Fiecare localitate a judeţului Vâlcea are un specific aparte, individualizat fie prin aşezare geografică, fie prin ocupaţiile locuitorilor sau prin tradiţii şi obiceiuri. Comuna Măciuca a ajuns cunoscutp la nivel naţional, mai ales datorită numelui său pitoresc. Aşezată în sudul judeţului Vâlcea, pe albia stângă al râului Cerna, zona are nu doar potenţial cultural şi turistic, dar şi economic, având un trecut bogat. Cele nouă sate care intră în componenţa localităţii sunt Oveselu, Botorani, Bocşa, Ciocănari, Popeşti, Măciuceni, Măldăreşti, Ştefăneşti şi Zăvoieni şi toate îşi păstrează denumirea din perioada secolului al XVII-lea. Localitatea este atestată documentar la 30 iunie 1503, într-un hrisov al lui Radu cel Mare, fiind menţionată inclusiv în harta lui Fr. Schwantz, cu denumirea Mecsuka. Având la bază apelativul „măciuca”, având origine latină „matlenca”, Ciocănari – derivat al apelativului ciocăn, numele a inspirat atât de mulţi comentatori amatori, în special pe cei din afara judeţului, încât localitatea a devenit peste noapte una dintre cele mai cunoscute din ţară: „Pe lângă faptul că localitatea Măciuca are istoricul şi pitorescul ei, plecând doar de la nume, s-a aflat în toată ţara despre această comună. Legende sunt multe, dar  istoria spune că localitatea este atestată documentar acum 513 ani, iar numele este inspirat de la cei care făceau serviciul militar în oastea lui Mihai Viteazul, şi care au luptat în vremea aceea cu ciomege sau măciuci”, spune primarul.

Mihai Viteazul i-a „botezat” pe „măciucari”

„Mihai Viteazul i-a botezat pe aceşti ostaşi din zona noastră măciucari, iar pe cei din Lădeşti, localitatea vecină, pentru că luptau cu ciomege, ciomagi”, declară, mândru de localitatea sa, primarul Nicolae Văduva: „Prima menţiune documentară a comunei Măciuca este atestată într-un hrisov semnat de domnitorul Ţării Româneşti, Vlad Înecatul. Al doilea document important care atestă existenţa comunei Măciuca este datat în 1599, în timpul domniei lui Mihai Viteazul şi în acesta sunt semnalate mai multe nume de oşteni din armata acestuia. Pe harta Olteniei, întocmită în anul 1723 de Frederich Schwantz, căpitan în regimentul austriac Heister, comuna a fost înregistrată sub numele de „Mecsuka, din judeţul Wultzer”. Potrivit cronicilor şi bătrânilor satului, numele localităţii provine, cel mai probabil, de la un mare boier al locului, numit Măciuceanu. Plasată la răscrucea unor drumuri importante care o leagă de oraşele Craiova, Slatina, Târgu Jiu, Râmnicu Vâlcea, Drăgăşani sau Horezu, localitatea Măciuca a constituit mereu un important centru economic, istoric şi cultural, de care se leagă multe tradiţii. Cunoaşterea istoricului numelui localităţii, localizarea acesteia, viaţa şi cultura măciucenilor este în atenţia actualei conducerii a localităţii: „Avem în lucru monografia localităţii, şi facem acest lucru deoarece suntem datori să cunoaştem istoria acestui mirific spaţiu vâlcean. A cunoaşte trecutul nostru cât mai bine, înseamnă a ne însuşi identitatea”, crede primarul Nicolae Văduva.

Căminul cultural nu a fost reabilitat, până acum

Înainte de anul 1928 a fost construit primul cămin cultural din comună, „Luceafărul”, iar în 1948 se construieşte şi căminul aflat acum în centrul comunei. La Măciuca a existat, astfel mereu o viaţă culturală activă, din acest spaţiul vâlcean provenind unele dintre cele mai cunoscute cântece populare: „Urcai dealul la Măciuca”, „Între Cerna şi Olteţ”, „Şapte văi şi-o vale-adâncă”, „Foaie verde ca lipanul”. Cândva, căminul cultural din localitate era centrul activităţilor culturale din zonă, iar acum, clădirea este degradată: „Mai avem acum un singur cămin, dar acolo nu s-au mai putut desfăşura activităţi culturale de foarte mulţi ani, deoarece clădirea a rămas în paragină, cu toate că aici era cândva şi biblioteca. La acest capitol stăm foarte rău, în sensul că toate evenimentele le ţinem în sala de sport a liceului, care este neîncăpătoare.

În 2008 au fost repartizate fonduri de la Consiliul Judeţean pentru renovarea căminului, dar conducerea localităţii de atunci a renunţat la suma respectivă, pe motiv că îşi doreau construirea unei case de cultură. Aşa s-a întâmplat de fiecare dată, toţi prim-gospodarii acestei localităţi au avut de fiecare dată ambiţii nejustificate. Intenţionez să repar acest obiectiv printr-un program derulat cu fonduri europene. Acest obiectiv face parte dintre proiectele pentru care nu am reuşit să găsesc finanţare, şi asta pentru că, uneori, nu reuşesc să găsesc soluţie la toate problemele aşa cum mi-aş dori. Căminul cultural reprezintă pentru localitate cultură şi tradiţii, iar, în viitorul mandat, va fi reabilitat cu siguranţă”, a mai declarat primarul.

Dispensarul medical, reparat cu bani din bugetul local

În această primăvară, primarul Nicolae Văduva va începe lucrările de reabilitare a dispensarului medical. Clădirea este veche, iar primarul ar vrea să îi păstreze linia arhitecturală. „Am început reabilitarea dispensarului uman din localitate cu partea electrică, pentru că, începând din primăvara acestui an, demarăm lucrările de reabilitare totală a clădirii. Proiectul cuprinde modernizarea imobilului, începând cu lucrările de schimbare a acoperişului şi consolidarea zidurilor până la schimbarea tocăriei, reabilitarea interioarelor, inclusiv amenajarea curţii interioare a dispensarului. Vom amenaja un cabinet de oftalmologie, unul pentru ORL şi vor mai fi câteva spaţii pe care le vom organiza, în vederea utilizării pentru acordarea de prim ajutor. Clădirea este construită înainte de 1900, de boierul Nicolae Popescu. La început a fost judecătorie şi apoi s-a transformat în spital, unde erau în permanenţă câte doi doctori. Clădirea are o arhitectură specifică zonei noastre şi probabil va fi declarată monument istoric. Este o locaţie destul de mare, având suficiente spaţii. Poate fi alăturată culelor boierilor Dumitru Drăghicescu, ale boierilor Măciuceni şi a boierului Bărbulescu. Dispensarul va fi reabilitat cu bani din bugetul local, valoarea de pornire a licitaţiei fiind de 3 miliarde de lei vechi”, spune primarul liberal din Măciuca, Nicolae Văduva.