Primar de „meserie” Ion Horia Horăscu, prim-gospodarul comunei Prundeni a renunţat la afaceri pentru funcţia de primar. Acesta speră ca, până în anul 2020, comuna pe care o administrează să capete o înfăţişare demnă de o localitate europeană. Cum a schimbat el faţa Prundeniului, care sunt frământările unui primar, cum vede viitorul pentru consătenii săi, toate acestea le veţi găsi în interviul care urmează.
Impact real: Aveţi vreun proiect de suflet pe care v-aţi dori să-l finalizaţi sau pe care l-aţi finalizat deja?
Ion Horia Horăscu: Toate proiectele implementate la Prundeni sunt importante dar, ca şi în familie, ultimul copil este cel mai frumos, aşa că numesc şi eu ultimul proiect. Este vorba de un proiect ambiţios şi grandios, finanţat prin PNDR – Măsura 3.2.2., care se referă la introducerea canalizării, extinderea reţelei de apă curentă şi asfaltarea a două drumuri comunale. Proiectul se numeşte „Înfiinţarea sistemului de canalizare (reţea publică de apă uzată şi staţie de epurare), extinderea reţelei publice de apă potabilă, îmbunătăţirea reţelei de drumuri de interes local, prima înfiinţare şi dotarea centrului de îngrijire pentru copii şcolari (after school) şi conservarea specificului local şi a moştenirii culturale în comuna Prundeni. Valoarea proiectului este de 2.026.000 de euro.
Impact real: Vă reproşaţi ceva în anii de mandat pe care i-aţi avut ca primar?
Ion Horia Horăscu: Oho, am multe de reproşat, în primul rând faptul că oamenii nu ştiu să aprecieze munca unui primar, considerându-l de cele mai multe ori un simplu funcţionar, asta în condiţiile în care eu am venit aici din mediul privat şi pentru că atunci am dat o pâine bună de mâncat la peste 500 de suflete. Ca gazetar, mă formasem în comunicare, dar ştiţi şi dumneavoastră: dacă ajuţi pe cineva de o sută de ori şi o dată nu îl mai ajuţi, pentru că nu se poate sau legea nu-ţi permite să-l mai ajuţi, omul acela trece în banca detractorilor. De multe ori, câinele muşcă mâna stăpânului care i-a dat să mănânce. Oamenii sunt ca degetele unei mâini, nu toţi sunt egali. Cu toate acestea, pentru mine, toţi cetăţenii sunt trataţi ca nişte prieteni, iar Dumnezeu ne aşează pe fiecare acolo unde ne este locul. După aceea, îmi reproşez faptul că mi-am sacrificat propria afacere în folosul comunităţii. Aveam o firmă care mergea foarte bine: ce-mi mai trebuia mie această funcţie? La insistenţele cetăţenilor am acceptat acum 16 ani candidatura pentru primărie.
Impact real: Care au fost primele măsuri pe care le-aţi luat atunci când aţi ocupat funcţia de primar?
Ion Horia Horăscu: Evident, am inventariat toate problemele cu care se confrunta comuna, şi nu erau puţine. Îmi amintesc că primul lucru pe care l-am făcut a fost acela să asigur măcar iluminatul public. Dar, cum v-am spus, bugetul local era de tot râsul, aşa că a trebuit să realizez acest lucru cu bani din propria firmă. După aceea, retrocedarea proprietăţilor era într-un haos enorm, şi încă mai avem probleme în acest sens. Prima legislatură a fost şi cea mai grea: partidul pe lista căruia candidasem era în opoziţie, bugetul local era aşa cum era, iar firma mea devenise principalul finanţator al comunei.
Impact real: De ce nu aţi continuat activitatea din firmă?
Ion Horia Horăscu: Aşa este, am continuat o legislatură, însă eu, fiind obişnuit cu performanţa, a trebuit să decid între a face afaceri sau administraţie, şi am ales-o pe cea de-a doua. Performanţa se face şi cu sacrificii, dar dacă vrei să rămâi acolo, sus…, trebuie să le faci.
Impact real: Care este situaţia comunei în privinţa retrocedărilor de teren?
Ion Horia Horăscu: Punerea în posesie a proprietarilor era un haos total. Vechea comisie care lucra pe Legea 18 avea grijă în primul rând de propriile interese. A trebuit, cu mult tact, să reorganizez comisia agrară. Din nefericire, în comisie erau şi specialişti de la judeţ, care mai mult au încurcat decât să lucreze „pe lege”. Şi acum, după atâţia ani, mai avem încă litigii. În mod normal, la această dată ar fi trebuit să nu mai avem nimic de discutat despre Legea 18, doar că a apărut legislaţia adiacentă, care mai mult te încurcă. Titlurile de proprietate nu poţi să le eliberezi dacă nu ai planurile parcelare. Foarte bine…, dar cine să facă aceste planuri? Specialişti în cadastru sunt foarte puţini, iar aceştia cer bani. Preşedintele OCPI ne-a anunţat că Ministerul Dezvoltării a scos la licitaţie cadastrul naţional, iar până ajunge la Prundeni mai trec cel puţin cinci ani. Până atunci, ne descurcăm şi noi cum putem, cu finanţare de la bugetul local.
Impact real: Cum arăta comuna în anul 1996, când aţi ajuns să conduceţi destinele administraţiei locale?
Ion Horia Horăscu: În 1996 comuna arăta ca şi celelalte localităţi din ţară: săracă, având o politică foarte confuză, cu noroaie şi cu instituţii publice insalubre, dar este mai bine să nu ne mai amintim. Vedeţi dumneavoastră, într-un mandat abia inventariezi problemele, în al doilea înveţi să deschizi uşile, iar în al treilea înveţi să obţii finanţări, aşa că îi compătimesc pe candidaţii la funcţia de primar pentru prima dată. Eu am avut privilegiul, faţă de ceilalţi colegi primari să eram deja un nume cunoscut, iar uşile mi se deschideau mai uşor.
Impact real: Ce i-ar mai trebui comunei pentru ca oamenii de aici să fie mulţumiţi?
Ion Horia Horăscu: Oamenii nu vor fi mulţumiţi niciodată, şi trebuie să ştim acest lucru. Noi trebuie să dezvoltăm comuna pornind de la necesităţile sale. Comuna este mare, are peste 4000 de locuitori, iar perimetrul este la fel de mare. Am făcut multe în aceste patru mandate, dar mai sunt multe de făcut. Mă gândesc aici la extinderea canalizării, la modernizarea tuturor drumurilor, la dezvoltarea unui sat de vacanţă, la parcuri fotovoltaice, înfiinţarea unui parc industrial, într-o idee, trebuie neapărat să creăm locuri de muncă. O dată terminată infrastructura, va trebui să ne ocupăm mai mult de sufletele oamenilor, în special ale celor cu nevoi materiale, ale celor în vârstă sau bolnavi. Mă doare sufletul când mă întâlnesc cu astfel de cazuri. De cele mai multe ori, nici legislaţia nu îţi dă voie să îi ajuţi material, dar să dea Dumnezeu să se dezvolte localitatea, să avem un buget propriu mai mult decât generos şi atunci să aplicăm autonomia locală, să nu mai stăm cu mâinile întinse la bugetul ţării. De multe ori suntem chiar umiliţi de intervenţiile pe care le facem pe la diferite ministere.
Impact real: Ce credeţi că v-aţi propus să faceţi şi nu aţi avut posibilitatea până la această dată să înfăptuiţi?
Ion Horia Horăscu: Este vorba de funcţionarea Centrului de zi pentru persoane vârstnice şi a Cantinei sociale. Acestea au funcţionat doi ani, cât am avut proiecte finanţate, iar apoi, cum bugetul nu ne-a mai permis, am suspendat activitatea acolo. Nu este din vina noastră, ci faptul că Guvernul nu a mai scos la finanţare asemenea proiecte. Vom găsi în mod sigur nişte finanţări din partea unor ONG-uri din străinătate.
Impact real: Credeţi că va câştiga USL alegerile?
Ion Horia Horăscu: Firesc, nu numai că le va câştiga, dar le va câştiga la pas. Este adevărat că beneficiem şi de alianţa cu PNL, dar alegerile din acest an se vor desfăşura şi pe fondul anilor de austeritate, care atârnă greu pe umerii formaţiunilor politice de guvernământ.
Impact real: Care ar fi primul lucru pe care v-aţi dori să-l realizaţi în cazul în care aţi avea bani suficienţi la bugetul local?
Ion Horia Horăscu: Este un ideal să ai bugetul sigur şi consolidat, numai că acum acesta este doar un vis. Noi avem o strategie de dezvoltare a localităţii până în anul 2020, dar ţine de managementul administrativ, de experienţa fiecărui edil, de maturitatea consilierilor locali să-ţi prioritizezi investiţiile şi cheltuielile. Noi avem un plus, acela de a scrie proiecte pe care putem să le implementăm cu finanţare europeană. Până în anul 2020 încă sunt bani de cheltuit de la Uniunea Europeană, dar pentru asta nu trebuie să ratezi nici o sesiune de depunere a proiectelor. Nu trebuie să aştepţi deschiderea sesiunilor de finanţare, trebuie să ai portofoliul de proiecte întocmit, pentru că, în 30 de zile nu mai este timp să le scrii. Oricum, prima investiţie pe care o vom promova este extinderea reţelei de canalizare, şi apoi vor urma şi altele… pentru care avem întocmite dosarele cu studiile de fezabilitate.
Impact real: Sunteţi mulţumit de modul de evoluţie al proiectelor pentru care au fost alocate fonduri?
Ion Horia Horăscu: În cazul nostru, în care am implementat proiecte cu finanţare guvernamentală sau europeană, neavând proiecte respinse, este firesc să fim mulţumiţi. Să ştiţi însă că nu este uşor, mai ales din punct de vedere al cofinanţărilor, al birocraţiei şi al rambursărilor. Un proiect nu ţine cont dacă ai bani sau nu ai bani, evoluţia sa merge înainte. La ora actuală, avem în implementare concomitent patru proiecte: trei pe turism şi unul pe infrastructură. Ce am fi făcut dacă nu formam o echipă specializată în accesare şi implementare?
Impact real: Veţi candida şi pentru următorul mandat? Doriţi să mergeţi în aceeaşi formulă?
Ion Horia Horăscu: Am avut trei opţiuni: să merg pe aceeaşi linie, să mă retrag şi să îmi văd de afacerile personale (tot în consultanţă pentru fonduri UE.) sau să candidez pentru un post de parlamentar, la sugestia colegilor primari din sudul judeţului şi nu numai. Am analizat cu multă luciditate şi am observat că mai am multe de realizat în comună, iar de la Bucureşti nu poţi gestiona problemele comunei. Este firesc faptul că am ales încă o candidatură la primărie şi normal că voi merge în aceeaşi formulă, pentru că specialiştii nu se pot forma de pe o zi pe alta.
Impact real: V-aţi gândit să treceţi vreodată de la actualul partid la altul?
Ion Horia Horăscu: Nu, pentru că nu partidele aduc bani şi proiecte. Asta este rău, că anumiţi lideri politici se erijează în „mama natură” şi că, o dată instalaţi la putere, ei cred că sunt totul. Nu, primarii sunt cei care rezolvă problemele cetăţenilor. Parlamentarii trebuie să iniţieze şi să voteze legi bune, în folosul celor care i-au trimis acolo, şi nu pentru „băieţii deştepţi”.
Impact real: De câte mandate aţi mai avea nevoie pentru a finaliza ce v-aţi propus în comună?
Ion Horia Horăscu: În cel mult două mandate poţi spune cu adevărat că ne aflăm în Europa şi că trăieşti la nivel european.
Impact real: Sunteţi unul dintre cei mai longevivi şi activi primari din judeţ. Care este secretul?
Ion Horia Horăscu: Nu există secrete. Dacă vreţi, un secret confirmat de-a lungul mandatelor mele este ambiţia, riscul şi comunicarea.
Impact real: Credeţi că sunteţi un model de urmat de ceilalţi primari?
Ion Horia Horăscu: Lipsită-mi fie modestia, însă mulţi cetăţeni din ţară care au vizitat comuna, primăria şi au văzut proiectele noastre mi-au cerut acceptul de a fi clonat. Revin şi spun că eu am ajutat primari cu sfaturi, recomandări şi chiar parteneriate. În acest sens, am avut întâlniri cu primari din judeţele Galaţi, Alba şi Maramureş. Un bun schimb de experienţă îl avem de două ori pe an la adunările generale ale Asociaţiei Comunelor din România (ACOR).
Impact real: Vă veţi zbate pentru premiul de excelenţă şi în anul 2012?
Ion Horia Horăscu: Premiile de excelenţă vin de la sine, în urma muncii şi voturilor celorlalţi edili. Sunt convins că se va repeta.
Impact real: Anul electoral 2012 va fi unul fără emoţii pentru dumneavoastră?
Ion Horia Horăscu: După câte lucruri am făcut şi după cum arată prezentul sondaj de opinie, cu 72% din voturi, faţă de 14%, cât are principalul meu contracandidat, se pare că nu ar trebui să am emoţii. Asta nu înseamnă totuşi că nu îmi voi face campania onest, cu respect pentru adversari. Să nu uităm faptul că o competiţie este tot o competiţie, iar în cele patru mandate am câştigat tot timpul din primul tur.
Impact real: Este plătită suficient munca de primar?
Ion Horia Horăscu: Spuneam mai înainte că primarul nu trebuie să muncească cu gândul la salariu. Am avut ani când salariaţii primăriei şi-au luat banii şi după şase luni, dar au muncit în continuare. Aş mai avea multe de spus, sunt totuşi 16 ani de primărie. Aş dori să fac o urare concetăţenilor mei, pentru că ne aflăm în preajma sărbătorilor pascale, când oamenii trebuie să fie mai buni, mai înţelepţi. Mi-aş dori să uităm cu toţii de necazurile şi neîmplinirile de peste an, şi le urez şi eu un Paşte fericit!
