Măciuca, între moşia oştenilor lui Mihai Viteazu şi meşteşugul locului | Ultimele stiri - Impact Real

Sunteţi aici: Pagina principală // Social

Măciuca, între moşia oştenilor lui Mihai Viteazu şi meşteşugul locului

Aşezată în sudul judeţului Vâlcea, pe albia stângă a pârâului Cerna, comuna Măciuca are nu doar potenţial cultural şi turistic, dar şi economic, având un trecut bogat.

 

Potrivit cronicilor şi bătrânilor satului, numele localităţii provine, cel mai probabil, de la antroponimul „Măciuca”, poreclă dată unui luptător din vechime, a cărui armă era măciuca, sau se poate referi la un meşter local, priceput în confecţionarea unor asemenea obiecte de luptă. În vechime, măciuca era o armă des întâlnită şi folosită. Antroponimul „Măciuca” mai este întâlnit în documentele medievale ca fiind numele unui boier care a pus stăpânire peste moşie. Cele nouă sate care intră în componenţa localităţii sunt Oveselu, Botorani, Bocşa, Ciocănari, Popeşti, Măciuceni, Măldăreşti, Ştefăneşti şi Zăvoieni şi toate îşi păstrează denumirea din perioada secolului al XVII-lea. Localitatea este atestată documentar la 30 iunie 1503, într-un hrisov al lui Radu cel Mare, prin care întăreşte unor boieri stăpânirea asupra moşiei Măciuca. Istoricii dau ca prim document în care este menţionat satul Măciuca un hrisov emis în cetatea de scaun Bucureşti la 10 iulie 1531, de domnitorul Ţării Romaneşti, Vlad Înecatul. O altă variantă de document referitor la existenţa comunei Măciuca este datat la 28 octombrie 1599, în timpul domnitorului Mihai Viteazu, unde sunt semnalate o serie de nume de oşteni din armata voievodului. Numele localităţii, dar şi măciuca sculptată din faţa primăriei a inspirat atât de mulţi comentatori amatori, în special pe cei din afara judeţului, încât localitatea a devenit peste noapte una dintre cele mai cunoscute din ţară.

 

Comuna Măciuca este capitala „cojocăritului” vâlcean

Plasată la răscrucea unor drumuri importante care o leagă de oraşele Craiova, Slatina, Târgu Jiu, Râmnicu Vâlcea, Drăgăşani sau Horezu, localitatea Măciuca a constituit mereu un important centru economic, istoric şi cultural, de care se leagă multe tradiţii. Cu o populaţie densă încă din perioada medievală, comparativ cu celelalte localităţi ale judeţului, comuna Măciucă se bucura în trecut de existenţa unei diversităţi a condiţiilor naturale favorabile, precum şi de posibilităţi de adăpostire, în caz de refugiu, în mijlocul pădurilor seculare şi în special în legăturile cu aşezări de pe Valea Oltului, ceea ce a permis dezvoltarea timpurie a unui însemnat schimb de produse. Pădurile întinse care acopereau în trecut acest teritoriu au pus la dispoziţia măciucenilor un material bogat, uşor de prelucrat, intensificându-se meşteşugurile tradiţionale. Astfel, în secolul al XVII-lea se practicau meşteşuguri ale prelucrării lemnului, prelucrării pieilor, textilelor, dar şi cusăturilor. Tot la începutul secolului al XVII-lea se înregistrează şi meşteşugul prelucrării pielii, în speţă cojocăritul, filele istorice consemnând faptul că în comuna Măciuca se adunau cojocari din nordul judeţului, stabilindu-se aici ca şi locuitori ai comunei. Ulterior, pe raza comunei au apărut pentru prima dată croitorii, care confecţionau îndeosebi piese de costum popular, contribuind la conturarea unor trăsături specifice ale portului popular.

 

De Rusalii, căluşarii măciuceni colindau tot satul 

Comuna Măciuca este unul dintre puţinele locuri unde tradiţia căluşului s-a conservat, localnicii înţelegând că este de datoria lor să păstreze acest obicei, pentru că, în final, reprezintă legătura lor cu trecutul acestor locuri. De Rusalii, flăcăii satului, în tradiţionalele costume de căluşari colindau tot satul. Secretele căluşului, dansul popular românesc care a cucerit o lume întreagă se păstrau cu sfinţenie la Măciuca de flăcăii satului care-şi etalau de fiecare dată cu mândrie portul popular românesc. Tradiţia este păstrată şi astăzi.

 

Comuna va avea un cămin cultural construit din temelii

Primarul Mugur Mărcoianu este hotărât să reînvie tradiţia culturală, şi în special pe cea a căluşului local, o dată cu construirea unui nou cămin cultural în centrul localităţii. Istoria vieţii culturale a comunei este una cu rădăcini bine înfipte în negura timpului, în anul 1928 fiind construit primul cămin cultural din comună, „Luceafărul”, iar în 1948 se construieşte şi căminul aflat acum în centrul comunei, dar care nu poate să mai adăpostească activităţi culturale, tocmai din cauza vechimii de aproape 70 de ani. La Măciuca a existat, de-a lungul timpului o viaţă culturală activă, din acest spaţiul vâlcean provenind unele dintre cele mai cunoscute cântece populare: „Urcai dealul la Măciuca”, „Între Cerna şi Olteţ”, „Şapte văi şi-o vale-adâncă”, „Foaie verde ca lipanul”. Cândva, căminul cultural din localitate era centrul activităţilor culturale din zonă, însă, acum, clădirea este degradată. Administraţia locală actuală îşi doreşte construirea unui cămin cultural din temelii, o locaţie care să găzduiască numeroasele activităţi culturale ale localităţii: „Ne dorim şi noi un cămin cultural, proiectul l-am depus încă de anul trecut. Va fi amplasat în centrul localităţii, pe terenul fostei primarii. Am identificat şi sursa de finanţare, iar proiectul va fi realizat prin Compania Naţională de Investiţii. Viaţa culturală a fiecărei localităţi este importantă, iar noi, ca administraţie locală trebuie să avem grijă să nu ne pierdem tradiţiile”, ne-a declarat primarul comunei Măciuca, Mugur Mărcoianu.


Postaţi pe: Facebook



Scrieţi un comentariu

Copyright © 2012 Ultimele stiri – Impact Real. Toate drepturile revin.