• Alexandru Uţă: „Şocurile din industrie s-au ţinut lanţ”
Cândva, spune primarul, toată lumea avea un loc de muncă, pentru că municipiul Drăgăşani era o forţă economică recunoscută peste hotare, ba chiar devenise un brand, prin înfiinţarea fabricii de încălţăminte Finca. Între timp fabrica a dispărut, la fel ca şi locurile de muncă din zonă, după ce fusese considerată mulţi ani ca fiind una dintre cele mai moderne fabrici de încălţăminte de cauciuc de pe teritoriul României, unde lucrau aproximativ 3.000 de muncitori. Evenimentele de după 1989 au dus, însă, la căderea bruscă a pieţei europene şi la dificultăţi deosebite în procurarea cauciucului natural. S-a liberalizat piaţa internă, care a fost invadată rapid de produse similare, fabricate în China, fenomen care a dus la scăderea drastică a producţiei de încălţăminte de tip Finca. În perioada de după Revoluţie, fabrica de produse de cauciuc şi-a redus activitatea, fiind, în cele din urmă, închisă. O poveste similară se poate spune şi despre întreprinderea de mase plastice Drăgăşani şi despre fabrica de jenţi auto: „Tot în acea perioadă s-a construit, pe teritoriul comunei Ştefăneşti, lângă Finca, fabrica de jenţi auto. Aici se produceau, prin ambutisare la rece, jantele produse iniţial pentru autoturismele autohtone, de la Dacia Piteşti. În anul 2000, fabrica şi-a schimbat denumirea, având ca acţionar majoritar o companie din Torino, cel mai mare producător european de roţi din oţel. În prezent, fabrica furnizează roţi pentru autoturisme, remorci, rulote sau piese de schimb diferitelor firme din ţară sau din străinătate. Ca număr de salariaţi are sub 200, majoritatea tineri”. Despre fabrica de muniţie aflată chiar pe teritoriul comunei Ştefăneşti, acum falimentară şi ajunsă în proprietatea lui Gigi Becali, primarul Alexandru Uţă afirmă că este un „chin prelungit”. „Încă din anul 2004, fabrica de muniţie aflată pe teritoriul comunei Ştefăneşti a fost cumpărată de omul de afaceri George Becali, situaţia ei actuală rămânând incertă”, mai spune primarul. Uzina Mecanică Drăgăşani a fost înfiinţată pe vremea lui Ceauşescu, producând cartuşe de mitralieră. Aparatura, chiar dacă este depăşită, rămâne totuşi funcţională”, ne-a informat primarul.
Localitatea are potenţial turistic monahal
Pe raza comunei Ştefăneşti se află mai multe monumente istorice, care oferă localităţii un potenţial turistic monahal, care nu a fost suficient exploatat, până în prezent. Schitul Dobruşa, Biserica de lemn din satul Dobruşa de Jos, Monumentul închinat eroilor, Biserica din lemn Sfinţii Voievozi Mihail şi Gavril sau Mânăstirea de la Şerbăneşti sunt doar câteva dintre acestea. Potrivit spuselor primarului Uţă, Biserica de lemn din satul Dobruşa de Jos este un monument istoric edificat pe locul unei alte biserici, arsă de turci, din locaşul vechi păstrându-se doar temelia. Biserica a fost înălţată de localnici, în anul 1692. Istoricul Alexandru Iorga, care a vizitat-o în două rânduri, a rămas impresionat de frumuseţea locului. Biserica a fost renovată în 1922 de părintele Teodor Bălăşel şi, în 1954, de preotul Gheorghe Ionescu, ginerele lui. În prezent se găseşte sub îndrumarea preotului Liviu Berlă. Biserica din lemn „Sfinţii Apostoli Mihail şi Gavril”, din satul Linia impresionează şi ea pe oricine vizitează această zonă. Despre această biserică, primarul Alexandru Uţă ne-a povestit că a ars din temelii, iar în locul vechii biserici s-a construit o alta, pe un loc donat de Niţu Stoica: „Această biserică poartă hramul Sfinţilor Apostoli Mihail şi Gavril şi a fost ridicată de preotul Lupeş. În urma incendiului, materialul bisericii a fost adus cu 12 care şi aşezat în sat, la diferiţi localnici. Biserica a fost atestată în anul 1843, când a fost acoperită cu şindrilă. A fost renovată în 1931 de preotul Teodor Bălăşel, iar, mai târziu, de preotul Gheorghe Ionescu şi de preotul Constantin Pană”, a mai povestit primarul. În prezent, biserica este sub îndrumarea preotului Gheorghe Truşcă, şi ultima dată a fost renovată cu ajutorul sătenilor. Mânăstirea sau Schitul Dobruşa, una dintre cele mai vechi aşezăminte monahale din Oltenia se află la 15 kilometri vest de Drăgăşani, în satul Dobruşa. De la început a fost mânăstire de călugări liberă, apoi metoc al Episcopiei Râmnicului. Biserica se păstrează, cu mici reparaţii, în forma arhitectonică originală, zugrăveala fiind din secolul al XVIII-lea. Mânăstirea Dobruşa a fost construită în secolul al XV-lea şi este una dintre cele mai vechi aşezăminte monahale din Oltenia, alături de Cozia Veche şi Vodiţa – ctitor necunoscut. Mănăstirea Dobruşa a fost atestată documentar între 1500 şi 1520. A fost restaurată de mai multe ori de preotul Teodor Bălăşel, generalul Rădulescu, Episcopul Iosif, iar în 1997 de Episcopul Gherasim. Lângă schit s-a construit o casă şi s-a plantat viţă de vie. Acum, acolo locuieşte un călugăr.
Primarul dezvăluie de ce a trecut de la un partid de dreapta la unul de stânga
Aflat în fruntea administraţiei locale din anul 2008, primarul comunei Ştefăneşti, Alexandru Uţă, le-a confirmat cetăţenilor că funcţia pe care o ocupă i se potriveşte. Cu o experienţă managerială bună, dar cu proiecte limitate din cauza bugetului sărac, localitatea Ştefăneşti era de cele mai multe ori ocolită, atunci când se repartizau bani de la Consiliul Judeţean. În toţi aceşti ani, primarul a reuşit cu greu să atragă fonduri pentru dezvoltarea locală, motiv pentru care, o dată cu publicarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului 55/2014, privind migraţia aleşilor locali a trecut la social–democraţi: „Sunt primar la al doilea mandat, şi am trecut printr-o perioadă foarte grea. Nu a fost de ajuns criza economică, timp în care am bătut pasul pe loc cu investiţiile, ci am avut de tras după noi, pe de altă parte, şi modul de împărţire a fondurilor, care se făcea pe criterii politice, aspect care ne-a frânt aripile de tot. Dacă nu bătătoream drumurile la Bucureşti, acum nu era nimic realizat la Ştefăneşti. Bugetul pe care îl aveam abia îmi ajungea pentru salarii sau alte cheltuieli, strict necesare primăriei”, a precizat primarul comunei Ştefăneşti, Alexandru Uţă.
