Pentru prima dată, Paştele a fost sărbătorit în jurul anului 1400 Înainte de Hristos. Cea mai importantă sărbătoare a creştinilor are loc anul acesta pe 20 aprilie. Învierea Domnului sau Sărbătoarea Pascală reprezintă un prilej numai bun pentru a trăi clipe inedite alături de cei dragi. Sărbătoarea poate fi asociată şi cu primăvara, retrezirea naturii simbolizând noua viaţă a creştinilor, de după crucificarea şi Învierea lui Iisus. În Oltenia, obiceiurile sunt puţin diferite faţă de celelalte regiuni, iar Paştele presupune reîntoarcerea oamenilor la Dumnezeu. În această zi, se spune că sufletele celor trecuţi în nefiinţă se întorc la casele lor, iar în fiecare gospodărie este aprins focul pentru cei morţi. Sărbătorile de Paşti sunt marcate de obiceiuri străvechi, care implică curăţenia, atât cea interioară, cât şi cea a casei, înnoirea hainelor, pregătirea bucatelor specifice, ciocnitul ouălor roşii, alături de tradiţii mai noi, precum oferirea de cadouri pe care le aduce Iepuraşul. Cei mai în vârstă sunt de părere că datinile de altădată erau sărbători în toată regula, aveau acel element de sfinţenie şi sacralitate dat de tradiţiile de care tânăra generaţie s-a desprins şi le-a uitat. Oamenii trăiau cu nădejdea Învierii în toată această perioadă, şi respectau cu sfinţenie toate etapele. Preparatele de Paşti care, în general, nu lipsesc de pe masă sunt ouăle roşii, drobul de miel, pasca şi cozonacul. Ouăle se vopsesc în Joia Mare, considerându-se un păcat mare orice lucru făcut în casă vineri, când la Biserică are loc Prohodul.
Încondeiatul ouălor, tradiţie pierdută?
Încondeierea sau „împistritul” ouălor reprezintă un obicei străvechi în tradiţia românească. Ouăle încondeiate sunt o mărturie a datinilor, credinţelor şi obiceiurilor pascale, reprezentând un element de cultură spirituală specific românească. Pentru că oul roşu este purtătorul unor semnificaţii profunde, legate de Învierea lui Hristos şi de reînnoirea naturii, creştinii s-au ostenit să-l încondeieze, desenând cu ceară motive decorative ancestrale, de o rară frumuseţe. În Muntenia şi Oltenia, motivele ornamentale sunt naturaliste, dar cu mai puţine culori. Dacă această tradiţie încă se mai păstrează în zona Olteniei, este prin faptul că acest demers aparţine bărbaţilor, care încondeiază ouăle personal. Cu mulţi ani în urmă, era una dintre cele mai reprezentative tradiţii practicate. Tot aici, ouăle sunt dăruite la masa de Paşte de fini naşilor, iar feciorii le oferă fetelor, la hora satului. În Transilvania şi Banat se distinge încondeierea printr-o mare varietate de modele şi culori, iar Ţara Bârsei este renumită pentru desenul şi compoziţia ornamentală şi cromatică, de o mare fineţe. Motivele ornamentaţiei ouălor încondeiate sunt numeroase, şi fiecare se prezintă în mai multe variante, care se diferenţiază în funcţie de localitate. Nicăieri însă mai mult ca în Bucovina, acest obicei nu este ridicat la nivel de artă.
Potrivit obiceiului, femeile nu au voie să doarmă în Joia Mare
Potrivit tradiţiei, femeile nu au voie să doarmă în Joia Mare, altfel vor dormi tot anul. În dimineaţa de Paşti, după ce credincioşii vin de la Biserică cu lumânarea aprinsă, nu au voie să intre în casă până nu se culege din grădină iarbă verde şi se pune pe scările casei. Masa de Paşti trebuie să fie încărcată cu bucăţi tradiţionale. Pe lângă ouă roşii, gospodinele mai pregătesc şi faimoasa ciorbă de bureţi, cunoscută în alte zone drept ciorbă de miel. În a doua zi de Paşti, fetele se îmbracă cu zăvelci, marame lucrate şi poale. În acest fel, ele îşi demonstrau măiestria în domeniul ţesutului şi al cusutului în faţa întregului sat.
Elena Stoica: „Încercăm să dezvoltăm turismul monahal”
Directoarea Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Vâlcea, Elena Stoica, a precizat că, deşi se încearcă o dezvoltare a turismului monahal, mânăstirile vâlcene nu prea practică regimul hotelier: „Ideea este că la mănăstire nu te duci pentru petrecere. Într-adevăr, noi încercăm să dezvoltăm turismul monahal. Dacă ar fi să o spunem direct, sărbătoarea Paştelui pentru noi, românii, este o una de familie. Că doreşti să mergi la mănăstire ca să îmbini ruga cu petrecerea este altă problemă, dar mănăstirile vâlcene nu prea practică acest regim hotelier.”, a spus Elena Stoica.

Primarul Horăscu a făcut un traseu turistic ecumenic

Turismul monahal şi pelerinajul se dezvolta tot mai mult în judeţul Vâlcea, şi acest lucru se datorează atât administraţiilor locale, dar şi conducerii judeţului, care au acordat de-a lungul timpului o importanţă deosebită locaşelor de cult. De curând, preşedintele Consiliului Judeţean, Ion Cîlea, le-a trasat sarcini primarilor să amenajeze drumurile de acces către mănăstirile de pe raza localităţilor pe care le conduc, oferindu-le inclusiv sprijin financiar, în caz de nevoie. În plus, în comuna Prundeni a fost amenajat un centru de informare turistică, în zonă existând una dintre cele mai mari densităţi de construcţii arhitectonice unicat, de o inestimabilă valoare, simboluri ale trecutului şi prezentului pe aceste meleaguri, reprezentate prin schituri, mănăstiri şi biserici: „Datorită faptului că există potenţial de turişti şi pelerini în aceste locaţii, şi din cauza promovării slabe a turismului în această zonă, implicit în localităţile Orleşti, Scundu, Ştefăneşti, Lungeşti, Mitrofani şi Amărăşti, am decis să amenajăm un traseu tematic, „Traseul locaşelor de cult”, axându-ne pe potenţialul monahal al zonei noastre, şi anume pe promovarea zonei cultural-ecumenice.”, a precizat primarul comunei Prundeni, Ion Horia Horăscu.

Obiceiuri pascale în judeţul Vâlcea
Despre tradiţiile pascale specifice judeţului Vâlcea a vorbit şi directorul Direcţiei pentru Cultură Vâlcea, Florin Epure. Potrivit spuselor sale, de câţiva ani încoace, în zona centrală a municipiului Râmnicu Vâlcea, are loc „Procesiunea de Florii”, un pelerinaj creştin organizat cu prilejul acestui praznic, care începe de la Biserica „Toţi Sfinţii” şi se încheie la Catedrala Arhiepiscopală. Duminica Floriilor a fost întâmpinată la Pietrari cu o sărbătoare a portului popular, numită „Hora costumelor”: „Ca de fiecare dată, această sărbătoare este întâmpinată la Pietrari cu nerăbdare, oamenii de aici demonstrând prin acest eveniment că tradiţia este importantă, iar portul popular este la loc de cinste pentru ei.”, a declarat despre acest eveniment Nicolae Moraru, primarul comunei Pietrari. În această zi de sărbătoare încep bâlciurile anuale la Vâlcea, aşa cum sunt cele din localităţile Berbeşti, Lădeşti, Pietrari, Galicea şi Zătreni.
Tradiţii în Săptămâna Mare
Fiecare zi din Săptămâna Mare are o semnificaţie aparte şi păstrează tradiţiile vii: „Luni, credincioşii îl pomenesc pe patriarhul Iosif, vândut de fraţii săi cu treizeci de arginţi, aşa cum Hristos a fost vândut de Iuda. Se obişnuieşte ca, în Lunea Mare, să se scoată totul la aerisit, să se văruie casele, iar obiectele de mobilier să fie spălate sau reparate. În popor se spune că, dacă te prinde Paştele în necurăţenie, îţi este blestemată casa. Marţea Seacă se pomenesc cele zece fecioare, ca o pildă care are menirea să ţină trează în oameni datoria de a trăi permanent în Hristos, ca el să se regăsească în fiecare dintre ei, în orice moment. Şi în această zi se mai deretică prin casă şi gospodărie. Se aminteşte de spălarea ritualică, pentru ca bolile să sece.”, a spus Epure. Directorul Direcţiei pentru Cultura a mai precizat că miercuri se făcea pomenirea femeii păcătoase, care a spălat cu lacrimi şi a uns cu mir picioarele Mântuitorului, ca simbol al pocăinţei şi îndreptării omului păcătos. Miercuri spre Joi, la Suteşti, se făcea focul cu boji (plantă asemănătoare socului, cu tulpina goală pe dinăuntru) în toate curţile creştinilor şi la morminte. Se aşeza o masă cu trei picioare în curte, iar gospodinele o ocoleau cu o lumânare în mână şi tămâiau. Se spune că sufletele morţilor stăteau în acel loc până la ziuă, după care se reîntorceau în lumea de dincolo. În Joia Mare (Joimarul) se rememorează cele patru momente importante din viaţa lui Iisus: spălarea picioarelor ucenicilor, ca să înţelegem ce este smerenia, Cina cea de Taină, la care Hristos instituie Taina Euharistiei, rugăciunea arhierească din grădina Ghetsimani şi începutul patimilor, prin vinderea Domnului. În Joia Patimilor, creştinii merg la biserică să se spovedească şi să se împărtăşească. „Un obicei tradiţional, specific zonei Drăgăşaniului, este arderea, în Joia Mare, a tulpinilor de boz în faţa porţilor, pentru alungarea duhurilor rele din gospodării.”, a mai povestit Epure.
La Suteşti se împart oale de lut în Joia Mare
La Suteşti şi în alte sate vâlcene se împart oale de lut cu apă, flori şi câte o pâine mică, numită moş, pentru sufletele morţilor din familie: „Pe lângă faptul că se păstrează tradiţia împărţirii acelor oale de lut, tot aici există obiceiul când credincioşii veniţi de la slujba de Înviere iau brazde de pământ cu iarbă verde şi le aşază la pragul uşilor, acest lucru simbolizând viaţa nouă, Învierea. În ziua de Paşti se dau de pomană ouă care au fost înroşite în Vinerea Mare. Tot în prima zi de Paşti se dă peste morminte câte o batistă cu ouă roşii.”, a mai spus Epure.
În comuna Ghioroiu, femeile coc colaci
Şi în comuna Ghioroiu, tradiţia se păstrează vie, în preajma Sărbătorilor Pascale. În Joia Mare, femeile coc colaci, iar copiii merg seara să adune surcele de alun sau de boj, rupte, nu tăiate cu toporul, care se ard apoi în mijlocul curţii. Lângă foc se pune o cană cu apă, care să aline setea morţilor veniţi de departe.
În Vinerea Mare, vâlcenii roşesc ouăle
În Vinerea Mare se face pomenirea Patimilor Mântuitorului, iar vâlcenii înroşesc ouăle: pe lângă ouăle monocrome se fac şi ouă încondeiate sau „ouă muncite”, cum li se mai spune, care nu sunt pentru consum, ci doar ca obiecte de decor. Desenele se fac cu frunze de pătrunjel, trifoi sau leuştean. Se şterg cu un şerveţel îmbibat cu puţin ulei, să strălucească, şi se aşază într-un coş pe lucernă verde.
În Sâmbăta Mare se prăznuieşte îngroparea lui Hristos cu trupul şi pogorârea la Iad cu dumnezeirea, pentru a-i ridica din stricăciune la viaţa veşnică pe cei din veac adormiţi. Sâmbăta Mare este cea a pregătirii pentru bucuria Învierii, care se săvârşeşte la miezul nopţii. Mâncarea a fost preparată în această zi. Ciorba de miel gătită acum, se mai numeşte şi „ciorbă de bureţi”, ea fiind făcută din măruntaiele animalului. După ce se ia paşti, credincioşii sunt miruiţi şi ciocnesc ouă roşii, luate de acasă, mai întâi cu preotul, apoi cu familia. După Înviere se merge acasă cu lumânarea aprinsă şi se aşază în prispa casei. Nimeni nu intră în casă până nu şi-a ştergea picioarele pe o brazdă de iarbă verde pregătită din timp de gospodina casei. După masa de Paşte se merge la hora satului. Informaţiile ne-au fost furnizate de Florin Epure, directorul Direcţiei pentru Cultura Vâlcea, care le-a urât vâlcenilor Sărbători Fericite şi să păstreze tradiţia vie, asemeni strămoşilor noştri: „Vă dorim să parcurgeţi această săptămână cu respectul cuvenit jertfei Mântuitorului, cu multă credinţă şi iertare, aşa cum o făceau şi strămoşii noştri, din vremuri străvechi. Paşte Fericit!”