Primarul Ion Troculescu şi-a propus să nu plece de la primărie până nu vede introdusă alimentarea cu apă în toată comuna. Problemele localnicilor din Frânceşti sunt numeroase, iar una dintre cele mai importante se referă la mirosul pe care îl degajă în atmosferă găinaţul de la societatea Avicarvil. Ce soluţii întrevede primarul Troculescu pentru a diminua acest aspect, dar şi ce probleme aduc comunităţii cetăţenii de etnie romă din localitate aflăm în rândurile de mai jos.
Impact real: Care este cea mai mare nemulţumire a dumneavoastră, ca primar şi problema care îi apăsa cel mai mult pe cetăţenii din comună?
Ion Troculescu: Cea mai mare problemă a localnicilor şi cea care mă doare şi pe mine cel mai tare este alimentarea cu apă şi canalizarea pentru comuna Frânceşti. În anul 1993 s-a încercat înfiinţarea unui sistem de alimentare cu apă în comună, pentru care s-au cheltuit aproape 2 miliarde de lei vechi la momentul respectiv, care însemna o sumă foarte mare pentru noi. S-au făcut cele 12 puţuri la nivelul comunei şi s-a încercat alimentarea în zona Surupate, pentru că acolo era mai dificilă problemă cu apa.
Impact real: Dumneavoastră eraţi la primărie, în perioada respectivă?
Ion Troculescu: În 1994 noi am deschis finanţarea, iar eu pe vremea aceea eram viceprimar. La un moment dat, primarul de atunci, Tăcutu nu a mai vrut să candideze, iar eu nu am vrut să mai rămân viceprimar şi m-am întors la locul meu de muncă. Am revenit în anul 2000. Primarul de la momentul respectiv a avut nişte conflicte pe la Consiliul Judeţean şi nu a mai primit bani pentru finanţare şi continuarea proiectului şi în felul acesta a murit alimentarea cu apă. În anul 2000 noi am încercat, dar nu am putut să mai obţinem nimic, era prea târziu, şi, încet – încet s-au degradat conductele care fuseseră îngropate şi puţurile, s-au corodat filtrele şi sunt probleme cu apa, deoarece nu mai este potabilă. Abia anul acesta am demarat o expertiză în acest sens.
Impact real: Ce rezultă din această expertiză?
Ion Troculescu: Din rezultatul expertizei reiese că nu mai putem folosi vechea instalaţie şi a trebuit să demarăm un nou proiect. Acest proiect vine cu modificări, cu soluţii noi date de alţi proiectanţi, deoarece în 1993 nu eram atât de avansaţi ca tehnologie cum suntem astăzi. Înainte era împărţită alimentarea cu apă în patru zone, iar acum este doar pe două: zona Băluţoaia, satul Surupate, Moşteni, Dezrobiţi, Coşani, Frânceşti şi Viişoara şi în a doua parte urmează a fi alimentate cu apă satele Mănăileşti şi Genuneni. Noi am realizat studiul de fezabilitate, iar pentru a obţine finanţare am fost nevoiţi să fracţionăm proiectul, care are o valoare foarte mare. Astfel, sperăm să obţinem finanţare măcar pentru şapte dintre cele nouă sate prin acest proiect, urmând că ulterior să facem o extindere. Suntem prinşi cu 74 de miliarde de lei vechi pentru acest proiect, dar am întârziat licitaţia, pentru că nu aveam această expertiză. Proiectul cuprinde 32 de kilometri de alimentare cu apă.
Impact real: A ajuns să fie dat vreodată în folosinţă acest proiect?
Ion Troculescu: Alimentarea veche nu a fost niciodată folosită pentru că nu era finalizată. Nu s-a făcut un proces verbal de recepţie, nici măcar parţial. S-au construit nişte bazine care nu au fost terminate, nişte puţuri care s-au tubat la 150 de metri şi care funcţionează artezian, aşa cum spun cetăţenii.
Impact real: Nu a fost nimeni tras la răspundere pentru această lucrare?
Ion Troculescu: Lucrarea ca aspect există, dar nu ne mai dă voie Uniunea Europeană să facem instalaţie de metal şi, făcându-se un calcul valoric, nu era rentabil să continuăm acea investiţie deoarece creştea preţul. Chiar dacă s-au pierdut acei bani, se câştigă pe altă parte, deoarece se mai fac patru bazine şi nu atât de multe puţuri.
Impact real: Acest proiect însumează 32 de kilometri de alimentare cu apă. De câţi kilometri ar mai fi nevoie pentru ca toţi cetăţenii să beneficieze de apă curentă?
Ion Troculescu: Proiectul cuprinde şapte sate dintre cele nouă ale localităţii. Pentru celelalte două sate ar fi nevoie de o extindere de aproximativ 16 kilometri. Eu sper ca anul acesta să licitez şi, dacă nu vom avea contestaţii, cel mai probabil în toamnă vom demara lucrările.
Impact real: Aveţi o comunitate de romi destul de mare. Reuşiţi să-i integraţi în societate? Vă creează probleme?
Ion Troculescu: Avem mii de romi, cred că o treime din populaţie sunt de etnie romă. Ei nu sunt ţigani, nu le place să le spui că sunt ţigani, prefer termenul de rudari. Probleme majore nu ne creează; până la urmă sunt locuitorii comunei noastre şi trebuie să îi acceptăm. Copiii sunt în mare parte integraţi, merg la şcoală şi nu ne creează probleme. Ei se ocupă cu colectarea de cereale, dar astăzi au cam picat aceste obiceiuri. Aici, în zona Coşani, acum câţiva ani nu aveai pe unde trece de maşini proprietate personală ale acestora. Până la urmă, însă autoturismele au ajuns epave şi le-au dus la fier vechi.
Impact real: Reuşiţi să colectaţi taxele şi impozitele de la aceste persoane?
Ion Troculescu: Foarte greu reuşim. Până în anul 2000 se mai adunau bani, dar acum este din ce în ce mai greu. Gândiţi-vă doar că la Legea 416 am avut şi 400 de dosare, dar încet, încet s-au diminuat până au rămas 90. Iniţial au dat legea care îi scotea din sistem pe cei care aveau un motoscuter, apoi au dat alta, cu cei 2.500 de metri de teren intravilan şi, dacă au văzut că nici aşa nu pot scăpa de ei, le-au aruncat bomba: nu mai primesc acel ajutor cei care au datorii către bugetul statului, iar aici i-a nenorocit pe toţi. Avem foarte mulţi cetăţeni care sunt datori către bugetul de stat şi, în felul acesta, nu le putem acorda ajutor social, pe bună dreptate. După lege aşa este, dar, în realitate, ar merita din plin acel ajutor, deoarece sunt foarte săraci.
Impact real: Aţi încercat să accesaţi un proiect prin fonduri europene de formare profesională pentru aceşti oameni?
Ion Troculescu: Da, am avut un astfel de proiect, au fost două doamne care au instruit localnicii pentru diverse meserii: croitori, dulgheri, sudori, etc. şi chiar au diplome. Unii dintre ei s-au şi angajat pe domeniul respectiv şi pot să vă spun că avem mare noroc cu Avicarvilul, care îşi desfăşoară activitatea pe raza comunei noastre. Cred că peste 500 de persoane din comună muncesc la această firma. Eu mă bucur, deoarece, pe de-o parte le dă de lucru oamenilor, iar pe de altă parte avem şi noi profit din impozite şi taxe. Încasăm anual 4-5 miliarde de lei vechi de la Avicarvil.
Impact real: În urmă cu câţiva ani a fost un scandal în presă în privinţa mirosului pe care îl răspândeşte această societate în atmosferă. V-aţi gândit să faceţi ceva în acest sens, care să-i determinate într-un fel să ia măsuri pentru aplanarea mirosului?
Ion Troculescu: Au făcut o staţie de epurare, iar acum probabil vor mai face câteva demersuri. Încearcă să-şi creeze zona lor de impact, iar acum am primit o adresă prin care mi se spune că nu am voie să mai dau autorizaţii de construcţie de la pod până în zona dumnealor. Eu vă spun sincer că sunt în asentimentul cetăţeanului şi le-am transmis că nu pot să îmi impună un asemenea, lucru, deoarece în PUG-ul nostru nu există nicăieri menţionat că nu se poate construi în zona respectivă. Să-şi facă zona de impact a dumnealor, dacă vor. Am fost chemaţi la o astfel de discuţie atât noi, cât şi primarii din comunele Mihăeşti şi Budeşti. Atâta timp cât atunci când s-a construit Avicola, în 1983 existau case în acea zonă, nu au cum să îmi impună ei mie să nu eliberez autorizaţie de construcţie. Cetăţenilor care deţin pământ acolo şi care au ţinut neapărat să-şi construiască o locuinţă eu le-am dat autorizaţie de construire, dar le-am explicat problema şi i-am pus să îmi dea o declaraţie pe propria răspundere că în perioada cât locuiesc în zonă vor suporta toate consecinţele date de poluare, miros, etc. Le-am spus şi în faţa preşedintelui Cîlea că eu mi-am asumat responsabilitatea în faţa cetăţenilor prin acea declaraţie semnată şi ştampilată, iar cei de la Direcţia Sanitar Veterinară chiar au apreciat acest demers. Problema este că societatea a luat amploare şi încearcă să cumpere proprietăţile oamenilor. Deja au cumpărat foarte multe terenuri în zonă şi au aproximativ 1.000 de angajaţi, iar de la noi din comună cred că jumătate lucrează acolo.
Impact real: Sunteţi a doua comună ca mărime şi număr de locuitori, după localitatea Mihăeşti. Spuneţi-ne cum veţi reuşi să mulţumiţi localnicii în următoarea perioadă, pentru a nu fi nevoiţi să îşi caute serviciu la oraş?
Ion Troculescu: Avem 64 de kilometri pătraţi. Sincer, populaţia a mai scăzut, de la 6.000 de locuitori mai avem doar 5.700. Decesele s-au înmulţit în ultima perioadă, iar tineri nu prea mai avem. Eu voi încerca atâta timp cât voi mai rămâne la primărie să le asigur condiţii normale de trai şi voi începe aşa cum v-am mai spus, cu alimentarea cu apă. Apoi vor urma drumurile, am reuşit să asfaltez un tronson în satul Coşani, de care sunt foarte mulţumit. Încet, încet voi demara şi alte lucrări care să le îmbunătăţească viaţa localnicilor. Ei nu au nici o vină că nu s-a putut face mai mult pentru dânşii. Noi trebuie să facem tot posibilul să mulţumim toate categoriile de cetăţeni din comună, dar majoritatea au aceleaşi doleanţe: apă şi drumuri. Nu voi pleca de la primărie până nu voi introduce alimentarea cu apă în toată comuna.
