Localitatea Lăpuşata este aşezată între dealuri şi văi, risipită în mijlocul judeţului, udată de apele pârâului Cerna din partea de miazănoapte spre miazăzi. Numele comunei se trage din familia boierilor Lăpuşoi, care şi-au avut aşezările în satul Săruleşti, stăpânind întregul pământ din dealul Olăreşti. De numele comunei se leagă şi o legendă, consemnată la loc de cinste în cărţile de istorie ale judeţului. Povestea se referă la movila lui Mircea Vodă. Bătrânii satului povestesc faptul că aici, în Dealul lui Mărar şi-ar fi instalat tabăra Domnul Ţării Româneşti, Mircea cel Mare înainte de lupta de la Rovine. Movila servea ca mijloc de semnalizare a primejdiei care se abătea asupra acestor ţinuturi din partea năvălitorilor, iar de la înălţimea ei se poate privi în zilele senine la peste 70 de kilometri, zărindu-se Dealul Cocoru, peste Olt, dar şi Vârful Cozia, Mănăstirea Arnota, iar în sud Radoveanu. Din Dealul lui Bălan şi Măru coboară culmile pe spinarea cărora se află satele Lăpuşatei. Văile au fost săpate în decursul vremurilor de pâraiele Pesceana, Valea lui Călin, Valea Zărneştilor, Ruginoasa până la locul lor de întâlnire cu valea Cernei. Comuna Lăpuşata îşi are începutul înfiinţării ei ca aşezare în anul 1600.

Haiducii Lăpuşatei au creat legendele zonei

Pe meleagurile Lăpuşatei a trecut şi haiducul Dragu, despre care tradiţia a consemnat o întâmplare a acestuia cu unul dintre boierii satului Zărneşti, pe nume Pătru Mazilu, pe care l-a supus la chinul focului din cauza lăcomiei de bani şi putere, de unde i-a rămas şi porecla „Pătru Arsu”. Legendele locului mai consemnează că haiducul Dragu, cu ajutorul femeilor văduve, a contribuit băneşte la construirea bisericii din dealul Măldăreşti, peste Cerna, pe vremea fanariotului Alexandru Ispilati şi Constantin Hangerliu, iar la hotarele Lăpuşatei cu localitatea Roşiile se află şi astăzi un loc în inima pădurii care poartă numele „Balta Dragului”, unde haiducii îşi aveau loc de refugiu şi tihnă: „Locurile acestea au un farmec aparte. Aici, oamenii sunt legaţi sufleteşte de văi, de natură, iar codri au o poveste aparte, pentru că pe aici exista în trecut o legătură aparte între om şi tainele ascunse ale codrilor. Puţini ştiu că prin aceşti codri, în trecut se ascundea o ceată de răzvrătiţi condusă de haiducul Dragu, o fire rebelă şi iubitoare de dreptate care, împreună cu ceata sa de feciori curajoşi stabiliţi în codrii Lăpuşatei ţineau drumul celor care mergeau la târg. Bătrânii satului povesteau cu respect că avea obiceiul să-i jefuiască doar pe cei bogaţi, şi apoi prada o împărţea celor săraci. Deşi a fost căutat de autorităţile acelor vremi timp de ani buni, el făcea legea în zonă, în favoarea săracilor. Lăpuşata pentru mine înseamnă mult, este satul unde mi-am petrecut adolescenţa şi tinereţea, dar, mai presus de toate, este satul de care m-am legat sufleteşte pentru totdeauna, pentru că aici sunt acasă, aici mă simt printre ai mei”, spune Nicolae Joiţa.

Lăpuşata, vatră veche, unde istoria vorbeşte

Nu este loc, nu este piatră sau brăzdată de pământ în care să nu fie încrustat un crâmpei de istorie din viata comunităţii din Lăpuşata. Tradiţia consemnează denumirea unor locuri din comună de la unele întâmplări care au avut loc pe aceste meleaguri, care se pierd în negura vremurilor sau de la unele persoane care au stăpânit o întindere de pământ şi de la care se trag numele satelor, dealurilor şi văilor. Bunăoară, denumirea „Dealul lui Bălan” se pare că provine de la numele unui strămoş îndepărtat ale acestor locuri. Bătrânii locului povestesc că persoana de la care ar fi rămas denumirea dealului ar fi mers din culmea Mărului, în urma unui rămăşag, cu un sac plin de pământ în spinare pe culmea dealului, spre nord, până a căzut. Dealul respectiv şi-a luat apoi denumirea după numele său. Acest pământ străvechi, udat de apele Cernei şi încărcat de istorie şi legendă ne aminteşte că Revoluţia lui Tudor Vladimirescu de la 1821 a stârnit mare panică şi în această parte. Din ocolnica Popeştilor în 1837 (n.r. harta topografica, denumire veche) , găsită chiar în casa Popeştilor, aflăm că, în satul Broşteni, boierii locului şi-au ascuns banii într-un cazan de teama răzmeriţei. Casa Popeştilor, o culă fortificată cu pereţi groşi din piatră, cu ferestre mici şi metereze, cu uşă de acces la nivelul parterului puternic întărită şi numeroase ascunzători stăruie şi astăzi în satul Sărbăneşti având câmp deschis spre toate zările şi fiind veche de peste 300 de ani.

Codrii seculari şi văile de pe Valea Cernei şoptesc în dulce glas istoria acestor ţinuturi străvechi, iar pământul bogat în subsoluri cu ţiţei şi zăcăminte de cărbune a dat strălucire aşezării.

După 27 de ani de la Revoluţie, comuna este depopulată

Satele de pe valea Cernei sunt vechi şi au o mare încărcătură istorică. La tot pasul întâlneşti însemne nobile ale vieţii şi existenţei locuitorilor din Lăpuşata. Comuna, prin aşezarea sa, cu faţa cât mai aproape de soare se află într-o zonă unde agricultura şi creşterea animalelor reprezenta ocupaţia tradiţională a satului, şi care ocupa un loc însemnat în economia sa, iar învăţământul a constituit întotdeauna farul călăuzitor, luminos care a direcţionat viaţa tuturor copiilor care a au trecut pragul şcolilor din Lăpuşata. Prima şcoală s-a ridicat la Lăpuşata în satul Săruleşti, pentru ca, mai apoi, comunitatea să ridice în fiecare dintre cele şapte sate câte o şcoală.