La Bujoreni aproape s-au finalizat retrocedările de terenuri, iar cel mai mare scandal din zonă, pe terenurile Staţiunii de Cercetare Pomicolă, s-a reglat, în cele din urmă, în instanţă, dând câştig de cauză localnicilor din Bujoreni. Primarul localităţii este printre cei care se bucură de această reuşită, spre deosebire de alţii. „În primul rând, au fost probleme cu staţiunea. Din punctul nostru de vedere, la Bujoreni este cam încheiată acţiunea. Mai sunt mici neînţelegeri, litigii între cetăţeni în care suntem şi noi chemaţi ca parte în proces, dar, în rest, la Bujoreni s-a cam terminat problema fondului funciar. S-au făcut expertize tehnice şi sunt hotărâri judecătoreşti. Aşa cum au retrocedat Peleşul, Pelişorul şi alte minuni, este bine că li s-a dat teren şi amărâţilor de aici. Cetăţenii au câştigat. Eu sunt la o vârstă la care nu îmi permit să fac prostii indiferent ce ar fi, pentru că, în momentul în care ai favorizat pe cineva sau ai defavorizat pe altcineva, nu este în regulă. Sunt cei de pe partea stângă, care locuiesc de la staţiune încoace, care se uită peste gard că se fură de pe teritoriul lor. Şi lunca Oltului a fost retrocedată toată cetăţenilor, numai celor care s-au regăsit că au terenurile pe uscat. Au fost litigii, pentru că toată lumea încerca să scoată terenurile din baltă pe uscat. Minciuna are picioare scurte însă, indiferent ce ar fi. Pentru cei care au terenuri sub apă avem tabelul pentru despăgubiri.”, mai spune primarul Roşu. „În cele patru mandate de când sunt aici cunosc fiecare bucăţică de teren din toată comuna, inclusiv fondul forestier, deşi nu se poate fără să te conteste cineva, dar cunosc fiecare milimetru de suprafaţă de teren. Oamenii încearcă de multe ori să te inducă în eroare, dar, dacă le opreşti actele, îi baţi cu propriile lor arme. În campania din anul 2004, fostul viceprimar, contracandidatul meu, spunea că el nu va amâna oamenii, ci vor fi împroprietăriţi pe loc. A fost situaţia de aşa natură încât eu să fiu primar şi el vice. Îl puneam atunci să îi rezolve el, pe loc, şi nu putea. Greşelile se repară, dacă nu sunt intenţionate. Când s-a făcut o infracţiune atunci este grav. Când se face o greşeală se mai repară, dacă nu constată nimeni că este infracţiune.”, este de părere Alexandru Roşu. .

PSD, „în pat cu duşmanul… liberal”

Alianţa dintre PSD şi PNL încă scârţâie, la ora actuală, în comuna Bujoreni, deşi primarul Alexandru Roşu este de părere că ar trebui ca opoziţia să fie, în acest moment, unită împotriva democrat-liberalilor. „Dacă nu vor să meargă în alianţă se greşeşte enorm. Eu cred că sunt şi profitori care vor să iasă în faţă. Dacă eşti unit şi mergi în forţă, realizezi ce ţi-ai propus, dar, dacă mergi pe decimare, fiecare încearcă să meargă după ciolan şi nu iese nimic.”, este de părere primarul, care şi-ar dori cu sinceritate unirea cu liberalii, care au fost însă principalii săi oponenţi în campaniile electorale trecute. „Puterea lor s-a cam dus acum la Bujoreni, pentru că eu am un argument. În satele unde m-au combătut ei cel mai mult, acolo am investit, şi oamenii sunt acum de partea mea. Oamenii trebuie lămuriţi, pentru că acolo unde va începe canalizarea va fi mare deranj, mai ales în zona de şes, unde nu este cădere şi trebuie să mergi până la 4 – 500 de metri adâncime, dar cu înţelepciune le facem pe toate, iar îmbârligătorii din politică eu zic să-şi cam vadă de treabă. Eu niciodată nu am plecat urechea la bârfe, până nu m-am convins de un anumit lucru.”, mai spune Alexandru Roşu. Primarul este de părere că PDL va arunca cu bani în campania electorală şi acest fenomen nu poate fi combătut decât prin unitate şi comunicare. „Am făcut campanie pentru Geoană mai mult decât pentru mine, dar nu m-am întâlnit niciodată cu nici un pedelist pe drum. Ei numai noaptea acţionează, iar când au fost la alegeri votau toţi cu Băsescu, după ce le dăduseră pachete seara.”, mai dezvăluie primarul.

Bujoreni, comuna cu prea puţini handicapaţi

Reclamat de mai multe ori că ar avea de plătit prea multe ajutoare sociale şi că ar fi „aranjat” anumite dosare pentru persoane cu handicap, primarul localităţii Bujoreni, Alexandru Roşu, afirmă că în localitatea sa sunt, din contră, cele mai puţine ajutoare sociale de plătit. „A fost o reclamaţie, că la Bujoreni sunt ajutoare sociale multe. Când domnii scriau, eu aveam 11 ajutoare, iar acum mai am 9, dintre care sunt nişte femei bătrâne, un ţigan şi un rudar. Nu ştiu de unde îmi scoseseră ei 600 de handicapaţi aici, la Bujoreni, şi m-am trezit cu o comisie şi de la Bucureşti şi de la Craiova, de nu mai aveau loc pe uşă.”, afirmă cu zâmbetul pe buze primarul. „Le-am spus că nu este chiar aşa şi le-am arătat documentaţia. La ora aceea aveam 19 persoane cu indemnizaţie şi 21 cu carte de muncă. Au venit şi de la un post de televiziune să filmeze handicapaţii, dar s-au dus să filmeze unde nu trebuia, la nişte rudari care i-au luat cu bolovani. Le-am spus că trebuia înainte să stea de vorbă cu oamenii. În primul rând, ancheta socială pleacă de la mine cu obiecţiuni, pentru că mulţi au casă, familie, iar restul este treaba comisiei de expertiză medicală. Poate că sunt probleme şi pe acolo, dar nu cred, pentru că este severitate şi la ei. De exemplu, avem două cazuri cu HIV, deşi sunt bărbaţi în toată firea.”, spune primarul.

Averea primarului: o casă şi o maşină

În ciuda aşteptărilor, Alexandru Roşu nu este foarte satisfăcut de reuşitele sale pe plan personal, din punct de vedere al „aşa-ziselor” avantaje care survin o dată cu preluarea mandatului de primar. Acesta spune chiar că averea sa a scăzut apreciabil încă de la primul mandat. „De când sunt primar, am sărăcit. Înainte de a veni la primărie ţineam evidenţa contabilă la 22 de firme. Cum n-am mai putut să mă ocup de acestea s-au dus şi banii. În prezent, după patru mandate, averea mea constă într-o casă şi o maşină.”, declară primarul. „În afară de o maşină şi o casă nu ai nevoie. Cei care se lăcomesc tot într-o jumătate de pat dorm, tot într-o jumătate de cameră stau şi tot cu o lingură mănâncă, pentru că nu poţi să mănânci cu două că te îneci. Dacă nu ai frica de Dumnezeu, nu faci nimic, niciodată să nu te gândeşti că te îmbogăţeşti peste noapte şi să îţi iei căciula cât îţi stă bine pe cap, pentru că, dacă o iei mai mare, îşi cade peste ochi. Tata avea o vorbă: „Când te strigă cineva la poartă să te strige un prieten, nu unul care te anchetează”. Şi de nu le faci, tot te cârcotesc. Mie nu-mi mai trebuie nimic acum, am o fată care este la casa ei, băiatul este şi el căsătorit, la casa lui. Care sunt fraţi mulţi se ceartă pe avere, dar eu şi sora mea ne certăm care să ia, fiecare vrea să ia celălalt casa bătrânească de la Popeşti. Mai mult decât 10 – 15 ari de teren, să ai o grădină, nu îţi trebuie ruptură de oase, pentru că pământul nu produce. Acum câţiva ani, un inginer, prieten cu mine, avea în arendă zece hectare la Dăeşti. La un şpriţ ne-am hotărât noi, şase inşi, să devenim mari moşieri. Eram acolo un poliţist, trei consilieri locali şi unul neutru. Am luat şase hectare în dijmă de la el, să-i muncim pământul. Ne-am dus noi acolo cu tractoare, am arat, am discuit, am semănat, s-a făcut porumbul şi atunci au început să ne atace ţiganii de la Sâmbotin. Am plecat să păzim lanul noaptea, dar fâşâiau porumbii şi ne era frică să intrăm acolo, că ne dădeau ţiganii cu parul în cap. Noi strigam de pe margine, cu o ladă de bere pe lângă noi şi ne făceam calculul cât mai băgăm la bănicior să ne scoatem banii. Ne-am ţinut de terenuri 3 – 4 ani, dar când am văzut că în fiecare an creşteau preţurile tot mai mult şi pierderea era tot mai mare ne-am lăsat păgubaşi. Era mai mult plăcerea, dar mai bine cumpăram din târg, pentru că ce luam dintr-o parte puneam în alta.”, se confesează primarul.