluenţa codrului cu apa şi cu pajiştea înfloritoare, unde oamenii au statornicit vetre de aşezări trainice, aşa pot să-mi descriu locul unde m-am născut”, spune primarul Doru Diaconu. Covorul verde al văii Şasa, rodul bogat al livezilor şi apele care au sfredelit solul variat al aşezării întregesc zestrea monumentală a localităţii, care este un fel de fortăreaţă între păduri.

 

O comună aflată între istorie şi credinţă

Numele comunei Roşiile are la origine culoarea sângelui reflectată în albia pâraielor şi oglindită în plămădeala pământului de pe culmile care dau străluciri „roşiatice” straturilor de cărbuni neevoluaţi din carierele Berbeştiului. Atestată documentar în hrisoavele timpului încă din anul 1560, localitatea este descrisă ca un sat care se evidenţia prin frumuseţea unei biserici din lemn şi a unei curţi boiereşti care aparţinea colonelului Roşianu, cel de la care provine şi numele comunei. Bogatele arhive ale pământului au dat la iveală mărturii de mare valoare documentară care stau la baza etnogenezei fiinţei umane şi a poporului român. Meleagurile străvechi ale localităţii sunt încărcate de istorie şi legendă. Cu o atestare documentară destul de veche, satele Balaciu, Cherăşti, Hotăroaia, Lupuieşti, Păsărei, Pleşeşti, Perteşti, Rătăleşti, Romaneşti, Zgubea sau Roşiile sunt adevărate rezervoare din care „curge” istoria. Comunitatea de aici a trăit de-a lungul timpului o continuă viaţă spirituală. Acest lucru a avut o puternică înrâurire asupra destinelor umane. Nu întâmplător întâlnim pe Valea Şasa lăcaşuri sfinte, adevărate făclii de lumină şi credinţă, oaze de linişte şi cutezanţă. Bisericile au constituit unicele adăposturi şi ocrotire spirituală împotriva vicisitudinilor vremurilor pentru dăinuirea credinţei strămoşeşti.

 

Liniştea colindă printre casele părăsite

Comuna are multe poveşti de spus, iar suferinţele acestei localităţi sunt aceleaşi ca şi ale altor comune.

Pentru că este aşezată departe de traiul citadin, tinerii refuză să mai locuiască aici şi pleacă peste mări şi ţări, în căutarea unui loc de muncă, iar bătrânii trăiesc dintr-o pensie foarte mică. Liniştea colindă printre casele părăsite şi pământurile lăsate în paragină de bătrânii care nu mai au putere să le lucreze. Acesta este portretul şters al comunei Roşiile care, în ciuda strădaniilor autorităţilor de a face satul mai accesibil, pierde tinerii din cauza lipsei locurilor de muncă şi a instabilităţii din ţară. În opinia primarului, depopularea drastică cu care se confruntă este cel mai grav fenomen „Din păcate toată lumea pleacă din sat, după un loc de muncă mai bine plătit, iar dacă noi nu căutăm, cât de cât, să mai stabilizăm acest exod al tinerilor, o să ne trezim că stăm singuri pe aici. Sunt sate unde la zece case nu este un om şi, din păcate nici perspective nu sunt. Nimeni nu ia în seamă că trei locuri de muncă create într-o localitate înseamnă existenţa a trei familii”, a subliniat primarul din Roşiile, Doru Diaconu.

În opinia primarului, scăderea numărului de copii este alarmantă. La nivelul comunei, funcţionează şcoala din centrul localităţii cu clasele de la zero la clasa a VIII-a şi o grădiniţă, în satul Romaneşti: „Pe lângă aceste două grădiniţe am redeschis, începând de la toamnă, grădiniţa din satul Zgubea, unde avem numărul minim de copii. Dacă legea ne dă posibilitatea am decis să o redeschidem, fiindcă este greu sa trezeşti un copil de trei ani la ora 6:00 dimineaţa şi să ajungă la ora 13:00 acasă. Clădirea din satul Zgubea a funcţionat până în anul 2008 şi, în tot acest timp, a avut parte de modernizări, dar a trebuit să fie închisă din cauza lipsei copiilor. Anul acesta am analizat însă oportunitatea de o redeschide. Va trebui să facem igienizările şi mici reparaţii pentru a fi funcţională”, a completat primarul din Roşiile, Doru Diaconu.

 

Doru Diaconu: „Nu sunt de acord să predau sistemul din cauza preţului ridicat practicat de Apavil”

Primarul localităţii Roşiile, Doru Diaconu, consideră că decizia de a nu preda reţeaua de alimentare cu apă şi canalizare către Apavil este una benefică pentru oameni, mai ales că acest lucru ar fi însemnat bani grei pentru o comunitate săracă: „Sistemul de apă şi canalizare îl vom gestiona pe cont propriu. În acest sens am înfiinţat serviciul de apă şi canalizare, am obţinut certificatul de înregistrare fiscală, mai sunt nişte documente pe care trebuie să le obţinem, iar după aceea să ducem documentaţia la Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice, ANRSC, pentru a stabili preţul şi modul de funcţionare. Estimăm că preţul va fi cât se poate de mic, cu condiţia să asigure cheltuielile de administrare. Nu sunt de acord să predau sistemul, în primul rând din cauza preţului ridicat pentru cei din comunitatea noastră, unde majoritatea sunt pensionari, cu pensii care nu depăşesc 520 de lei. În al doilea rând asigurăm câteva locuri de muncă, un lucru pe care ni-l dorim, pentru că şi aşa ne-a părăsit toată lumea din localitate, în general tinerii, adică forţa de muncă. Din păcate, toată lumea pleacă din comună după un loc de muncă mai bine plătit”, a punctat primarul din Roşiile, Doru Diaconu.


Postaţi pe: Facebook



Scrieţi un comentariu

Copyright © 2012 Ultimele stiri – Impact Real. Toate drepturile revin.