Timp de patru ani de la închiderea spitalului din Bălceşti, primarul Ion Curelaru a trimis numeroase adrese către Ministerul Sănătăţii pentru reluarea activităţii instituţiei medicale din oraş. Argumente precum sărăcia din zonă, insuficientele resurse financiare pentru deplasarea cetăţenilor la cele mai apropiate spitale, aflate la distanţe de peste 60 -100 de kilometri, pentru un tratament aplicat în regim spitalicesc şi diagnosticarea afecţiunilor nu au convins, totuşi, până în prezent reprezentaţii legali să transmită un răspuns favorabil administraţiei din Bălceşti. „În ultima perioadă, am făcut nenumărate demersuri pentru a reînfiinţa spitalul sau a pune pe picioare în acea locaţie un centru multifuncţional de primiri urgenţe, cu internări sau altceva, care să satisfacă toate problemele, dar până acum fără rezultat. Nu voi lăsa problema „moartă”, vom reveni la
petiţii, pe care le voi transmite Ministerului Sănătăţii şi Guvernului. Până nu se va înfiinţa o unitate spitalicească la Bălceşti nu mă voi lăsa, sunt probleme de sănătate cu care se confruntă oamenii din întreaga zonă. Aici nu ai unde să faci o injecţie sau o perfuzie. Orice caz, indiferent de complexitatea lui, se poate rezolva doar dacă pacientul merge la Drăgăşani, Vâlcea sau Craiova. Aspectul este dramatic şi nimeni nu l-a luat şi nu îl ia în serios. Eu pot demonstra că, o dată cu închiderea spitalului, cheltuielile nu s-au micşorat, din contră, au crescut cu transportul şi întreţinerea ambulanţelor. Iar cazurile când bieţii oameni sunt puşi în situaţii extreme cresc de la o zi la alta. Populaţia este destul de îmbătrânită, de multe ori, oamenii refuză deplasarea la unităţile spitaliceşti din Drăgăşani, Vâlcea sau Craiova, deşi cheamă salvarea, mulţumindu-se doar cu primul
ajutor acordat de ambulanţieri.”, a precizat primarul oraşului Bălceşti, Ion Curelaru. Spitalul care deservea oraşul Bălceşti şi localităţile aflate în apropiere a fost închis în anul 2011, după 100 de ani de funcţionare, la ordinul ministrului Sănătăţii de atunci, Cseke Attila, şi al Guvernului Boc, dovedind încă de la început că indicii de sănătate în toată zona de sud a judeţului Vâlcea se deteriorau dramatic, pe fondul sărăciei şi al lipsei cadrelor medicale de specialitate. Nimic şi nimeni nu a reuşit să-i convingă în acea perioadă pe guvernanţi să nu pună lacăt pe poarta spitalului, lupta autorităţilor fiind fără sorţi de izbândă. S-a închis un spital cu tradiţie, al oamenilor săraci şi bătrâni care au mai rămas în zonă şi care nu au posibilitatea de a se deplasa la Drăgăşani sau la Vâlcea, la o distanţă de peste 100 de kilometri. „Printr-un simplu ordin s-a închis povestea unui spital cu
tradiţie al oamenilor săraci. Nimic şi nimeni nu a reuşit să-i convingă în acea perioadă pe Cseke Attila şi pe Emil Boc să nu închidă spitalul, lăsând, fără remuşcări, comunitatea să se descurce singură.”, ne-a declarat primarul social-democrat Curelaru. Cu toate acestea, primarul promite că situaţia nu va rămâne de izbelişte, deoarece închiderea spitalului a adus o mare suferinţă. Primarul afirmă că, fără un spital în zonă, pe o arie destul de mare, până la următoarea unitate spitalicească, parametrii de sănătate, în cei patru ani de la închiderea unităţii, s-au deteriorat în mod dramatic. „Suntem statul care nu am ştiut să ne ocrotim bătrânii, bolnavii şi copiii, iar guvernanţii nu cred în nevoia indispensabilă a unui sistem public pus la punct în sănătate şi educaţie.”, a precizat primarul oraşului Bălceşti, Ion Curelaru. Spitalul Bălceşti deservea o populaţie de peste 60.000 de
locuitori, peste 13 localităţi, dar, acum, lipsa unităţii nu este suplinită decât prin sistemul de ambulanţă.

Din toamnă Ministerul Muncii poate bloca finanţarea Căminului de bătrâni

• În 2011, Guvernul Boc decidea închiderea a 67 de spitale, pe motiv că nu ar mai fi fost eficiente, propunând transformarea lor în aziluri pentru bătrâni.

Căminul pentru persoane vârstnice din Bălceşti s-a înfiinţat în urma ordinului de închidere a spitalului orăşenesc, dat în 2011 de ministrul Sănătăţii, Cseke Attila. Potrivit programului de finanţare gândit în anul 2011, derulat iniţial pe o perioadă de 33 de luni, ulterior, s-a prelungit durata contractelor de finanţare de la 33 la 55 de luni, respectiv până în luna octombrie 2015. Din această toamnă, Căminul de bătrâni din Bălceşti riscă să fie însă închis, dacă Ministerul Muncii va bloca finanţarea. Iniţial, programul de interes naţional propus de guvernanţi urma să dezvolte o reţea de astfel de cămine, a căror funcţionare trebuia să fie susţinută de autorităţile locale, cu contribuţia beneficiarilor şi a aparţinătorilor acestora. Realitatea a fost alta: s-au desfiinţat spitalele şi doar 18 dintre ele au fost reorganizate în cămine pentru persoane vârstnice, care doar până în luna octombrie
2015 mai pot beneficia de finanţare din partea Ministerului Muncii, în timp ce capacitatea de susţinere a administraţiei publice locale este destul de limitată. „Actul adiţional al contractului de prelungire a funcţionării Căminului de bătrâni este valabil până la data de 30 octombrie 2015. Am început demersuri pentru menţinerea acestui centru, dar, deocamdată, situaţia este incertă. Nu ştim ce soartă vom avea, s-ar putea să funcţioneze în continuare doar dacă primim ajutor de la Guvern, adică să fie finanţat tot de Ministerul Muncii, la care se adaugă contribuţia celor care sunt internaţi. Noi, ca administraţie locală, nu reuşim doar din surse proprii să-l punem „pe picioare”, deoarece cheltuielile sunt de aproximativ 1,5 miliarde de lei lunar. În această sumă intră salariile personalului, utilităţile, medicamentele, hrana, toate acestea ajung la peste 15 miliarde de lei vechi anual, sumă pe care nu ne-o putem permite din bugetul local. Căminul are o capacitate de 65 de locuri, în permanenţă, sunt ocupate, şi, de multe ori, după depunerea cererii pentru un loc se aşteaptă luni întregi.”, ne-a declarat primarul.

65 de bătrâni de la căminul din zonă riscă să fie aruncaţi în stradă

În total, sub acoperişul Căminului pentru bătrâni din Bălceşti locuiesc în momentul de faţă 65 de pacienţi, iar aproape jumătate dintre ei sunt imobilizaţi la pat sau dependenţi de grija personalului. Vestea că există riscul ca, din luna octombrie 2015, să nu mai aibă posibilitatea de finanţare îl nelinişteşte pe directorul căminului, Gabriel Popescu, care ştie că Primăria nu îşi permite finanţarea centrului. În acest sens, directorul Gabriel Popescu a transmis un memoriu către Ministerul Muncii, cu speranţa că cei 65 de vârstnici ocrotiţi în Căminul de bătrâni se vor putea bucura în continuare de îngrijire. „În acest sens, am iniţiat un memoriu către Ministerul Muncii, prin care solicităm prelungirea contractului de finanţare. Atât noi, cât şi toate cele 18 cămine din ţară, înfiinţate conform HG 212/2011, am înaintat memorii către Ministerul Muncii, în vederea prelungirii perioadei de
contractare. Memoriile au fost înaintate şi de parlamentarii locali, dar şi de Consiliul Judeţean Vâlcea. Unii dintre parlamentari, atât din Vâlcea, cât şi din Moldova, acolo unde mai sunt cămine de acest fel, au făcut interpelări parlamentare către Ministerul Muncii, în vederea continuării sustenabilităţii centrului.”, ne-a declarat directorul. În opinia directorul Gabriel Popescu, închiderea căminului ar fi mai dureroasă decât desfiinţarea spitalului. Dacă atunci când a fost închis spitalul erau doar 25 de pacienţi care, ulterior, au mers la familiile lor, astăzi sunt 65 de beneficiari care nu au familie, nu au pe nimeni, nu au unde să meargă. „Atunci când va fi pus lacătul şi pe acest centru, 65 de persoane care nu au pe nimeni vor fi aruncate probabil în stradă, şi spun acest lucru pentru că în interiorul Direcţiei de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului Vâlcea nu există decât un cămin de persoane vârstnice, cu doar 35 de locuri, la Bistriţa, care este ocupat peste capacitate cu 20%. De asemenea, celelalte centre de îngrijire şi sănătate din cadrul DGASPC Vâlcea sunt ocupate peste capacitate. Nu văd unde ar putea să-i preia pe cei 65 de beneficiari ai noştri.”, mai spune directorul căminului.