Sunteţi aici: Pagina principală // Special

Elena Stoica: „Atat timp cat pastram traditia, nu ne pierdem identitatea”

Elena StoicaDirectoarea Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Vâlcea, Elena Stoica, a acordat un interviu cititorilor Impact real prin care a povestit ce înseamnă această Sărbătoare a Învierii pentru români, dar şi cum se pregătesc vâlcenii pentru întâmpinarea Domnului. Care sunt mânăstirile cel mai des vizitate în această perioadă, dar şi cum vede păstrarea datinilor precreştine şi creştine peste ani aflăm în rândurile de mai jos.

Impact real: Cât de importantă este această Sărbătoare pentru creştinii ortodocşi?
Elena Stoica: Şi Crăciunul, dar şi Paştele sunt două sărbători creştin-ortodoxe care, în tradiţia populară, au o serie întreagă de obiceiuri, de practici rituale. Naşterea înseamnă încheierea unui ciclu vegetal, iar Învierea coincide în credinţa popular-precreştină cu Naşterea sau începerea unui nou ciclu vegetal. De cele mai multe ori, sunt practici care se găsesc atât la Naştere, cât şi la Înviere. Cert este că Paştele este cea mai mare sărbătoare a românilor, deoarece o putem identifica prin speranţă. Simţi cu adevărat o bucurie când familia se reuneşte, iar acest lucru nu se poate să-l simţi decât atunci când te întorci la locul în care te-ai născut şi ai crescut.

Impact real: Să vorbim pentru început despre tradiţii şi obiceiurile legate de Sărbătorile Pascale. Cum se pregătesc vâlcenii pentru Învierea Domnului?
Elena Stoica: Dacă ar fi să vorbim despre tradiţii populare prilejuite de Învierea Domnului, trebuie să ne întoarcem în trecut şi să amintim ceea ce, în credinţa populară, se practică de la lăsatul postului mare de Paşte, pentru că este vorba despre un fel de ceremonial care se întâmplă la biserică, numit Pomenirea morţilor, în sâmbăta de piftii, când se lasă secul, pe 9 martie 2013. Începerea unui nou ciclu vegetal nu se poate face decât cu îndeplinirea unei îndatoriri sacre faţă de cei care nu mai sunt printre noi. Această practică este la noi, la creştini, şi aici, în Vâlcea, foarte bine păstrată în orice familie. Creştinii se pregătesc pentru această sărbătoare cu câtva timp înainte. În perioada postului Paştelui se fac slujbe de sfinţire a caselor, atât a caselor noi cât şi a celor vechi, se simte nevoia de primenire şi de slujire a casei în acest interval de post, de rugăciune şi de pregătire pentru o nouă renaştere. Pe lângă aceste practici, care se împletesc în armonie, instituţia noastră a şi realizat în acest sens Ziua Tradiţiei, care se petrecea într-o singură zi de 1 Martie, pentru a transmite acest mesaj, de an nou de primăvară, tocmai în ideea practicilor populare, de pregătire pentru noua renaştere. În Noaptea de Înviere, toate mormintele sunt primenite, arată ca şi casele în care trăim, prin grija preoţilor şi a enoriaşilor, dar este o dorinţă expresă ca acestea să rămână aşa. În Noaptea de Înviere se pune o lumânare şi la cel care nu mai are pe nimeni, pentru că se consideră că la această Înviere trebuie să participe toţi.

Impact real: Cum se înţeleg aceste tradiţii precreştine cu cele creştine?
Elena Stoica: Unele tradiţii nu ţin de vrăjitorii sau magie neagră, dar sunt acceptate cumva. În duminica în care se lasă secul, se zice că trebuie să mănânci tot, şi, dacă mai rămâne ceva, toate resturile a doua zi, luni, este bine să le dai păsărilor şi să zici: „Mâncaţi voi, viermi şi păsări, şi vă săturaţi şi toată recolta mea să nu fie bântuită de voi”. Chiar la Mădulari am întâlnit acest obicei: oamenii de acolo spuneau că acele oase sau resturi este bine să le dai animalelor cât mai departe de casă, pentru ca lupii sau acele vietăţi să nu îţi atace gospodăria. În Săptămâna Mare, în ziua de miercuri, este bine să nu pui cloşti, pentru că ies puii strâmbi, trebuie să ocoleşti acea zi, mai ales că este perioada în care se pun ouăle sub cloşti. Nici animalele nu este bine să se împerecheze în acea zi, pentru că vor ieşi puii desfiguraţi. Aceste tradiţii sunt precreştine, iar preoţii nu le recunosc. Urmează Vinerea Sfântului Toader, când trebuie să te duci după iarba mare, iar după ce ai scos-o din pământ, în locul ei trebuie să pui întotdeauna sare, pentru că îi ceri pământului ceva, dar îi şi dai ceva în schimb. Se fierbe această iarbă mare, iar cu apa se spală părul care trebuie să crească mare şi frumos precum cosiţele cailor. Este bine ca în ziua de Sf. Toader să nu lucrezi, pentru că o să ţi se încurce părul. Există o armonie între credinţele noastre precreştine şi cele creştine: ele se îmbină, nu se resping, şi este clar că, la noi, Sfântul Andrei a găsit un popor creştin, atunci când a ajuns aici.

Impact real: Ce ne puteţi spune despre „Hora Costumelor”, datină păstrată ani de-a rândul în comuna Pietrari?
Elena Stoica: Festivalul Hora Costumelor are loc în fiecare an, de Florii, în localitatea Pietrari din judeţul Vâlcea. Anul acesta, Festivalul de tradiţie şi cultură populară a ajuns la cea de-a 42-a ediţie. Festivalul are loc în Duminica Floriilor, această dată reprezintă un simbol al primăverii şi al renaşterii la viaţă a naturii, după îndelungata iarnă. Acest festival îşi are originile într-o tradiţie mai veche a vâlcenilor, pusă în practică de localnicii din Pietrari. Astfel, a fost stimulată iniţiativa de a organiza un concurs şi o paradă a portului popular vâlcean. Tradiţia spunea că primăvara fiecare fată ieşea la horă cu costumul pe care îl făcea în timpul iernii, hora satului fiind astfel un moment prielnic pentru etalarea hărniciei, priceperii şi talentului în arta de a ţese şi a coase. La sărbătoare participă ansambluri populare alcătuite din elevi şi profesorii lor, care încântă privitorii cu portul lor minunat. Parada portului popular are loc de la primărie spre biserică, unde se asistă la slujba religioasă. După încheierea slujbei, pe o scenă în aer liber are loc deschiderea oficială a sărbătorii şi susţinerea programelor artistice de către ansamblurile participante, care se vor prinde în hore şi dansuri populare specific româneşti.

Impact real: Majoritatea mânăstirilor vâlcene sunt cunoscute de turişti. Care sunt cele mai căutate în această perioadă, a Sărbătorilor Pascale?
Elena Stoica: Ideea este că la mânăstire nu te duci pentru petrecere. Într-adevăr, noi încercăm să dezvoltăm turismul monahal. Dacă ar fi să o spunem direct, Sărbătoarea Paştelui pentru noi, românii, este o sărbătoare de familie. Că doreşti să mergi la mânăstire ca să îmbini şi ruga cu petrecerea este altă problemă, dar mânăstirile vâlcene nu prea practică acest regim hotelier. De exemplu, la Hurezi au făcut acel spaţiu pentru cazare, dar nu oferă şi hrană, deoarece acest lucru înseamnă să te abaţi de la normele specifice şi să stai să trebăluieşti pentru turişti. Chiar de curând spunea stareţul de la Cozia că nu au personal ca să deservească atât de mulţi oameni. Acest lucru ţine de turism, nu de tradiţie. La mânăstiri te duci tot anul, dar cea mai căutată din Vâlcea este Mânăstirea Frăsinei, unde femeile nu au acces. Dacă ar fi să vorbim din nou de tradiţie, este bine să te spovedeşti la o mânăstire acum, în această perioadă, nu să mergem doar să petrecem.

Impact real: Oamenii merg la biserică din credinţă sau din obişnuinţă, în această perioadă?
Elena Stoica: Nu cred că este vorba de obişnuinţă. Din punctul meu de vedere, ca ortodox, eu cred că la biserica ar trebui să ne ducem pregătiţi. Trebuie să te duci cu mintea acolo, pe lângă faptul că trebuie să fii pregătit din punct de vedere al aspectului. Într-adevăr, la ţară, femeile de la o anumită vârstă se duc periodic la biserică şi cunosc întreg ritualul. Nu cred că este vorba de obişnuinţă, deoarece nu merg prea multe persoane periodic, dar, în schimb, atunci când mergi trebuie să te simţi pregătit, să laşi toate problemele acasă şi să fii cu mintea acolo.

Impact real: Cum vedeţi păstrarea tradiţiei peste ani?
Elena Stoica: Eu vin din epoca trecută, sunt în cultura din 1969, iar relaţia cu biserica a existat dintotdeauna. Credinţa noastră a rezistat în acei ani în care era mai tacită relaţia cu biserica pentru anumite persoane, cunoscute. A venit apoi un val: se sfinţea aproape orice. Lucrurile se temperează, nu trebuie să exagerăm. Este un spaţiu sacru şi aşa trebuie să rămână, este o relaţie frumoasă între şcoală şi biserică. Atât timp cât păstrăm tradiţia, nu ne pierdem identitatea. Dacă tradiţia a rezistat atunci când relaţia cu biserica era mai tacită, cred că va rezista şi acum, când preotul se găseşte în toate. Trebuie să respectăm biserica şi să nu amestecăm planurile. Tradiţia creştină şi tradiţia populară românească, dacă sunt respectate în semnificaţiile lor majore, nu este nici un pericol să se piardă. S-au înmulţit bisericile ortodoxe în întreaga lume, deşi credinţa ortodoxă era văzută ca fiind mai conservatoare.


Postaţi pe: Facebook



Scrieţi un comentariu

Copyright © 2012 Ultimele stiri – Impact Real. Toate drepturile revin.