de Mihai ROMAN
Disperarea politică a unui Traian Băsescu aflat în cădere liberă de imagine şi popularitate poate arunca România în haos. Încolţit din toate părţile, cu imaginea făcută ferfeniţă în sondajele reale, nu în cele date publicităţii în ultima perioadă, respins atât de actualii parteneri de guvernare, pe care nu mai ştie cum să-i lovească în partea dorsală, pentru a-i scoate de la „ciolan”, dar şi refuzul PNL-ului în privinţa formării unei noi majorităţi parlamentare ÎNAINTE de alegeri l-au făcut pe Traian Băsescu să coacă în mintea sa un plan care s-ar dovedi dezastruos pentru România. Se încearcă astfel apropierea PD-L de UDMR, partidul care a gestionat în ultimii 20 de ani toţi maghiarii şi simpatizanţii acestora şi care are un număr constant, previzibil şi disciplinat de votanţi, care i-ar putea asigura actualului preşedinte un avantaj faţă de candidaţii celorlalte formaţiuni politice. Tocmai de aceea, Băsescu a schimbat în ultimul moment legea, evident, prin intermediul „subordonatului disciplinat” Boc, soldatul pe care l-a luat gura pe dinainte zilele trecute, atunci când a spus că NU MAI VREA să fie o unealtă în mâna preşedintelui.
Actualul preşedinte – jucător al României – va putea fi susţinut astfel de orice formaţiune politică prea puţin vizibilă pentru a putea câştiga alegerile cu un candidat propriu, dar care are nevoie ca de aer să ajungă din nou la guvernare, pentru a putea face jocurile politice în favoarea sa. Şi această formaţiune este UDMR. Pe lângă PD-L, desigur, care „nu” îl va susţine pe candidatul independent Băsescu aşa cum „nu” a susţinut-o nici pe fiica acestuia la alegerile europarlamentare. Numai că în ecuaţia sa diabolică pentru câştigarea unui ultim mandat la Cotroceni, un mandat în care abia aşteaptă să-şi arate adevărata faţă, de comandant de vas cu atitudine de dictator în devenire, dat fiind că nu mai are nimic de pierdut, Băsescu a uitat un lucru prea puţin important pentru el: independenţa şi suveranitatea statului român, care, ca şi cea a statului maghiar, nu are voie să fie deranjată de nimeni. În ciuda faptului că a fost dezbrăcată de tot ce mai avea de preţ, a fost violată, înjosită, legată de mâini şi de picioare în domeniul militar şi economic şi obligată de puterile străine să cerşească un codru de pâine şi o sticlă de suc plin de chimicale pe la corporaţiile marilor puteri, România nu a dispărut încă de pe hartă şi nici nu s-a dat (ÎNCĂ) vreo lege prin care teritoriul acesteia să fie împărţit după bunul plac, de orice neavenit. Băsescu face în acest moment un joc periculos, dându-le maghiarilor (nu tuturor, ci numai celor care vor să destabilizeze ordinea socială din această ţară, pentru că majoritatea sunt chiar nişte oameni normali, dornici să trăiască în linişte, în ROMÂNIA) mână liberă să forţeze reprezentanţii statului unitar român să le acorde aşa-zisele drepturi pentru delimitarea „Ţinutului Secuiesc”. Care ţinut nu există şi nu a existat niciodată în istorie, decât în imaginaţia bolnavă a unora, care au crezut că epurarea etnică a românilor din Transilvania le va lăsa cale liberă spre ocuparea efectivă a teritoriului respectiv.
În schimbul unui efemer mandat de preşedinte al ţării, Traian Băsescu dă toate semnele că este pregătit să dea degeaba o parte din ţară unei puteri străine care a râvnit-o întotdeauna, dar fără motiv, prin trocul acesta necâştigând altceva decât posibilitatea de a mai încasa ceva bani, frumoşi, de pe urma diverselor învârteli pe care numai un şef de stat le poate cunoaşte, prin prisma prerogativelor sale.
Lucrul acesta nu este numai periculos, ci şi nesimţit. În acest context, solicitarea lui Crin Antonescu, de cercetare penală a celor care au demarat acţiunea de la Odorheiul Secuiesc, care este cât se poate de justificată, dat fiind că subminează statul de drept, nu a avut nici un efect, ca şi îngrijorarea manifestată de conducerea Serviciului Român de Informaţii, care a atras atenţia în mod repetat asupra creşterii intensităţii discursului autonomist în România, inclusiv în contextul manifestărilor comunităţilor maghiare şi secuieşti. Chiar dacă SRI a informat cu mult timp înainte de această manifestare instituţiile abilitate şi a cerut să se ia măsuri, acest lucru nu s-a întâmplat, mai ales pe fondul campaniei electorale a actualului preşedinte. În condiţiile în care reprezentanţi ai  UDMR au ajuns la nesimţirea de a solicita un „pact etnic”, care ar garanta drepturile comunităţii maghiare, se pune problema dacă nu cumva ROMÂNII din această zonă nu sunt de fapt cei care au nevoie de protecţie şi dacă instituţiile statului ROMÂN nu au dormit până acum în papuci, în loc să le impună tuturor locuitorilor ROMÂNIEI (da, şi Transilvania face parte tot din România) să respecte legile şi suveranitatea statului în care locuiesc. Reprezentanţii PRM au tras şi ei un semnal de alarmă împotriva acestor manifestări extremiste periculoase, doar că Traian Băsescu este mult mai ocupat să facă băi de mulţime decât să se achite de îndatoririle care îi revin prin Constituţie.
În acest context, mascarada care a avut loc la Costeşti, unde Traian Băsescu ar fi pupat şi un măgar în fund, doar-doar va mai atrage ceva electorat, este doar o simplă… rătăcire de moment. Într-un spectacol jenant, Băsescu s-a dat în stambă printre romii veniţi să petreacă, dar s-a ferit să mănânce din mâncarea lor altceva decât „un muşchi ţigănesc”, a dansat, pe scenă, alături de pirande şi chiar a sărutat câţiva etnici, încercând să-i convingă de „eternul” său respect faţă de ei şi de faptul că epitetul „ţigancă împuţită”, folosit nu de mult, nu ar fi altceva decât o rătăcire de moment, deşi anul trecut, când nu era campanie electorală, nu a catadicsit să poposească pe izlazul de la Costeşti. În acest context, alegerile din noiembrie vor fi un moment potrivit pentru a se vedea dacă în ROMÂNIA, unde, potrivit Constituţiei, suveranitatea naţională aparţine poporului român, teritoriul este inalienabil, iar frontierele sunt consfinţite prin lege organică, teritoriu unde nu pot fi strămutate sau colonizate populaţii străine, în ROMÂNIA, patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială, mai există încă naţionalism şi patriotism.
Rezultatul acestor alegeri va demonstra clar dacă românii vor să fie conduşi sau nu de reprezentanţi ai maghiarilor şi secuilor care şi-au manifestat în nenumărate rânduri interesul exclusiv pentru propria independenţă şi nu pentru bunăstarea şi normalitatea în STATUL UNITAR ROMÂN.