Copăceni este o aşezare străveche cu nume simbolic, provenit din existenţa pe teritoriul localităţii a unor păduri seculare, formate din copaci uriaşi de la care şi-a luat numele mai întâi satul, apoi comuna, pentru ca, mai târziu, de dragul locului, în timpul domnitorului Mihnea Turcitul, câteva familii de boieri să îşi ia numele de Copăceanu, din dragostea pe care o purtau pentru aceste locuri, în special pentru codrii. Pe Valea Cernei, la Copăceni locurile sunt unice, prin frumuseţea lor specifică. Ţinutul este dominat de păduri pe care le putem întâlni pe văile pâraielor şi pe versanţii dealurilor. Vetrele celor şase sate ale comunei, situate pe podul terasei de luncă, pe versanţi şi pe interfluviile pâraielor – afluenţi ai pârâului Cerna – poartă însemne voievodale. Coastele şi culmile satelor sunt acoperite de livezi, de pomi, de meri şi pruni care, toate la un loc, dau un anumit parfum acestor locuri.
Cultivarea cerealelor dădea puterea economică a zonei
Activitatea economică de bază a locuitorilor era, cândva, reprezentată de cultivarea cerealelor, creşterea animalelor, a pomilor fructiferi, fabricarea ţuicii din prune, care reprezenta moneda de schimb la câmpie, pentru animale sau bani. Albinăritul a fost una dintre îndeletnicirile foarte vechi a localităţii care vine din cele mai îndepărtate timpuri. Le-a fost favorabilă locuitorilor atât datorită climei, dar şi a florei diversificate, formată mai ales din plantaţii de pomi fructiferi, de salcâm şi de existenţa păşunilor şi fâneţelor. Primele referiri scrise despre relaţia strămoşilor noştri cu albinele se găsesc în hrisoave care datează din anii 420-355 î.Hr., în care afirmă că „hrana geţilor consta în primul rând din miere, legume, lapte şi preparate din lapte şi puţină carne”. O altă ocupaţie principală a locuitorilor comunei Copăceni a fost fabricarea varului. Piatra de var era adusă cu carele de la Baia de Fier sau din comuna vecină, Stroeşti, iar apoi era zidită în varniţe şi era arsă cu lemnele care se găseau din abundenţă pe dealurile din jur. Varul ars era dus apoi cu carul cu boi sau cai în zonele de câmpie, unde avea loc trocul pentru cereale sau alte produse. O altă ocupaţie tradiţională era şi prelucrarea lemnului de familiile de rudari din localitate, care, cu multă migală, confecţionau linguri, fuse, albii sau coşuri, pe care le schimbau pentru produse agricole sau bani, în comună şi la bâlciurile din apropiere.
La Copăceni nu exista şomaj, în trecut
Dezvoltarea reală a localităţii s-a produs la începutul anilor 1980, atunci când în localitate s-a deschis mina Cerna. La început, aceasta a funcţionat cu doar 20 de muncitori, după care a urmat o perioadă de maximă exploatare, aici muncind peste 600 de mineri proveniţi atât din comună, dar şi din localităţile învecinate. După anul 1989 comuna a suferit transformări, iar democraţia prost înţeleasă a lăsat cicatrice adânci. Întreaga reţea comercială s-a privatizat şi unităţi comerciale mari de stat s-au închis. Bomboana pe colivă a venit în anul 2000, când mina Cerna a intrat în conservare şi toţi cei care mai aveau un venit au fost trimişi în şomaj: „Copăceniul era o comună cândva dezvoltată, unde toată lumea avea un loc de muncă. O mare parte dintre cetăţeni lucrau la mina Cerna, alţii îşi desfăşura activitatea la ACF sau la TCMM. Astăzi nu mai există nimic din toate aceste mari societăţi: totul s-a distrus, iar populaţia continuă să scadă, tinerii îşi părăsesc satul din cauza lipsei locurilor de muncă şi a unei perspective neclare în viitor şi lasă în urmă satele pustii, bătrâni bolnavi şi neputincioşi, copii lipsiţi de dragoste părintească, sperând să găsească în străinătate o viaţă mai bună. Cei care rămân, trăiesc din pensiile părinţilor care au apucat acele vremuri. Este o tragedie pe care nimeni nu o vede, şi cu care se confruntă fiecare localitate. Avem case părăsite, care se ruinează pe zi ce trece, ogrăzi pustii şi grădini pline de buruieni, acesta este peisajul trist nu numai al comunei Copăceni, ci al multor altor localităţi, care erau cândva pline de viaţă”, ne-a spus primarul social-democrat Tironel Tâmplărescu. Tragedia s-a produs, totuşi după Revoluţie, o dată cu instalarea unei democraţii prost înţeleasă, când activitatea extractivă de la Copăceni a fost oprită. Primarul spune că foştii angajaţi ai minei trăiesc şi acum cu nostalgia vremurilor apuse, printre greutăţile prezentului şi fără nici un viitor, iar alţii, lăsaţi de statul român fără un loc de muncă au părăsit localitatea la fel de repede cum au venit. Mărturie stau blocurile şi apartamentele abandonate, despre care cu greu îţi poţi imagina că au fost odată locuite.
Complexul Energetic Oltenia a refuzat transferului clădirilor fostei mine către primărie
În anii 70- 80, sute de oameni ajunseseră să lucreze în mina Cerna din Copăceni, astfel că statul a construit în localitate blocuri pentru familiile minierilor veniţi la muncă din alte zone ale ţării. Astfel, în localitate, Complexul Energetic Oltenia S.A. deţine clădirile şi suprafeţele amenajate componente ale Sediului fostei Exploatări Miniere Cerna-Copăceni, care şi-a încetat activitatea din anul 2000. De atunci şi până în prezent, clădirea conducerii ridicată pe trei nivele, cantina minierilor, magazia şi depozitul de materiale, atelierul de reparaţii maşini şi utilaje miniere, dar şi blocul nefinalizat al apartamentelor de serviciu sunt în paragină, degradându-se continuu atât din cauza proastei întreţineri, cât şi a hoţilor. De la închidere, timp de 20 de ani nu a mai existat nici o intenţie a statului de reluare a activităţii de exploatare a lignitului în subteran, la fostele mine fiind realizate lucrări de închidere. Primarul localităţii, Tironel Tâmplărescu spune că a încercat să dea o utilitate acestor ruine de blocuri, dar se luptă cu statul ca şi cu morile de vânt, în această privinţă: „Ne judecăm în continuare pentru ruinele acestea de blocuri de pe raza localităţii, care mai sunt încă ale minierei pentru că actualul proprietar, Complexul Energetic Oltenia nu este de acord să ni le cedeze. Scopul nostru era să le prindem într-un proiect şi să le transformăm în locuinţe sociale sau într-un cămin de bătrâni. Pentru demararea investiţiei găsisem o cale de a atrage şi fonduri europene. Toate demersurile mele au fost însă zadarnice. Tot în acea perioadă, o firmă de la Bucureşti ne-a curtat în vederea găsirii unei variante de utilizare a blocurilor. Am discutat cu societatea minieră care este proprietara acestor blocuri, a intervenit şi domnul prefect Dumitru Cornoiu, dar nu am reuşit. Pentru mine a fost un pas în spate şi o mare dezamăgire, deoarece se dezvoltau peste 80 de locuri de muncă în prima fază, ajungându-se, ulterior, la peste 200 de locuri de muncă. Era un proiect interesant pentru această comunitate şi aşa bătută de soartă, dar Exploatarea Minieră Berbeşti se opune cu vehemenţă ”, a mai declarat primarul social-democrat din Copăceni, Tironel Tâmplărescu.
