Aflată sub protecţia unor codri seculari, aflaţi pe dealurile din jurul localităţii, feriţi de zgomotul şi graba unui nu prea îndepărtat trai citadin, localitatea Păuşeşti Măglaşi a cunoscut o puternică dezvoltare de-a lungul întregii sale istorii. Situată într-o zonă geografică deosebit de pitorească, la contactul versanţilor sudici cu Munţii Căpăţânii, într-o vale de o rară frumuseţe, comuna face parte din regiunea dealurilor slab cutate, care coboară spre „Regiunea Soarelui”, către Podişul Getic, fiind socotit un teritoriu prin excelenţă de dealuri. Locurile sunt unice prin frumuseţea lor specifică. Pădurile trec prin toate tonurile de verde ale primăverii, adăpostesc frunţile cărunte ale dealurilor Coasta, Chicioara, Muscelul, Mierla, Lunca şi Parângul, oferind lucruri inedite în peisajul reliefului local. Satele se răsfiră alene pe văi şi dealuri. Întreg Ţinutul Văii Olăneştiului este dominat de dealul Purcăreţului la miazănoapte, de dealul Cheia la apus şi de dealul Buneştilor la miazăzi, cu case aşezate cuminţi pe dealurile domoale, care coboară dinspre pădure şi închid aşezarea, ca într-o cetate.
Aceste înălţimi semeţe, adevărate străji ale satelor din Păuşeşti Măglaşi, sunt încărcate de cântec şi legendă. Coastele şi culmile satelor sunt acoperite de livezi de meri, de caişi, de nuci şi tei, care, la un loc, dau un anumit parfum şi aromă acestor locuri încântătoare. Mărturii documentare care se pierd în trecut glăsuiesc despre existenţa oamenilor pe aceste meleaguri străvechi, despre preocupările lor, meşteşugurile practicate, despre talentul şi măiestria cu care au reuşit să înfrumuseţeze şi să înnobileze tradiţiile locale. Cuvântul ,,măglaşi” provine de la măglaşă – folosită ca unitate de măsură pentru sare, în funcţie de care erau plătiţi cei care munceau la extragerea ei în salinele de la Ocnele Mari: „În vremurile vechi, mare parte a locuitorilor din Păuşeşti Măglaşi lucrau în salina de la Ocne, de aici se trage şi numele localităţii. De-a lungul secolelor, meşterii populari au reuşi ca, din lemn, piatră, pământ şi pânză înălbită să dureze creaţii trainice. Înscrisuri îngălbenite de patima vremurilor apuse sunt mărturii care glăsuiesc despre bogăţia acestor aşezări. Locuitorii din Păuşeşti Măglaşi erau meşteri în salină, dar şi pricepuţi şi talentaţi crescători de animale, se ocupau cu întreţinerea şi roirea stupilor de albine. La noi aroma mierii este dată de parfumul florilor de tei, deoarece localitatea este înconjurată de tei, acest arbore cu efecte terapeutice miraculoase, pe care-l sărbătorim în fiecare an”, afirmă primarul din Păuşeşti Măglaşi, Alexandru Dediu.
Bătrânii satului spun că ramurile de tei înflorite, sfinţite la biserică şi puse la uşă sau lângă icoane se consideră că au darul de a alunga furtunile şi grindina şi de a menţine pacea şi liniştea în casă. Oamenii locului spun că un tei pus în faţa casei apără familia şi casa de spiritele rele, aduce noroc şi îi ajută pe cei de acolo să reziste greutăţilor de orice fel.
Tradiţiile şi peisajul sunt zestrea localităţii
Pe Valea Olăneştiului, la Păuşeşti Măglaşi, dealurile sunt acoperite de păduri cu copaci amestecaţi. Stejarul, fagul şi teiul domină aceste locuri, le dau personalitate, amintind de codrii străvechi ai ţinutului. Localitatea este udată de la miazănoapte şi până la miazăzi de răul Olăneşti, care izvorăşte din stâncile aspre ale Căpăţănilor, ferestruind la vale pădurile Comancăi, trece prin Băile Olăneşti, întâlneşte în cale pârăul Cheia şi alţi afluenţi şi, împreună, scaldă malurile Păuşeştiului, traversează repede Vlădeştiul şi se aruncă în Olt, la marginea Râmnicului. Pământul localităţii este nobil, păstrează acea aromă a pământului străbun, dând vitalitate naturii înconjurătoare. Dealurile aşezării te cuceresc prin frumuseţea şi originalitatea lor. Locurile sunt frământate, oferindu-ne variaţii multiple de relief. Covorul verde al pădurilor, rodul bogat al livezilor, apele Olăneştiului care au sfredelit solul variat al aşezărilor întregesc zestrea monumentală a localităţii. Pe aceste meleaguri s-au ţesut de-a lungul timpului interesante şi valoroase tradiţii. Ele vin din vremuri îndepărtate, din antichitatea geto-dacică şi reflectă trecutul istoric şi viaţa spirituală. Sunt adevărate arhive sentimentale, cărora bătrânii locului le-au dat străluciri aparte. Desfăşurarea ceremonialului principalelor tradiţii zămislite în vatra veche a localităţii au mare vitalitate şi se înscriu în istoria spiritualităţii acestui pământ. Rusaliile, cea mai apropiată sărbătoare, este cunoscută şi cu denumirea de Moşii de Vară, iar în vremurile vechi era celebrată cu fast de populaţia tracă. Această sărbătoare se păstrează şi astăzi: „Sunt multe de spus despre tradiţiile care s-au ţesut în satele noastre, de-a lungul timpului. Ele încă mai dau vitalitate şi prospeţime acestor aşezări. În viaţa satului se petrec momente importante legate de viaţa omului, iar în jurul lor s-au ţesut nenumărate tradiţii. Localnicii spun că fiecare gospodărie din localitatea noastră, din înaltul cerului are formă de stea, semn că Dumnezeu îi iubeşte pe oamenii de aici”, afirmă primarul din Păuşeşti Măglaşi, Alexandru Dediu.
Teritoriul comunei este locuit încă din neoliticul timpuriu
Pământ străvechi udat de apele Olăneştiului, ţinutul este încărcat de istorie şi legendă. Mărturii arheologice descoperite pe aceste meleaguri confirmă existenţa localnicilor din cele mai vechi timpuri. Dovadă a vechimii acestor pământuri româneşti stau mărturiile arheologice, care atestă că aceste plaiuri au fost locuite din perioada culturii Cris-Starcevo, din neoliticul timpuriu. Reprezentativă pentru antichitatea acestei zone este descoperirea unei seceri dintr-un corn de bovideu la care s-au fixat dinţii din silex, declarată de specialişti ca fiind unică pe întreg teritoriul ţării. Aşezată în zona de intensă atestare cu vestigii dacice, localitatea face parte din arealul Buridava, care avea aşezări centrale lângă Ocnele Mari, cu margini care cuprindeau toată zona. Mărturiile arheologice şi cele documentare, precum şi mărturiile scrierilor vechi confirmă faptul că localitatea este atestată documentar încă din anul 1453, într-un act de danie prin care domnul Ţării Româneşti, Vladislav Dan cedează boierilor Stan şi Vladimir satele Păuşeşti, Vladimireşti, Foleşti, Coşani şi Zătreni, pentru serviciile aduse şi le scuteşte de unele dări, cum ar fi vama porcilor, vama stupilor sau cositul fânului. În anul 1612, comuna este atestată documentar sub denumirea de Păuşeşti Măglaşi.
