Social-democratul Gheorghe Drăghici este unul dintre cei mai longevivi primari din judeţ, ocupând această funcţie de 23 de ani. Atragerea fondurilor şi gestionarea banului public sunt motivele pentru care, în prezent, Roeştiul este una dintre localităţile unde asfaltul, apa şi canalizarea au depăşit stadiul de vis al ţăranului român. Dezamăgit de modul cum se derulează proiectele cu finanţare externă, primarul spune că nu se justifică întotdeauna corecţiile financiare date de autorităţile române, dar că, în cazul unor fraude reale, ar trebui să se ajungă până la confiscarea averilor primarilor sau funcţionarilor responsabili, nu să plătească întreaga comunitate.
Impact real: Guvernul Ponta a anunţat implementarea unei garanţii de bună conduită de 1% din valoarea estimată a achiziţiilor publice, la licitaţii, dar maximum 100.000 de euro, pe care contestatarii procedurilor ar urma să-i piardă în cazul în care contestaţia le este respinsă. Ce părere aveţi despre această măsură şi dacă, odată aplicată, ar reduce numărul de contestaţii depuse fără temei?
Gheorghe Drăghici: La Roeşti este un an de când mă chinui cu un crâmpei de alimentare cu apă în două sate. Acum ne judecăm la Curtea de Apel Piteşti. Din luna octombrie, anul trecut, şi până acum s-au dat soluţii când în favoarea noastră, când în favoarea firmelor care au contestat. În loc să accesăm fonduri şi să facem treabă, stăm să ne judecăm şi pierdem banii. 100.000 de euro este o sumă destul de mare. Poate că aşa se vor gândi de două ori anumiţi contestatari înainte de a contesta fără temei, doar ca să blocheze licitaţiile fără motiv. Eu aş căuta să-i sancţionez pe aceşti reclamagii, astfel încât să nu mai aibă ce căuta la licitaţii o perioadă.
Impact real: România trebuie să plătească corecţii financiare în valoare de un miliard de euro, din cauza problemelor descoperite de Curtea Europeană de Conturi în proiectele implementate cu fonduri europene, în sistemul de achiziţii. Riscaţi astfel de corecţii şi la Roeşti?
Gheorghe Drăghici: Am întâmpinat şi vom întâmpina mereu astfel de probleme. Pe parcursul lucrării pe care am realizat-o pentru remedierea unei alunecări de teren, în timpul execuţiei am fost nevoit să mai fac nişte expertize, să refacem proiectul, încheind un act adiţional pentru lucrări neprevăzute. Am făcut două expertize care au durat mai mult timp şi am fost sancţionat nu de cei de la Comisia Europeană, ci de-ai noştri. Cei de la PNDR sunt americani, iar noi suntem cei care ne chinuim să facem câte ceva. Problema lor a fost de ce am întârziat două luni cu lucrarea, depăşind termenul contractării şi al execuţiei. Eu am, însă, un act adiţional semnat şi aprobat în acest sens. Am întârziat cu lucrarea două luni până când am făcut expertiza, până am refăcut proiectul şi am obţinut din nou toate aprobările impuse de ei. Când am ajuns la decontare pentru ultima tranşă, mi-au oprit 14 miliarde de lei vechi şi am fost pus în situaţia de a mă împrumuta la CEC pentru a plăti ultima sumă de bani, care de obicei este mai mică decât celelalte. De data aceasta, a fost cea mai mare tranşă. M-a costat toată „distracţia” asta în fiecare lună 170 de milioane de lei vechi, plus dobânzi şi comisioane la CEC timp de şase luni. Nici nu puteam să le dau salariul angajaţilor de la primărie, pentru că toţi banii îi lua banca. Am o poveste urâtă cu aceşti bani europeni. Această corecţie se va propaga, dar se iau banii tot de la comunităţi, pentru că aşa au făcut românii rapoartele. Nu neg că sunt proşti şi printre cei care realizează proiectele. Este adevărat că sunt primari şi oameni cu funcţii care fac mari nereguli, dar pentru asta ar trebui să le confişte averile, să le vândă proprietăţile lor pentru a recupera banii.
Impact real: Sunteţi primar de 23 ani. Cum aţi descrie colaborarea pe care aţi avut-o cu cei din Consiliul Local? Aţi avut sprijinul acestora sau v-au pus mai mult piedici?
Gheorghe Drăghici: De data aceasta, suntem o echipă, pentru că, în celelalte mandate, am avut situaţii neplăcute, chiar grele. Acum însă vorbim, discutăm, venim cu idei şi cu soluţii. De la mandat la mandat au văzut şi dânşii că eu nu doar am vorbit, ci am şi realizat câte ceva. Oamenii şi-au dat seama că treaba este spre bine şi nu mai avem discuţii, chiar dacă sunt aproape aceiaşi consilieri ca şi în trecut.
Impact real: Sunteţi mulţumit de felul cum arată localitatea Roeşti, la prima vedere?
Gheorghe Drăghici: Am o reacţie negativă, în sensul că nu reuşim să determinăm oamenii să aibă o viziune responsabilă faţă de curăţenie. Avem doar patru persoane care încasează ajutor social, conform la Legii 416. Eu nu mi-am permis să folosesc banii satului, şi nu îmi permit, aceste persoane la noi chiar muncesc. Mi-aş dori să am mai multe persoane pe care să le folosesc la curăţenia comunei, dar nu îi avem decât pe aceştia. Alţi solicitanţi nu avem pentru că ei ştiu foarte bine faptul că eu le dau un anumit sector de care să aibă grijă, ştiu că la mine se munceşte şi mai bine se lipsesc de aceşti bani. Nu reuşesc să-i determin pe oameni să-şi întreţină curăţenia şi şanţurile măcar pe proprietatea lor.
Impact real:. De unde a pornit ideea înfiinţării unei şcolii profesionale în care elevii să înveţe o meserie?
Gheorghe Drăghici: Mă lupt să înfiinţez o şcoală profesională, cu scopul de a nu închide unităţile de învăţământ din localitate, care sunt reabilitate şi modernizate. Am făcut adrese la fiecare firmă în parte, prin care îmi vor comunica numărul de locuri şi meseria. În funcţie de cum am grupat numărul de locuri disponibile pentru meseriile vizate vom obţine şi avizul de la Inspectoratul Şcolar Vâlcea. Între timp, am primit răspunsul solicitării noastre, de înfiinţare a unei şcolii profesionale pe raza comunei Roeşti, de la Ministerul Învăţământului. Inspectoratul Şcolar salută iniţiativa noastră şi precizează că este de acord cu această propunere, cu condiţia existenţei unui parteneriat între administraţia locală şi mediul de afaceri, care să susţină menţinerea şcolii şi care să creeze condiţii optime de parcurgere a pregătirii practice a elevilor. Şcoală avem, profesori avem, dar un alt aspect pe care l-am observat este că, astăzi, toţii copiii merg către licee, unde mulţi nu învaţă nimic, deoarece sunt teoretice. De aceea sunt copii care nu ştiu tabla înmulţirii, nu ştiu să scrie, dar sunt absolvenţi de liceu. Aceştia sunt o categorie de elevi care au nevoie de un alt drum în viaţă, acela de a învăţa o meserie, pentru că este o lipsă acută de oameni pregătiţi pe piaţă, astăzi. Noi, ca primărie, nu cerem nimic, avem spaţiu şi le creăm condiţii, dar dorim să nu închidă şcolile. Astfel li se dă de lucru şi profesorilor, dar şi copiii învaţă ceva. Avem două şcoli la limita de sud şi de nord a localităţii, cu clasele I-VII, şi avem la centru una cu clasele I-IV, dar trebuia să desfiinţez una dintre ele. Am fost foarte vehement când am auzit că trebuie să închid o şcoală, dar, când am luat statistica, am văzut că se nasc sub 14 copii anual, deci am realizat că nu am copii nici pentru o clasă în localitate, dar avem trei şcoli. Atunci mi-a venit ideea de a face o şcoală profesională la una dintre ele, iar în alta comasez restul copiilor. Am cerut în acest caz microbuz. Avem nevoie doar de unul nou, pentru că, odată luat, este o responsabilitate mare: plata licenţei, a şoferului, autorizaţii, iar angajatul are nevoie periodic de reevaluare teoretică şi întreţinerea maşinii. Toate sunt cheltuieli care duc la susţinerea salarială a patru cadre didactice.
Impact real:. Localitatea Roeşti este una dintre puţinele comune unde nu există cămin cultural. Care este situaţia acestui proiect, în prezent?
Gheorghe Drăghici: Căminul cultural este unul dintre punctele mele slabe, ca primar. Roeştiul nu are cămin cultural, şi consider că acesta este cel mai important spaţiu dedicat unei comunităţi. Căminul va fi realizat obligatoriu, este ultimul obiectiv nerealizat dintre toate promisiunile mele din campaniile electorale. În rest, tot ce am promis am făcut, chiar mai mult decât intenţionam iniţial. Dar au apărut şi anumite elemente noi, care nu erau prevăzute, dar sunt necesare. Dintre lucrurile pe care le-am promis, dacă luaţi toate documentele mele, de când sunt eu primar, de 22 de ani, am dus totul la final. Căminul cultural într-o localitate reprezintă locaţia unde se desfăşoară cele mai frumoase manifestări, care pot contribui la păstrarea tradiţiei. Aici întâlneşti realitatea social-culturală a unei comunităţi, este spaţiul potrivit pentru atragerea tinerilor şi, în general, a cetăţenilor, pentru a participa cu
toţii la viaţa culturală din comună. Este un proiect prevăzut, dar, pentru că nu am terenul potrivit, sunt nevoit să cumpăr o parcelă de 2000 de metri, în centrul comunei. Sunt în discuţii cu proprietarul terenului şi, dacă nu cădem de acord la preţ, construcţia va fi demarată la şcoala veche, din centrul localităţii. Proiectul este, avem şi banii, iar temelia o putem turna anul acesta Nu am demolat şcoala veche, pentru că vreau ca din cărămida recuperată să fac parterul căminului cultural. Conjunctura a fost de aşa natură încât proiectul a mai fost depus, dar s-a clasat sub linia finanţării. Acum avem un nou proiect, construcţia fiind cea mai falnică din sudul judeţului şi care va prinde contur, indiferent de situaţia financiară.
Impact real: Negocierile dintre preşedinte şi premier, de la Palatul Cotroceni, pe tema reducerii CAS cu 5 puncte procentuale s-au transformat săptămâna trecută într-un schimb de replici acid. Consideraţi că este măsura care va elimina într-adevăr evaziunea fiscală?
Gheorghe Drăghici: Are dreptate preşedintele, chiar dacă eu nu ţin cu el. Nu au ştiut să spună lucrurile esenţiale, s-au dus amândoi nepregătiţi. Cu toate acestea, dacă nu scad impozitele pe salarii, indiferent de ce parte, a angajatorului sau a angajatului, muncă la negru va exista în continuare. Scăderea asigurărilor către stat din partea angajatorului nu este o măsură completă de a diminua evaziunea. Consider că impozitul pentru angajator şi angajat ar trebui să fie de 20 la sută, şi atunci nu vom mai avea muncă la negru. Dar când este 60 la sută, toată lumea lucrează la negru.
