După numai nouă luni de când se află în fruntea administraţiei locale, Lucian Antonie a reuşit să dea un nou contur investiţiilor în localitatea Tetoiu. Nevoile oamenilor reprezintă premisele după care se ghidează noul primar. Introducerea reţelei de apă şi canalizare, precum şi asfaltarea drumurilor comunale rămân principalele priorităţi pentru liberal. Ce a făcut înainte de a obţine fotoliul de primar, dar şi cum i-a schimbat viaţa această funcţie aflăm în interviul de mai jos.

Impact real: În momentul actual, Primăria Tetoiu înregistrează datorii?
Lucian Antonie: Proiectele pe care le-am demarat în perioada aceasta, de când am preluat funcţia de primar, le-am întocmit cu ajutorul unor firme de consultanţă, dar sunt achitate. În momentul de faţă, nu înregistrez nici măcar un leu datorie către nici o firmă, nu avem arierate, nu am nici măcar o factură de un leu către cineva. Le-am ţinut din scurt, iar banii i-am cheltuit cu chibzuinţă şi am încercat să nu facem datorii către nimeni. În primul rând, mi-am dorit să nu am datorii către salariaţi, să ne fie teamă că nu îşi vor primi salariile, pentru că la 90 de zile datorie către o anumită firma îţi taie TVA-ul şi dacă nu ai venituri din TVA, din bugetul propriu nu putem asigura mai nimic.

Impact real: Cum vă descurcaţi cu personalul din primărie?
Lucian Antonie: Am primit o adresă de la prefect în care, după aprobarea bugetului local, dacă ne încadrăm în sumele prevăzute pentru cheltuieli cu personalul, vom face demersuri pentru deblocarea posturilor unice. Eu, la Primăria Tetoiu, nu am casier, nu am şofer, nu am inginer agronom sau femeie de serviciu. Aş da drumul la patru posturi, şi aşa mă încadrez ca număr de funcţii aprobate. Eu am bugetate şi aceste posturi vacante. În cazul apariţiei vreunei restructurări nu vreau să dau oameni afară, să-i las fără pâine. Vom face restructurări din aceste locuri vacante şi mai bine măresc fişa postului şi dau sarcini suplimentare decât să sufere oamenii mei.

Impact real: V-aţi gândit al un sistem de supraveghere video al comunei?
Lucian Antonie: M-am gândit, am avut şi propunerea postului de poliţie şi voi monta camere de supraveghere la toate intrările şi ieşirile din comună, pentru ca, în cazul în care se întâmplă ceva, să putem depista foarte uşor persoana respectivă. Vreau cel puţin două-trei camere, cele mai bune, să pot surprinde la orice viteză şi cu farurile aprinse pe timpul nopţii pe cei care săvârşesc  infracţiuni. Îmi doresc nişte camere care inclusiv pe timpul nopţii, să poată surprinde şi numărul de înmatriculare a maşinilor. Aş vrea cel puţin trei astfel de camere şi încă şase, mai puţin performante. Le voi amplasa la primărie, la intersecţii, la intrările în comună, dar şi la şcoli. Dacă se ştie că există camere de filmat la Tetoiu, eu cred că va scădea gradul de infracţionalitate. După aprobarea bugetului, firmele care vor participa la licitaţia pentru acest sistem se vor confrunta cu o dorinţă a mea, aceea de a-mi lăsa câteva zile o astfel de cameră performantă, să văd cum funcţionează, şi promit că va participa la licitaţie şi va câştiga cea care are cea mai bună cameră de supraveghere video.

Impact real: Aţi preluat primăria cu datorii?
Lucian Antonie: În afară de acea datorie presupusă, de 2,5 miliarde de lei vechi, pe care primăria o datorează firmei constructoare care a realizat cele două poduri pe vremea fostului primar, nu au mai existat alte datorii. Noi suntem într-un litigiu cu firma constructoare, care susţine că noi îi datorăm 2,5 miliarde de lei vechi. În acte, noi nu mai datorăm însă acea sumă, deoarece există chitanţe prin care firma constructoare recunoaşte că nu mai avem nici o datorie. Când am discutat cu patronul firmei, mi s-a spus că acesta a făcut acele chitanţe de milă faţă de fostul primar, dar că noi mai avem de dat 2,5 miliarde şi că s-au făcut lucrări de banii aceştia. Unul dintre cele două poduri a fost terminat şi mai este unul care a fost lăsat de izbelişte, nu a mai fost continuată lucrarea. Cred că valoarea acestuia se ridică undeva la 6 miliarde; ar mai fi de lucrat de vreo 3-4 miliarde de lei vechi. Fostul primar chiar a fost foarte ordonat şi drămuitor în ceea ce priveşte banul public.

Impact real: Ce v-a determinat să treceţi la PNL?
Lucian Antonie: În primul mandat am candidat din partea PD-ului, la vremea respectivă. Mi s-a propus şi atunci să trec la PNL, dar eu sunt un om căruia nu-i place să se plimbe de la un partid la altul. La PDL m-am supărat însă foarte tare şi chiar nu am mai putut rămâne la dumnealor. M-a supărat chiar viceprimarul meu, pe care l-am avut pe vremea când am fost primar. Atunci, în campania electorală, domnul Emilian Frâncu a mers pe picioare prin toată comuna şi lipea afişe pentru dumnealui, ca senator, iar eu la fel, îmi lipeam singur afişele. Mi-a spus că eu mă potrivesc cu dânşii încă de pe atunci, deoarece PDL-ul nu ştia să facă nici un fel de campanie. În 2012 au venit din nou cu propunerea, iar răspunsul meu a fost afirmativ. Acum, nu mai am nici o reţinere: am greşit o dată, poate atunci când a câştigat primăria Gheorghe Popa, şi cred eu acum că, dacă eram primar de atunci, nu spun că nu a fost bun ca primar, dar poate nu i se mai făcea dânsului oferta să candideze din partea USL şi, dacă acceptăm de atunci, poate domnul primar era în viaţă astăzi. Din cauza aceasta am o remuşcare, că nu am acceptat atunci să trec la PNL, când şi Gheorghe Popa era de acord să candidez eu.

Impact real: Despre activitatea sportivă din comună ce ne puteţi spune?
Lucian Antonie: Mă gândesc să fac şi o bază sportivă în localitate, aşa cum a reuşit primarul de la Roşiile, fără prea mulţi bani, şi unde, cu toate ploile din ultimul timp, nu a stat deloc apa pe acel teren. A fost bine lucrat, covorul a fost luat de la second-hand, dar arată foarte bine. Locaţia va fi chiar în curtea şcolii coordonatoare şi îmi doresc să realizez acest teren de sport chiar anul acesta. Vom prevedea în buget şi realizarea acestei baze sportive. Aş vrea să şi împrejmuiesc terenul, să pun jos un strat de piatră pentru scurgerea apei şi un strat de nisip, adică să îl ridicăm la vreo 30 de centimetri deasupra pământului. Cred că un miliard mi-ar ajunge pentru această investiţie. Mâna de lucru va fi de aici, din comună, prin persoanele care beneficiază de ajutor social.

Impact real: Este greu să fiţi primar la ţară, de ce calităţi este nevoie?
Lucian Antonie: Nu este greu, dar nici uşor: este o profesie frumoasă. Campania electorală, de asemenea, este frumoasă, dacă mai şi câştigi. Cea mai mare satisfacţie este atunci când se numără buletinele de vot, noaptea, şi eşti declarat câştigător. Sunt amintiri unice în viaţă să vezi cum toată lumea se bucură pentru tine. Am decis să rămân în comună cu mulţi ani în urmă. Mie îmi place viaţa la ţară, de aceea nici nu am plecat la oraş. De exemplu, eu nu îmi amintesc să fi dormit vreodată după-amiaza, nici bolnav nu am fost ca să dorm ziua. Dacă nu am treabă, plec şi mă plimb pe dealuri, pe unde am terenuri, pe unde am altoit un pom, să văd cum mai arată.

Impact real: Aţi dezvoltat vreo afacere privată de-a lungul timpului?
Lucian Antonie: Nu am nici un fel de afacere, iar soţia este educatoare aici, în comună, la grădiniţa de la Budele.

Impact real: Ce aţi schimbat la dumneavoastră, faţă de mandatul din 1996-2000?
Lucian Antonie: Am schimbat mai multe lucruri; am stat şi m-am gândit unde am greşit. Atunci, nici aparatul administrativ nu mă voia, pentru că eram un om dur, aveam idei fixe şi am avut de pierdut din această cauză. Acum am devenit mai maleabil, mai înţelegător, şi totuşi treburile merg. Am observat că totul se desfăşoară în condiţii bune şi cu vorbă frumoasă, cu blândeţe. Nu trebuie să fii nici prea dur, prea exigent. Am văzut că este mult mai bine aşa, dacă eşti cu zâmbetul pe buze, şi că poţi evolua dacă faci lucrurile din plăcere mai mult decât din obligaţie. Oamenii nici acum nu au înţeles că, de fapt, ordinea şi disciplina din primărie nu erau pentru mine, ci pentru ei. La momentul respectiv, cetăţenii i-au ascultat pe ei, care spuneau că eu nu sunt bun, iar acum, după 12 ani, şi-au dat seama că eu sunt singurul care poate face ordine în primărie.

Impact real: Ocupaţia de bază a oamenilor este agricultura. Cum percep oamenii politica agrară din acest moment, a subvenţiilor, modul în care statul înţelege să se implice în sprijinirea lor?
Lucian Antonie: Da, avem în comună mai mult apicultură. Este greu, pentru că populaţia este îmbătrânită, iar oamenii nu mai au posibilitatea să-şi muncească pământurile. Totuşi, subvenţiile acestea de la APIA au venit ca o gură de aer pentru populaţia de aici, iar cei care au accesat aceste fonduri europene au reuşit să se dezvolte cât de cât, şi-au cumpărat inclusiv camioane.
Ramona BĂLTEANU