Nicolae Concioiu, primarul localităţii Guşoeni, consideră că singura modalitate credibilă prin care cetăţenii ar putea beneficia de apă curentă şi canalizare este accesarea de fonduri europene nerambursabile. Concioiu se arată neîncrezător în Hotărârea de Guvern 577, prin care majoritatea comunelor au accesat proiecte şi cărora li s-a promis finanţare. Totodată, social-democratul consideră absolut necesară construirea unui cămin cultural în localitate, pentru care se zbate să identifice o sursă de finanţare. Care a fost parcursul politic, dar şi regretele pe care le are primarul din Guşoeni aflăm în rândurile de mai jos.
Impact real: Printre lucrările pe care le-aţi preluat de la fostul primar au fost şi unele nefinalizate, pe care a trebuit să le terminaţi?
Nicolae Concioiu: Mi-aş fi dorit foarte mult să existe lucrări pe care să trebuiască să le continuu, dar, din păcate, nu am avut nici măcar o lucrare începută, nici măcar un proiect întocmit, nimic, nici măcar un studiu de fezabilitate. Asta a însemnat pentru mine o muncă titanică, pentru că a trebuit să şi învăţ, dar să şi realizez ceva. Mă bucur că am reuşit, chiar dacă într-o mică măsură, din cauza unor oprelişti financiare.
Impact real: Văzând câte nevoi are comuna, regretaţi că nu aţi ieşit primar mai devreme?
Nicolae Concioiu: De regretat este prea mult spus. Nu sunt un om care să regrete, dar, într-adevăr, se poate constata că, dacă aş fi ajuns mai devreme primar, reuşeam să fac mai multe pentru comună.
Impact real: Care a fost parcursul dumneavoastră politic?
Nicolae Concioiu: Eu am venit din domeniul privat, am încercat să-mi dezvolt afacerea. În anul 2000, într-un mediu de prieteni am ajuns să iau decizia de a reprezenta organizaţia PSD din localitate, care se afla într-un stadiu latent de activitate. Mi-am luat angajamentul de a revigora această organizaţie şi, în urma acţiunilor politice, să încercăm să obţinem accesul spre administraţie. În anul 2004, a trebuit să participăm la alegerile locale, dar eu nu am avut intenţia să candidez, aveam o afacere de care trebuia să mă ocup. Am încercat să caut un candidat, am găsit, dar s-a răzgândit şi am fost nevoit să candidez eu. De altfel, scena politică din Guşoeni era dominată de alte feţe politice, iar prin consultarea cetăţenilor reieşea că noi, cei de la PSD, nu reuşim să câştigăm aici. Am decis să candidez, dar a fost destul de târziu, deoarece nu mai aveam suficient timp să devin cunoscut, să îmi fac o campanie aşa cum ar fi trebuit. Am fost învins la scrutinul din 2004. De atunci au trecut anii, iar în anul 2008 am fost pus în faţa aceleiaşi probleme. De data aceasta, nu am mai căutat candidat, am candidat chiar eu. M-am făcut foarte cunoscut mai devreme, am luat legătura cu fiecare cetăţean în parte, am conceput pentru prima oară în comuna Guşoeni o ofertă electorală. Cetăţenii mi-au acordat votul majoritar în primul tur. Puteam să câştig de atunci, dar mi-a lipsit un număr mic de voturi, iar în turul al doilea, datorită faptului că celălalt contracandidat a venit şi cu alte „mijloace”, am fost învins. Am obţinut, în schimb, funcţia de viceprimar. Am considerat că trebuie să intru în administraţie, deoarece trebuia să le dau încredere oamenilor care au fost alături de mine, să fac ceva pentru ei. Chiar dacă primarul avea un cuvânt de spus în Consiliul Local, întotdeauna, PSD a avut 5 consilieri şi împreună cu alte formaţiuni politice aveam majoritate în Consiliul Local şi puteam să-mi impun punctul de vedere la anumite proiecte. În 2009, primarul a trebuit să renunţe la post din cauza unor probleme de sănătate, s-au făcut alegeri şi l-am avut contracandidat chiar pe fiul acestuia. Am avut timp din momentul când am rămas cu atribuţii de primar şi până la organizarea alegerilor parţiale să arăt oamenilor cam cum abordez eu problema acestei localităţi şi cam ce vreau eu să fac. Astfel, în 2012 s-a confirmat încrederea pe care au avut-o oamenii în mine.
Impact real: Dacă nu aveţi un cămin cultural în comună, unde se pot desfăşura evenimentele comunităţii?
Nicolae Concioiu: La ora acesta, evenimentele se desfăşoară în condiţii improprii, la şcoală, în sălile de curs, iar pe timp de vară le organizăm în aer liber. Din acest motiv, şi ziua comunei nu o mai sărbătorim de Sfântul Dumitru, care este în luna octombrie, iar atunci timpul nu ne permite să o desfăşurăm decât într-un spaţiu închis. Ne-am gândit să folosim Rusaliile, deoarece comunităţile învecinate nu au o sărbătoare în acea zi, ca o zi a comunei. Anul acesta va fi a doua ediţie, care se va numi chiar „A doua ediţie de Rusalii”, pe 23 iunie. Noi păstrăm şi ziua de Sfântul Dumitru pentru serbarea «Fiii satului», pe care sperăm să o desfăşurăm, dacă nu anul acesta, măcar anul viitor în căminul cultural. La acest cămin cultural, dacă va fi nevoie, chiar eu voi trece la muncă, deoarece ştiu ce înseamnă să demolezi ceva şi să nu pui altceva în loc. Aceasta este concepţia oamenilor de la ţară şi este important ca oamenii din comună să mai poată asculta din când în când şi o muzică bună, să se întâlnească pentru a socializa, iar noi să avem un spaţiu în care să putem transmite un mesaj tuturor cetăţenilor, atunci când este nevoie. Atunci când îl transmiţi pe grupuri, el se distorsionează.
Impact real: Ce le veţi transmite oamenilor de ziua comunei, pe 23 iunie?
Nicolae Concioiu: Mesajul meu nu trebuie să fie atât de încărcat, mesajul meu către oameni este acela pe care îl transmit prin ceea ce fac. Oamenii de aici, dacă au stat 20 ani într-o comună în care nu s-a întâmplat mare lucru, acum caută în fiecare zi să se întâmple ceva. Mesajul meu va fi destul de scurt, iar cei care cer explicaţii foarte multe sunt cei care nu sunt bine intenţionaţi, în general.
Impact real: Aţi ales să nu depuneţi proiectul pentru alimentarea cu apă şi canalizare pe HG 577, ci să aşteptaţi fonduri europene nerambursabile. De ce nu aţi dorit să realizaţi aceste obiective prin fonduri guvernamentale?
Nicolae Concioiu: Trebuie doar să aruncăm o privire în timp, la ceea ce a însemnat HG 577 şi să facem la ora actuală un bilanţ: câte lucrări s-au angrenat pe această cale de finanţare şi la ce stadiu sunt şi cât a rămas de decontat pentru ce s-a efectuat. După părerea mea, este o cale foarte greoaie de a realiza obiectivul, iar eu, personal, nu mă angrenez în această acţiune, pentru că nu doresc ca o lucrare pentru care nu întrevăd o finanţare imediată să rămână nefinalizată. Gândiţi-vă că în acea lucrare se aruncă nişte bani care, în final, sunt pierduţi. Noi avem şase sate, deci este vorba de aproximativ 20 de kilometri de alimentare cu apă, iar, la noi, acest sistem de apă şi canalizare trebuie înfiinţat. Din câte am analizat şi eu, în celelalte localităţi, acest lucru s-a făcut cu câtva timp în urmă, iar abia după aceea au urmat extinderi. Eu am pornit la drum prin a mă înscrie în PNDR, pe Măsura 3.2.2., pentru care nu am fost admişi la finanţare, deşi proiectul fusese declarat eligibil, dar reportat. Aşteptăm fonduri europene nerambursabile. După părerea mea, ar fi singura cale prin care am avea curaj să plecăm la drum. Avem acest proiect, iar demararea acestuia s-ar justifica, deoarece chiar avem nevoie de o grădiniţă, de apă şi canalizare.
Impact real: Comuna Guşoeni a fost înzestrată cu izvoare, iar seceta din timpul verii nu afectează în mod deosebit gospodăriile. Îşi doresc oamenii din comună apă curentă cu adevărat sau se sperie de costurile acesteia, aşa cum se întâmplă în alte localităţi?
Nicolae Concioiu: La noi, apa încă există: avem izvoare şi fântâni, foarte puţine gospodarii întâmpină probleme. Oamenii îmi spun că nu au nevoie de apă, deoarece au în fântâna proprie. Nu este o apă chiar foarte bună, este puţin dură, dar oamenii sunt mulţumiţi. Când cetăţeanul vine să îşi exprime un punct de vedere se gândeşte la costuri. Până la urmă, majoritatea populaţiei a fost de acord, deoarece le-am spus că prin sistemul de alimentare cu apă va fi adusă o apă de calitate, tratată, care va fi recomandată pentru consum.
Impact real: Aveţi un spaţiu amenajat pentru târgul săptămânal. Cum au primit cetăţenii această idee?
Nicolae Concioiu: În fiecare duminică există un târg care se desfăşoară într-un spaţiu special amenajat, lângă baza sportivă, şi ar fi un avantaj faptul că localităţile limitrofe nu au un astfel de târg. Totuşi, tonul trebuie să fie dat tocmai de cetăţeni. Eu sper că, în momentul în care voi avea întâlnirea cu toţi cetăţenii, de ziua comunei, să-i fac să înţeleagă că este un mare avantaj. Ei recepţionează ideea în prima fază ca pe un mesaj negativist, deoarece consideră că li se distruge acest confort, de a le fi adus produsul la poartă de comerciant. Nu înţeleg că, ulterior, după ce au făcut tranzacţia în târg, pot să-i ceară comerciantului să lase marfa acasă, fără probleme. Este o idee nouă, care este primită cu reticenţă de localnici.
