• Viceprimarul comunei spune că fără bani nu se poate realiza nimic în localitate, iar singura bogăţie a lor este pădurea

Localitatea Ghioroiu are un potenţial agricol semnificativ, care nu poate fi exploatat corespunzător. De asemenea, mai există o valoare deosebită în zonă, şi anume pădurea. Din păcate, incompetenţa, amestecată cu legislaţia destul de neclară de până acum, a dus până acolo încât localnicii nu şi-au primit pădurile înapoi decât într-o proporţie foarte mică. Astfel, potrivit viceprimarului, din cauza legislaţiei excesiv de tolerante, din totalul de trei mii de hectare de pădure, 1500 sunt administrate de Ocolul Silvic. Din punctul de vedere al autorităţilor locale, acest ocol silvic, în loc să gestioneze şi să păzească pădurea, adăposteşte, de fapt, nişte comercianţi de pădure. „Ocolul Silvic nu păzeşte pădurea. Ei se autofinanţează, pentru că au avut această ofertă generoasă din partea lucrătorilor primăriei. În trecut, toată pădurea de la Ghioroiu era privată, neexistând nici un metru de pădure de stat, iar acum există în proprietatea de stat peste o mie de hectare de pădure. Oamenii au avut proprietăţile pe nişte curele de teren, din hotar în hotar, cu o lăţime de 20 de metri. În mod normal, când au început aceste retrocedări, trebuiau făcute măsurătorile acestor curele. Evident că alternează pâlcurile de pădure cu terenul arabil şi, din acea măsurătoare, rezultă clar câte hectare de pădure avem şi cât teren arabil. S-au considerat doar înscrisurile din registrele agricole şi, în cea mai mare parte, s-au dat păduri mai puţine decât aveau oamenii în realitate. Comisia judeţeană putea să valideze aceste diferenţe, dar ele s-au dat şi pe declaraţii de martori, la Legea 247 şi la Legea 1/2000, deci exista această posibilitate. Aşa s-a întâmplat în localitatea vecină, unde este un primar de vreo patru mandate care, din trei mii de hectare, deci o suprafaţă similară cu a noastră, a retrocedat pădurea pentru mai mult de 95% dintre cereri. Pădurea este importantă, creşte în sute de ani şi se taie cu o uşurinţă îngrijorătoare. Acum, cu o drujbă, poţi să pui hectare întregi la pământ, să le vinzi şi să ai câştig. Cine câştigă financiar din asta? Doar Ocolul Silvic. Nimeni nu se gândeşte la comunitatea locală sau chiar la ţară! Am făcut nenumărate sesizări, inclusiv la ministrul pădurilor. Legislaţia este permisivă, din păcate, iar Ocolul Silvic poate ca, în loc să fie paznicii pădurii, să fie comercianţi de pădure. Am reuşit, printr-o atitudine hotărâtă, să stopăm vânzarea pădurii către terţi. Ei organizează parchete, chipurile, pentru igienă şi rărituri, dar taie numai copacii cei sănătoşi. Pădurea a ajuns aşa cum este astăzi pentru că bunicii noştri tăiau numai strâmbăturile şi uscăturile, pentru că erau adevăraţi proprietari şi, din cauza asta, la Ghioroiu există pădure acum. Cu Ocolul Silvic, în câţiva ani, se va putea ateriza şi cu avionul la Ghioroiu, nu numai cu elicopterul, sau să întorci tirul prin pădurea care este deja destul de rară. Aici nu s-a plantat un arbore, iar acum, după cât am insistat, am înţeles că anul acesta vor planta nişte arbori în câteva locuri.”, a spus viceprimarul comunei Ghioroiu, Ilie Pătraşcu.

Cadastrarea gratuită ar putea duce la creşterea valorii terenurilor

O problemă foarte serioasă pe care o ridică viceprimarul este intabularea gratuită a terenurilor, ceea ce înseamnă stabilirea clară a dreptului de proprietate. Pe această temă, cu care se confruntă administraţia comunei Ghioroiu, senatorul liberal Dan Niţu a avut un proiect respins, de altfel, de PSD, prin care susţinea necesitatea adoptării unei astfel de reglementări, care să prevadă intabularea gratuită a terenurilor agricole şi forestiere, în condiţiile în care o suprafaţă semnificativă a ţării nu se află în circuitul economic, deoarece nu este înregistrată cadastral, motivul fiind costurile mari ale înscrierii în registru, comparativ cu valoarea de tranzacţionare a acestor terenuri. „Cadastrarea este foarte scumpă, comuna are 7.000 de hectare, şi nu există fondurile necesare. Cel mai ieftin am găsit să facem cadastrarea, după o selecţie de oferte, cu 70 de lei hectarul. Noi avem 3100 de hectare de pădure, dar 1500 mai trebuie retrocedate şi trebuie făcut cadastru inclusiv la ce am dat, pentru că noi nu am retrocedat parcela întreagă, iar acum trebuie să facem totul. S-a măsurat cu ruleta, de-a lungul timpului, iar, în toţi anii aceştia s-a dat câte un hectar la Legea 18, apoi s-a completat cu Legea 1/2000 şi apoi cu Legea 247/2005. Toate aceste lucruri, dacă erau rezolvate la vremea lor, când s-a început retrocedarea, nu se ajungea în situaţia să nu le putem da oamenilor pădurea. Sunt situaţii când oamenii nu îşi pot tăia lemne pentru foc, aceasta fiind singura sursă de încălzire. Şi aici sunt oameni care pot spune că şi-au primit pădurea, pentru că a fost o vreme, după Revoluţie, când nu trebuia să ai cadastru. Mergeai pe teren, îl identificai, măsurai şi îi dădeai cetăţeanului parcela, fără probleme. Ulterior, a intervenit această obligaţie, de a cadastra. Soluţia este să
se facă acest cadastru de Guvern, în mod organizat. Consider că ar trebui prioritizate aceste lucruri, să se vadă unde este mai mult teren de retrocedat, unde este mai mută pădure neretrocedată şi acolo să se organizeze gratuitatea, pentru ca lucrarea să fie cu adevărat folositoare. Dacă fac această gratuitate pentru comune care şi-au retrocedat terenurile, eficienţa este mult mai mică. Este adevărat că trebuie făcut cadastru şi acolo, dar apoi urmează intabularea şi, până atunci, noi nici măcar retrocedările nu le putem face. În acest fel, cam jumătate din suprafaţa forestieră a comunei Ghioroiu este retrocedată, procent forate mic, după 25 de ani, în timp ce aşteptările oamenilor sunt foarte mari. Sunt familii care nu au cu ce să se încălzească. Referitor la terenurile agricole se ridică o altă problemă, cea a folosinţei acestora. Ca să poţi arenda un teren, este nevoie de un document de
proprietate şi, neavându-l, arendaşul nu este interesat să încheie contract, pentru că se duce apoi la APIA şi nu îşi primeşte subvenţia pentru terenul respectiv. Este un cerc vicios, din care, în mod evident, pierde proprietarul.”, a mai afirmat viceprimarul Ilie Pătraşcu.

Tinerii plecaţi nu se mai întorc în localitate

Scăderea demografică drastică a populaţiei din localitate reprezintă, în opinia viceprimarului, un impediment destul de grav. Autorităţile locale spun că populaţia comunei se micşorează dramatic în fiecare an, problema fiind lipsa locurilor de muncă. Într-o astfel de situaţie, tinerii au încuiat casele unde şi-au trăit copilăria, unde au învăţat, şi au luat cu asalt zonele urbane, iar cei plecaţi nu se mai întorc. În urma lor rămân sate pustii şi case abandonate, îngropate în bălării, iar cei care au mai rămas stau la mila statului. „Toţi tinerii au plecat, puţini sunt cei care au rămas în sat. Din păcate, cei care mai sunt nu au nimic de lucru. Suntem văduviţi, din punctul acesta de vedere, pentru că nu există locuri de muncă, şi foarte multă lume este înscrisă la ajutorul social. Inclusiv aici ar trebui să schimbăm mentalitatea, pentru că ne puneam problema dacă fiecare sărac trebuie ajutat, dar se omitea acea parte a obligaţiei de a executa nişte ore în folosul comunităţii, în funcţie de ajutor. Acum, lucrul acesta se întâmplă, şi noi i-am pus la treabă. Unii s-au mai supărat, dar majoritatea înţeleg şi acceptă situaţia. Cu această problemă ne confruntăm: îmbătrânirea exagerată, pentru că cei mai mulţi sunt oameni bătrâni. Anul trecut, am avut 40 de decese şi o singură naştere, şi acest lucru spune foarte mult. Care să fie perspectivele? O îmbătrânire exagerată, nu sunt locuri de muncă, aici nu este nimic, doar trei sau patru unităţi de alimentaţie publică, nişte magherniţe şi cam atât.”, a mai afirmat viceprimarul.