Noul prefect de Vâlcea dă cu nuca în peretele complexului Muzeul Satului de la Bujoreni, deşi ar trebui să fie un exemplu demn de urmat pentru un întreg judeţ. Fără a ţine cont de faptul că strică imaginea muzeului, prefectul şi-a trântit, la câţiva paşi de complex, pe un deal de deasupra acestuia, o vilă cât toate zilele.
Râmnicul, transformat într-o catastrofă arhitecturală
În ultimii ani, explozia pieţei imobiliare a declanşat în majoritatea mediilor urbanistice din România o adevărată frenezie a investiţiilor în domeniul construcţiilor de tot felul. De la case, vile şi blocuri la imense conglomerate comerciale, construcţiile au devenit peste noapte un veritabil exponent al puterii financiare, al opulenţei şi, de cele mai multe ori, al prostului-gust. Din păcate, Râmnicu Vâlcea este unul dintre multele exemple care confirmă această realitate, unele dintre cele mai neinspirate proiecte arhitecturale fiind dezvoltate în zone cât se poate de nepotrivite. Sprijinite în totalitate de administraţia locală, proiectele au fost demarate imediat, fără a se ţine cont de contextul arhitectural zonal sau de împotrivirea oamenilor de cultură, pentru care moştenirea şi valoarea inestimabilă a istoriei Râmnicului au însemnat şi încă mai înseamnă ceva. Clădirile care dovedesc prostul-gust sunt destul de multe şi fiecare vâlcean – fie el pro sau contra iniţiativelor de dezvoltare urbanistică a administraţiei locale – nu poate decât să recunoască acest lucru. Cu toate că piaţa imobiliară s-a prăbuşit o dată cu declanşarea crizei financiare, şi mulţi constructori au fost nevoiţi să renunţe la afacerile lor extrem de profitabile în urmă cu un an, la Vâlcea încă mai există curajoşi care investesc în astfel de proiecte riscante.
Palatul prefectului
Unul dintre cei care nu renunţă la lux şi la imaginea opulentă care l-a menţinut în formă atâţia ani este proaspătul prefect de Vâlcea, Petre Ungureanu. Pe politicianul şi omul de afaceri vâlcean criza financiară nu pare să-l fi afectat prea rău, dat fiind că, în urmă cu câteva luni, a decis să-şi ridice o vilă. Acest amănunt nu ar fi însemnat foarte mult, dacă imensa construcţie nu ar fi fost începută pe dealul din imediata vecinătate a Muzeului Satului vâlcean de la Bujoreni. Monstruosul edificiu care vrea parcă să eclipseze toată zona este cel mai bun exemplu al unui proiect neinspirat şi al unei viziuni defectuoase în ceea ce priveşte expunerea statutului social. Cu toate că legile în vigoare impun câteva condiţii de bun-simţ tuturor celor care intenţionează să construiască în apropierea unui monument /complex istoric, în multe locaţii din judeţ, puţini se pot lăuda că le respectă. În mediul rural, oricine vrea să construiască este obligat să respecte distanţa de 200 de metri între zona de protecţie în care este inclus monumentul istoric cu pricina şi şantier. În oraşe, distanţa care trebuie păstrată a fost stabilită la 100 de metri. Criteriile după care au fost formulate aceste articole din lege au o bază logică fundamentată şi au menirea strictă de a proteja monumentul în cauză.
Legea îi permite
Acolo unde logica şi bunul-simţ sunt însă depăşite de indiferenţă, neglijenţă sau de bine cunoscutele interese obscure şi presiuni sâcâitoare din partea unor grupuri cu influenţă, legea şi criteriile pe baza cărora aceasta a fost clădită nu mai au nici o valoare. Planurile urbanistice generale sunt întocmite rapid, fără prea multe studii de caz sau de situaţie, iar intervenţiile pot fi făcute apoi în voie de oricine îşi permite. În cazul Bujoreni, Primăria a eliberat pe loc autorizaţia de construcţie şi certificatul de urbanism, fără a lua în calcul posibilele urmări pe care ridicarea căsoiului din deal le-ar putea avea. Nici nu avea cum să facă altfel, dat fiind că solicitantul actelor, „vecin de partid cu primarul”, era totuşi unul dintre cei mai puternici oameni din judeţ şi, mai mult decât atât, PUG-ul permitea construcţia în acea zonă a oricărui edificiu, fie el supermarket, bloc de locuinţe, fabrică de bere, heliport sau vilă de om politic. Terenurile pe care Petre Ungureanu şi alţi mulţi proprietari „influenţi” şi-au ridicat vilele nu se află în zona de protecţie a complexului muzeistic, deşi unele dintre construcţii se află la doar câţiva paşi de obiectiv. Cu toate acestea, legea le permite să intervină violent şi să mutileze astfel imaginea unor valori tot mai rar pomenite şi promovate în societatea românească. „În curând, Muzeul Satului va fi sufocat de vile şi blocuri, iar valoarea sa inestimabilă va fi înecată în marea de prost-gust şi indiferenţă dimprejur.”, spunea unul dintre angajaţii de la Muzeul Satului Bujoreni. Cuvintele sale nu vor avea, din păcate, nici un ecou, atâta timp cât tocmai cei care ar trebui să semnaleze şi să ia măsuri împotriva acestor situaţii îngrijorătoare vor da, în continuare, dovadă de indolenţă şi lipsă de înţelepciune prin acţiunile lor.
