Impact real: Care au fost primele măsuri pe care le-aţi luat atunci când aţi ocupat funcţia de primar?
Gheorghe Mirea: Primele măsuri pe care le-am luat au fost la organizarea instituţiei, mă refer la personal, la activitatea care se desfăşoară în cadrul primăriei, apoi, am încercat să realizăm lucrurile prioritare. Noi, ca administraţie locală, am luat aceste măsuri încă din prima zi în care am venit în funcţie. Încă dinainte de a ocupa această funcţie mi-am întocmit un program care urma să fie aplicat în momentul în care voi ajunge la conducerea primăriei. Ulterior, au mai apărut şi alte idei şi chiar pot să afirm că am realizat chiar mai multe lucruri decât ne-am propus. În timpul unui mandat, dacă ţi se iveşte o oportunitate, este bine să beneficiezi de ea.

Impact real: Care este situaţia comunei în privinţa retrocedărilor de teren?
Gheorghe Mirea: La acest capitol vă pot spune că am lucrat foarte mult, chiar şi înainte de a veni în primărie. Pot afirma că pe teren agricol, în momentul de faţă, noi nu mai avem suprafeţe de retrocedat, dar, în schimb, avem un deficit foarte mare de teren din cauza lacului de acumulare care a ocupat o suprafaţă întinsă din teritoriul localităţii. Este vorba de un deficit de peste 600 de hectare de teren pe care nu-l putem retroceda cetăţenilor care au înaintat către noi cereri de retrocedare. În multe cazuri, cetăţenii au depus cereri de despăgubiri, iar în acest moment sunt depuse dosare deja, pentru că aceste terenuri nu se mai pot pune în posesie. Am avut multe retrocedări pentru fond forestier, iar în acest caz stăm destul de bine, mai avem de pus în posesie maxim 50 de hectare. Pe legi funciare consider că stăm foarte bine, deşi întotdeauna au existat la acest capitol o mulţime de oameni nemulţumiţi în majoritatea localităţilor, nu numai în cazul nostru.

Impact real: Există un număr mare de persoane cu dizabilităţi în comuna dvs.? Care este situaţia subvenţiilor pentru aceste persoane?
Gheorghe Mirea: Anul trecut, am avut ceva probleme cu plata persoanelor care beneficiază de ajutoare, dar, până la sfârşitul anului, s-a rezolvat situaţia cu finanţarea acestora. Nu avem foarte multe persoane cu dizabilităţi, circa 56-58 de beneficiari.

Impact real: Cum arăta comuna în anul 2004, când aţi venit în funcţie?
Gheorghe Mirea: Dacă fiecare administrator înaintea noastră ar fi făcut câte ceva pentru această localitate, pot spune că ar fi fost mult mai dezvoltată faţă de cum este în momentul de faţă. Noi a trebuit să facem lucruri care nu au fost făcute niciodată. Ca să vă spun cum arăta înainte să ajungem la conducere ar trebui să reluăm toate investiţiile pe care le-am făcut până acum, adică nişte lucruri pe care oamenii deja le văd. Cetăţenii, sigur, îşi mai amintesc cum arăta această localitate în 2004, pentru că erau sate în care nu exista poate decât o singură fântână, iar acum au chiar apă curentă.

Impact real: Care a fost motivul pentru care aţi candidat a doua oară?
Gheorghe Mirea: Să continuu ceea ce am început în primul mandat. Primul motiv pot spune că sunt investiţiile care nu se pot finaliza într-un singur mandat. Un lucru început nu trebuie lăsat neterminat. Eu aşa consider că ar trebui să facă orice administrator. Important nu este numai să vrem, mai trebuie să vrea şi populaţia.

Impact real: Vedeţi interes din partea cetăţenilor în ceea ce doriţi dvs să realizaţi pentru comună? Va ajută, dacă aveţi nevoie de sprijin?
Gheorghe Mirea: Ideea este ca tot mai mulţi cetăţeni să se poată bucura de ceea ce realizăm noi, ca administraţie, pentru localitate. Nici un administrator, orice demers ar alege, nu poate să mulţumească pe toată lumea. Dacă reuşeşti să mulţumeşti cât mai multă populaţie, atunci este şi în beneficiul tău, deoarece există acea satisfacţie care te ajuta să continui pe viitor investiţiile.

Impact real: Ce i-ar mai trebui comunei pentru ca oamenii să fie mulţumiţi?
Gheorghe Mirea: În primul rând, trebuie reabilitată infrastructura. Dacă avem drumuri, apă, canal, iluminat public, avem aproape totul. De aici porneşte totul. Există zone unde oamenii nici nu visau să aibă vreodată apă curentă, iar acum au şi baie în casă.

Impact real: În urma recensământului, a scăzut numărul populaţiei?
Gheorghe Mirea: Nu avem datele de la recensământ, nu se pot face publice momentan, dar se pare că populaţia localităţii depăşeşte 6.400 de locuitori. Vom vedea oficial când se vor da publicităţii datele reale. Comparativ cu alte localităţi, unde populaţia, în urma recensământului a scăzut, la Budeşti, situaţia este una fericită, observându-se chiar o creştere.

Impact real: Credeţi că va câştiga USL alegerile?
Gheorghe Mirea: Da, cu siguranţă.

Impact real: Care ar fi primul lucru pe care v-aţi dori să-l realizaţi, în cazul în care aţi avea bani suficienţi la bugetul local?
Gheorghe Mirea: Dacă am avea bani la bugetul local mi-aş dori să finalizăm investiţiile pe care ni le-am propus, adică terminarea reţelei de canalizare pe raza localităţii şi, ulterior, asfaltarea tuturor drumurilor de interes local. Acestea ar fi primele obiective.

Impact real: Cât de mult simţiţi că i-a afectat criza pe locuitori?
Gheorghe Mirea: Sunt afectaţi locuitorii, iar acest lucru se vede şi prin încasarea taxelor la bugetul local. De la an la an, întâmpinăm tot mai multe probleme la încasarea taxelor şi impozitelor, lucru nedorit şi din partea noastră, dar şi din partea cetăţenilor. Sunt oameni care, pur şi simplu, nu au cu ce să plătească.

Impact real: Veţi candida şi pentru următorul mandat? Doriţi să mergeţi în aceeaşi formulă?
Gheorghe Mirea: Mă mai gândesc, pentru că sunt supărat că nu pot să îmi realizez toate obiectivele, deoarece nu primesc nici un fel de sprijin. E posibil să mergem în aceeaşi formulă, încă nu am luat o hotărâre în acest sens.

Impact real: V-aţi gândit să treceţi vreodată de la PNL la altă formaţiune?
Gheorghe Mirea: Nu m-am gândit, pentru că nu îmi permite legea şi, de obicei, îmi place să fiu fidel unui partid şi să merg cu el până la capăt.

Impact real: V-aţi simţit, oarecum, privilegiat de faptul că la putere este PDL? Consideraţi că se putea face mai mult pentru comună dvs.?
Gheorghe Mirea: În patru ani nu s-a primit nici o finanţare de la Guvernul României pentru localitatea Budeşti. Cred că prin această afirmaţie am spus multe.

Impact real: Cu ce se poate lăuda comună dvs.?
Gheorghe Mirea: Este o localitate bine poziţionată, aproape de municipiul Râmnicu Vâlcea. Ne-am dori cât mai mulţi cetăţeni să vină pentru a o popula şi investitori, la fel. Dacă avem investitori, vom avea şi bani şi nu vom mai cere în stânga şi în dreapta pentru a reuşi să finalizăm ce ne-am propus. În curând, comuna Budeşti va avea şi un aerodrom pentru avioane uşoare şi SMURD în satul Barza şi putem spune că se va putea lăuda şi cu acest lucru, deoarece pe raza judeţului nu există aşa ceva.

Impact real: Investitorii din zonă aduc un profit considerabil bugetului local?
Gheorghe Mirea: Într-adevăr, ne ajută şi ne dorim cât mai mulţi investitori pe raza localităţii. Nu este de ajuns să ai firme în localitate, un mare lucru pentru noi este să construiască ceva în localitate. În primul rând, nouă ne trebuie locuri de muncă aici şi taxe şi impozite, care ne vin de la aceşti investitori. Avem câţiva şi ne dorim cât mai mulţi. Singurul lucru pe care noi îl putem oferi investitorilor este infrastructura, deoarece terenuri nu avem să le punem la dispoziţie. Chiar la intrare în Budeşti există un teren concesionat de administraţia locală unei firme care şi-a construit staţie de betoane şi sortare. În afară de taxele pe care le luăm noi pentru concesionare, mai luăm taxe suplimentare pentru clădirile construite acolo. Sunt impozite în plus, care vin la bugetul local.

Impact real: Despre manifestările din Bucureşti ce părere aveţi?
Gheorghe Mirea: Oamenii sunt îndreptăţiţi să protesteze, pentru că unii, observ şi la nivelul localităţii Budeşti, chiar sunt amărâţi. Nu ştiu dacă actualul Guvern e de vină, dar cert este că oamenilor le-a ajuns cuţitul la os şi au suferit mult în ultima perioadă şi posibil vor mai suferi. Sunt oameni care nu au bani de medicamente, pentru întreţinere şi, după părerea mea, sunt mult mai mulţi oameni nemulţumiţi, dar care consideră că încă nu este momentul să iasă în stradă.

Impact real: Care au fost primele măsuri pe care le-aţi luat când aţi ocupat funcţia de primar?
Ion Năfliu: Încă din primele luni de mandat, administraţia publică locală de la Galicea a realizat pentru locuitorii din satele Valea Râului şi Cocoru o punte peste râul Topologu, care să le permită oamenilor accesul către terenurile agricole. La scurt timp, a fost demarată şi procedura de întocmire a proiectului tehnic, a studiilor de fezabilitate etc., în vederea asfaltării drumului care leagă centrul localităţii de Mănăstirea din Valea Râului, a fost asfaltat Drumul Judeţean 678 D Galicea – Valea Râului, pe o distanţă de 7 kilometri, s-a reuşit finalizarea construcţiei a două poduri – lucrare în valoare de 1,9 milioane de lei, iar toate cele opt şcoli din comună au fost reabilitate şi modernizate.

Impact real: V-aţi simţit oarecum privilegiat de faptul că la putere este PDL-ul? Consideraţi că se putea face mai mult pentru comuna dumneavoastră?
Ion Năfliu: Influenţa PNL la Guvern este, în prezent, una minimă, iar din acest motiv nici nu putem avea pretenţii prea mari pentru a fi ajutaţi. Cei din Consiliul Judeţean, probabil, au făcut şi ei cât au putut pentru a ne ajuta. Noi nu aşteptăm după fonduri, sunt o mulţime de lucruri de făcut pentru comună şi o să încercăm să facem multe şi prin eforturi proprii. Este totuşi bine că măcar la nivel local avem parte de colaborarea opoziţiei, pentru că membrii Consiliului Local, de altă coloratură politică decât PNL, au înţeles situaţia grea prin care trecem cu toţii şi chiar pun umărul la dezvoltarea localităţii. În contextul în care proiectele de hotărâre nu urmăresc decât dezvoltarea comunei, nu au existat obiecţii din partea membrilor Consiliului Local. De fiecare dată au existat discuţii constructive.”, spune primarul Năfliu.

Impact real: Ce greutăţi întâmpină cel mai des administraţia locală pentru a putea finaliza un proiect?
Ion Năfliu: Cele mai importante probleme ale comunei sunt reprezentate de schimbările foarte dese ale legislaţiei, care încurcă şi chiar anulează derularea unor proiecte vitale şi perioada destul de lungă de implementare a unor proiecte. De fiecare dată, este nevoie de o grămadă de hârtii pentru începerea unui proiect, de la avize, studii de fezabilitate, proiecte tehnice etc. Se cheltuiesc o grămadă de bani pentru aceste formalităţi care de cele mai multe ori nu ne ajută cu nimic, pentru că proiectele nu pot fi finalizate. Bineînţeles, cea mai mare problemă este lipsa fondurilor pentru realizarea obiectivelor necesare comunităţii, care sunt foarte multe. Ne lipseşte, uneori, şi colaborarea cu cetăţenii, atunci când este nevoie să realizăm lucrări în folosul întregii comune. De foarte multe ori, în special, tinerii nu se implică direct şi aici mă refer la munca de voluntariat, care odată era un atu important al localnicilor din comună. Acum, toată lumea aşteaptă ca Primăria să facă absolut tot. Nicăieri în lume nu se mai întâmplă aşa ceva. Oamenii ar trebui să fie puţin mai mândri că sunt din Galicea şi că localitatea lor ar putea fi una dintre cele mai frumoase din ţară dacă ar pune umărul, din când în când. Mi-aş mai dori ca fondurile să nu mai fie împărţite atât de mult pe criterii politice, ci mai des pentru necesităţile reale ale fiecărei localităţi.

Impact real: Veţi candida şi pentru următorul mandat?
Ion Năfliu: Cu siguranţă, vom merge în aceeaşi formulă. La noi nu contează postul de primar sau de viceprimar. Oamenii din Galicea au nevoie de noi. Avem multe obiective propuse pentru a se realiza pe perioada 2012-2016 şi nu ne lăsăm până nu ducem la bun sfârşit tot ce ne-am propus. Vrem să ducem comuna Galicea la loc de cinste, să atragem investitori în zonă şi să creăm locuri de muncă pentru ca oamenii să nu mai fie nevoiţi să muncească la zeci de kilometri distanţă sau să plece în străinătate.

Impact real: Cu ce se poate lăuda comuna Galicea?
Ion Năfliu: Comuna noastră se poate lăuda printr-un relief variat, este o localitate apropiată de Râmnicu Vâlcea. Înainte de 1989, era între primele cinci localităţi la producţia de legume şi cereale, una dintre priorităţile pe care localitatea noastră va trebui să le aibă şi în viitor. Avem o comună frumoasă, oameni muncitori care păstrează tradiţiile, şi în acest fel istoria localităţii noastre poate fi dusă mai departe.

Impact real: Despre manifestaţiile din Bucureşti ce părere aveţi?
Ion Năfliu: Oamenii sunt nemulţumiţi, le-a ajuns cuţitul la os, din această cauză au ieşit în stradă. Consider că protestele sunt îndreptăţite. Nu cred că preşedintele o să-şi dea demisia, deoarece el a fost ales legitim, a fost ales de popor. Din cauza alegerilor, care nu vor fi comasate, se va urma cursul normal, vor avea loc în iunie alegerile locale şi, probabil, se vor schimba multe. Chiar dacă va pica Guvernul, nu se vor face alegeri mai înainte. Aceste manifestaţii au fost, într-un fel, binevenite pentru că, în acest fel, se vor mai trezi şi unii dintre cei care nu şi-au făcut treaba bine.

Impact real: Cum arăta comuna în anul 2004, când aţi ajuns primar?
Ion Năfliu: Dacă arăta bine cred că nu ne implicam. Din anul 1990 până în 2004, nu se făcuse nimic pentru comună. Noi ne-am dorit alte condiţii, mai civilizate. L-am cunoscut mai bine pe domnul viceprimar, am văzut că avem aceleaşi scopuri şi ne-a fost foarte simplu să plecăm la drum şi să începem munca. Nu a fost uşor, ţinând cont de faptul că mulţi dintre cetăţeni nici nu înţeleg că este nevoie de implicare, fără de care nu se poate realiza nimic.

Impact real: La un moment s-a spus că aţi fi avut de gând să treceţi la PDL. V-aţi gândit să plecaţi vreodată de la actualul partid la altul?
Ion Năfliu: Nu voi merge la PDL, în primul rând, pentru că nu îmi plac traseiştii politici şi, ca atare, nu am cum să mă număr printre aceştia. Şi mai important este că astfel mi-aş dezamăgi electoratul care nu m-a votat numai pe mine, ci a manifestat un respect deosebit şi pentru grupul de oameni din care fac şi eu parte, grup reunit sub însemnele PNL-ului, partid care, dincolo de toate acestea, atât la Galicea, cât şi în întreg judeţul Vâlcea, dar şi la nivel naţional, este unul cu o valoroasă încărcătură istorică, lucru de care PDL-iştii nu prea se bucură. Iar ca să punem punctul pe “i”, nu numai de-a lungul istoriei, dar şi în timpurile noastre, PNL-ul a făcut ceva bun pentru ţară, pe când democrat-liberalii au uitat totalmente de oamenii care i-au ales, tocmai pentru că au crezut orbeşte în ei. Eu nu mă pot număra printre astfel de oameni.

Impact real: Aveţi vreun proiect de suflet pe care v-aţi dori să-l finalizaţi sau pe care l-aţi finalizat deja?
Ion Năfliu: Proiecte de suflet sunt toate, dar, dacă ar fi să le iau ca priorităţi, un proiect de suflet ar fi asfaltarea Drumului Judeţean 678 D, de circa 6 kilometri, care are de-o parte şi de alta circa 1.500 de locuitori. Cu puţin timp în urmă, nu puteai trece pe acest drum din cauza gropilor şi a prafului. Acesta ar fi unul dintre obiectivele de suflet pe care le-am realizat. Un al doilea proiect este amenajarea parcului şi a bazei sportive, deoarece toate activităţile culturale ale comunei se desfăşoară aici.

Impact real: V-aţi gândit să faceţi ceva pentru crearea de noi locuri de muncă în localitate?
Ion Năfliu: Noi vom oferi un sprijin substanţial pentru investitorii care doresc să facă ceva pe meleagurile de aici. Este vorba despre punerea la dispoziţia acestor investitori a unor suprafeţe de teren cu titlu gratuit, pentru ca aceştia să-şi poată dezvolta o afacere pe teritoriul comunei Galicea, cu condiţia ca ei să creeze locuri de muncă pentru populaţia comunei, cu accent pe populaţia tânără, bineînţeles. Măsura face parte din planul amplu al actualei administraţii locale de la Galicea de a atrage tineretul, astfel încât, în cel mai scurt timp, comuna să se transforme dintr-o localitate rurală cu o populaţie relativ îmbătrânită într-o aşezare rurală cu cea mai mare populaţie tânără dintre toate comunele vâlcene. Înainte de a le oferi investitorilor accesul gratuit la anumite suprafeţe de teren, Primăria Galicea investeşte masiv în punerea la punct a infrastructurii prin lucrări de modernizare a tuturor drumurilor locale, modernizarea şi extinderea iluminatului public şi realizarea serviciului de apă şi canalizare. Prin acest lucru nu urmărim numai întinerirea populaţiei comunei prin motivarea tinerilor ca să nu mai plece în alte părţi, dar şi să atragem investitorii de partea noastră, deoarece este cunoscut faptul că investitorii înseamnă o sursă importantă de îmbogăţire a bugetului comunei, prin taxele şi impozitele pe care aceştia urmează să le plătească.

Impact real: Este suficient bugetul din 2012 pentru a realiza tot ce v-aţi propus?
Ion Năfliu: Bugetul este insuficient obiectivelor pe care noi ni le-am propus, dar nu o să stăm să păzim Primăria, o să ne schimbăm domiciliul, dacă este necesar. Am făcut proiecte, facem în continuare şi trebuie să ducem la bun sfârşit lucrările de infrastructură. Dacă punem la punct drumurile, cu unele facilităţi pe care o să le creăm investitorilor, aceştia se vor stabili şi la noi, aşa cum s-a întâmplat şi cu comunele limitrofe, Mihăeşti şi Budeşti. Trebuie să ne pregătim să-i primim, pentru ca în acest fel vor apărea şi fonduri pentru primărie, din taxe şi impozite.

Impact real: Care sunt cele mai importante proiecte pe care le-aţi derulat până acum în comuna Amărăşti?
Constantin Drăghici: Printre cele mai importante proiecte finalizate sunt şcoala, unde lucrările au fost terminate în 2009, când a fost şi dată în folosinţă. Copiii învaţă în ea de trei ani deja, dar mai avem de realizat unele finisări la intrări, pentru că au fost prevăzute nişte verande în proiect şi acum le consolidăm. Reabilitarea şcolii a fost finanţată prin Banca Europeană de Investiţii şi de la Guvernul României, valoarea lucrărilor fiind de 17 miliarde de lei vechi. Am avut şi noi o parte de cofinanţare de 10%, fiind sprijiniţi de Consiliul Judeţean. Am adus şi o modificare la clădirea veche a şcolii, în sensul că aveam acolo şase săli de clasă, iar centrala se afla în interiorul clădirilor. În spaţiul destinat centralei am considerat că este bine să realizăm încă o sală de clasă, iar în exterior am construit o anexă, lipită de construcţia iniţială, unde am montat centrala termică şi aşa am obţinut şapte săli de clasă. Aşa a fost proiectul iniţial şi, chiar dacă noi am fi dorit să obţinem opt săli de clasă, nu s-a putut realiza acest lucru, pentru că nu am avut spaţiu pentru una în plus. Acum avem la şcoala respectivă şi un cabinet de informatică, iar copiii folosesc calculatoarele, se joacă pe ele, dar le folosesc şi în scop instructiv – educativ, fiindu-le de mare folos.

Impact real: Mai aveţi şi alte proiecte prin care tinerii din mediul rural au acces la calculator?
Constantin Drăghici: Da, prin proiectul „Economia bazată pe cunoaştere” au fost aduse la Amărăşti 20 de calculatoare, care au fost repartizate pentru mai multe instituţii. Avem chiar şi un punct de acces public la informaţie, amplasat în exteriorul Primăriei, unde au acces localnicii, dar calculatoare s-au repartizat şi la Primăria Amărăşti, la şcoala coordonatoare a proiectului, la bibliotecă şi la încă o şcoală parteneră. Au fost cinci locuri unde au fost distribuite aceste 20 de calculatoare şi au fost binevenite. La această reţea lucrează doi tineri, unul este managerul reţelei, iar celălalt este administrator. Ei au grijă de reţea, inclusiv în privinţa reparaţiilor. La bibliotecă au acces toţi tinerii care merg la instituţie pentru a se informa. Recent, la bibliotecă au mai fost aduse încă patru calculatoare, prin programul Biblionet, chiar zilele trecute au fost montate, iar acum există acolo cinci calculatoare, şi copiii sunt acum extrem de bucuroşi şi merg mai des la bibliotecă pentru a se informa.

Impact real: Aţi reuşit să rezolvaţi şi problema infrastructurii?
Constantin Drăghici: Mai avem un pod finalizat, din beton armat, peste pârâul Pesceana, care leagă centrul comunei de satul Palanga, unde sunt aproximativ 100 – 120 de locuitori. Aceasta a fost o investiţie binevenită, pentru că cetăţenii care locuiesc în satul respectiv nu puteau trece pârâul decât cu piciorul, pe o punte pietonală, iar atunci când ploua era practic imposibil de transportat ceva de pe un mal pe altul. În anul 2005 s-a finalizat lucrarea, iar imediat după aceea, în 2006 sau 2007, am reuşit să asfaltăm şi drumul, un kilometru în acel sat, şi astfel s-a realizat un ansamblu de investiţii care au fost binevenite în zona aceea. De asemenea, în 2009 am început asfaltarea unui alt drum comunal, pe un program al Guvernului, conform Hotărârii 577, care are o lungime de 4,4 kilometri. Până în prezent, au fost asfaltaţi doi kilometri, pentru că, fiind un program naţional, este cam greu cu el, din cauza banilor puţini. Sperăm totuşi să mergem în continuare pe această linie şi să reuşim să asfaltăm cât de repede şi cealaltă jumătate. Pe porţiunea de drum făcută până acum se circulă foarte bine. În satul Mereşeşti, acest drum, DC 88, face legătura dintre satul Popeşti din comuna Creţeni şi satul Padina, un sat oarecum izolat. Pe acest traseu se face legătura şi între acest sat şi partea centrală a localităţii Amărăşti. O altă investiţie foarte important pentru locuitorii din Amărăşti este un program integrat, care cuprinde cinci acţiuni: alimentare cu apă şi canalizare, asfaltarea unui drum pe o distanţă de un kilometru şi construirea unei grădiniţe şi o acţiune pe latura culturală, respectiv achiziţionarea de costume populare şi instalaţie de sonorizare pentru un ansamblu folcloric. Pe Programul Naţional de Dezvoltare a Infrastructurii am depus două proiecte, unul dintre ele a şi intrat deja la licitaţie, este continuarea drumului comunal care a fost prins şi pe proiectul integrat. Pe acest program am mers în continuare cu acel drum cu încă 3,5 kilometri. Licitaţia este ţinută la Ministerul Dezvoltării. S-a ţinut o dată, iar apoi s-a anulat şi s-a reluat licitaţia, dar sper ca de această dată să se finalizeze.

Impact real: Aveţi un parc în faţa primăriei. Aţi obţinut finanţare şi pentru acesta?
Constantin Drăghici: Pe Ordonanţa 7 a Guvernului avem în derulare o bază sportivă multifuncţională, chiar lângă parc. Au început lucrările în această iarnă, cât s-a putut lucra, dar am vorbit cu constructorul şi se lucrează din nou în această săptămână. Este o investiţie de aproximativ 800.000 de lei, dar aici avem şi partea noastră de cofinanţare, care depăşeşte 300.000 de lei. Lucrarea este în derulare, cu termen de punere în funcţiune în august 2012. Vom folosi baza sportivă pentru echipa locală de fotbal şi pentru tineri, în general, pentru elevi. Baza sportivă este lângă Parcul Zăvoi, care a primit şi el finanţare, suntem în perioada de achiziţii publice. Parcul există de mai mulţi ani, dar vom amenaja alei pietonale, mobilier stradal, băncuţe, coşuri de gunoi, un loc de joacă pentru copii, un foişor, iar la intrare avem un lac artificial şi un podeţ peste el, care va arăta foarte bine. Prin cele două investiţii s-a urmărit crearea unui ansamblu de distracţie, în special pentru tineri. Spaţii verzi există, dar unele amenajate în acest scop chiar nu erau în localitate.

Impact real: Până la finalul mandatului dumneavoastră, localnicii au şansa de a avea apă în gospodării, măcar o parte a comunei?
Constantin Drăghici: Da, în mod sigur, la prima reţea se finalizează lucrarea în maxim o lună, se termină reţeaua stradală şi imediat încep racordările populaţiei, dar pentru cealaltă reţea în nici un caz nu voi reuşi în acest mandat, poate în mandatul următor.

Impact real: Mai aveţi drumuri neasfaltate în localitate?
Constantin Drăghici: În afară de drumurile care sunt deja finanţate, pentru un singur drum comunal mai avem de găsit finanţare. Are o lungime mare, dar nu este folosit în unele zone. Un kilometru din el este deja asfaltat, în satul care a avut nevoie şi de pod, iar în continuare, în acel segment, mai avem nevoie şi de 400 de metri, într-un alt segment cam 1,5 kilometri şi în alt segment cam un kilometru, în total ar fi trei kilometri de făcut. Drumul acesta nu are finanţare în acest moment, în rest, toate drumurile sunt prinse pe diverse programe de finanţare şi se vor asfalta.

Impact real: Ce credeţi că îi lipseşte comunei pe care o conduceţi şi puteţi realiza în perioada următoare?
Constantin Drăghici: Trebuia să finalizăm în primul rând drumurile, să găsim o sursă de finanţare pentru drumul care nu are, să realizăm extinderea reţelei existente şi înfiinţarea reţelelor de alimentare de apă şi canalizare pe partea dreaptă a pârâului şi cu acestea ar însemna că partea de drumuri şi de apă/ canal ar fi rezolvate la Amărăşti. Parcul şi stadionul se vor termina anul acesta. Trebuie să găsim soluţii şi pentru finalizarea căminului, pentru că nu avem la nivelul localităţii un sediu unde să desfăşurăm activităţile culturale pe timp neprielnic. Este foarte bine atunci când este timpul bun, dar altfel avem greutăţi cu spectacolele.

Impact real: V-aţi gândit să faceţi ceva pentru crearea locurilor de muncă în localitate?
Constantin Drăghici: Nu prea ţine foarte mult de mine acest lucru, în afară de atragerea de investitori. Acum, nu prea avem investitori locali şi din punctul acesta de vedere suferă comuna, iar oamenii lucrează la Drăgăşani sau pe platforma chimică de la Govora. Nici nu am putut atrage până acum investitori pentru că ei urmăresc să fie apă şi canalizare, iar din păcate primăria nu prea are teren disponibil. Iau însă în calcul şi o asemenea posibilitate, vom vedea cum poate fi pusă în practică.

Impact real: Credeţi că presiunile care se fac din partea UNPR-ului au efect la primarii din sudul judeţului?
Constantin Drăghici: Nu cred că au efect, deoarece colegii mei primari şi eu nu avem tendinţa de a pleca spre ei, pentru că opinia mea este că nici nu vor intra în Parlament, iar să fii primar la un partid care nici nu a prins Parlamentul nu este bine. Prin constrângere poate să treacă, dar altfel cred că nu. Eu nu am fost constrâns, dar propunere am primit. Am răspuns diplomatic şi mi-am văzut în continuare de treaba mea.

Impact real: Despre manifestaţiile din Bucureşti ce părere aveţi?
Constantin Drăghici: Eu cred că este bine că toată această acţiune nu s-a politizat. Oamenii sunt nemulţumiţi, altfel nu ar fi nebuni să stea acolo, iar cei de la putere este clar că nu merg pe drumul cel bun. Din păcate, părerea mea este că nu va avea efect decât dacă manifestanţii rămân consecvenţi. Îi văd însă prea impasibili pe guvernanţi, dacă nici măcar reacţii verbale nu au avut. Cred că au ieşit foarte puţin în stradă, din comoditate sau chiar de teamă.

Impact real: Care au fost primele măsuri pe care le-aţi luat atunci când aţi ocupat funcţia de primar al localităţii Muereasca?
Ion Ungureanu: Pare surprinzător, dar în prima zi când am venit aici am stat şi am încercat să cunosc modul în care funcţionează această instituţie. În 2004, când am ajuns primar, din a doua săptămână, practic, am fost evacuaţi din clădirea unde funcţionam. Exista o hotărâre definitivă şi irevocabilă privind evacuarea sediului primăriei, deoarece acesta funcţiona într-o casă naţionalizată. A fost câştigată în instanţă de cei care au revendicat-o şi era normal să le revină conform legii, aşa că am fost nevoit să îmi găsesc un alt sediu. Mai mult, m-am confruntat încă de la început cu o mare problemă, aceea a lipsei de personal. Când am venit la Primăria Muereasca erau 14 salariaţi, însă, între timp, şase dintre ei au plecat, unii pensionându-se, iar alţii găsindu-şi locuri de muncă mai bănoase. De aceea, de câţiva ani buni, mă ocup singur de proiectele europene, colaborând doar cu două firme de consultanţă. Pot spune că, din 2004 şi până acum, am avut 14 proiecte făcute, dintre care 13 au intrat la finanţare şi sunt terminate. Singurul proiect cu care până acum nu am avut succes este acela depus pe Măsura 3.2.2, de alimentare cu apă, canalizare şi fosă septică în comuna Muereasca. Şi cu toate că, în sesiunea a patra, proiectul a fost declarat eligibil, primind 70 de puncte, nu a avut finanţare.

Impact real: Sunteţi primar al localităţii Muereasca încă din anul 2004. În toţi aceşti ani ce aţi realizat pentru locuitorii comunei pe care o conduceţi?
Ion Ungureanu: Într-adevăr, sunt la al doilea mandat de primar al localităţii Muereasca şi, bineînţeles, am vrut întotdeauna să fac ceva pentru această comunitate. Spun asta pentru că în legislaturile trecute nu s-a făcut aproape nimic. Nu vreau să critic pe nimeni, dar, pe vremea aceea, localitatea noastră nu prea a beneficiat de fonduri pentru realizarea unor obiective importante şi de strictă necesitate pentru locuitori, motiv pentru care, încă din primul moment în care am fost ales primar în localitatea Muereasca, am avut în vedere demararea unor proiecte pe fonduri europene şi pe fonduri guvernamentale. În primul rând, era vorba despre dezvoltarea infrastructurii din localitate, drumuri, şcoli, sănătate, absolut tot ce ţinea de bunul mers al treburilor în localitate, pentru a asigura confortul cetăţeanului. Drumul judeţean era într-o stare deplorabilă. Apoi, am reabilitat biserica de la Muereasca de Sus şi am mai amenajat Căminul cultural. Am ţinut cont de faptul că veniturile localităţii noastre sunt foarte mici, încasările pe care le facem sunt în general din impozite şi taxe locale, iar agenţii economici lipsesc aproape în totalitate din comună Muereasca. Un alt proiect important pentru noi este acela de amenajare a unei baze sportive.

Impact real: Sunteţi mulţumit de fondurile pe care le-aţi primit anul acesta de la Consiliul Judeţean Vâlcea?
Ion Ungureanu: Nu pot să spun că sunt nemulţumit, deoarece sunt conştient de posibilităţile actuale. Ştiu foarte bine că nici Consiliul Judeţean nu a primit atâţia bani de la bugetul de stat pentru a acoperi toate necesităţile comunelor din Vâlcea. Pot spune, totuşi, că pentru comuna Muereasca au fost alocate fonduri, în general pentru Drumul Judeţean 658, care a fost afectat de multiplele alunecări de teren. Erau nişte lucrări necesare şi am avut parte de multă înţelegere din partea conducerii Consiliului. În cursul anului 2009, am stat mai slab în ceea ce priveşte fondurile de la Consiliul Judeţean, însă anul acesta am avut norocul de a primi bani atât pentru bază sportivă, cât şi pentru drumul judeţean de care vă vorbeam mai devreme. Aşadar, nu mă pot plânge… Să dea Domnul ca şi în 2012 să pot beneficia de fonduri măcar ca în anul 2011.

Impact real: Ce i-ar mai trebui localităţii Muereasca pentru ca oamenii să fie mulţumiţi?
Ion Ungureanu: În primul rând, le lipseşte alimentarea cu apă şi canalizarea. Din această cauză ţin cu tot dinadinsul să ne fie acceptat proiectul şi să începem lucrările, pentru ca oamenii să aibă apă curentă. E dureros să vezi cum se chinuie să aducă apa pentru consumul casnic tocmai de la Mânăstirea Frăsinei, pentru că au secat fântânile din cauza secetei care parcă nu se mai termină. Am avut noroc să putem beneficia de bunăvoinţa călugărilor de la mânăstire, care ne-au lăsat să luăm apa de la izvoarele lor.

Impact real: Se ştie bine faptul că majoritatea primăriilor din judeţ se confruntă cu mari probleme financiare, motiv pentru care sunt întârzieri mari la plata salariilor şi a asistaţilor social. Dumneavoastră cum vă descurcaţi cu banii la Primăria Muereasca?
Ion Ungureanu: La ora actuală, Primăria Muereasca nu are nici o datorie către salariaţi. Mai avem o mică restanţă la firma care a lucrat la baza sportivă, dar, când vom face bugetul pentru anul 2012, o să avem în vedere şi achitarea acesteia, pentru a nu avea datorii. A mai existat o problemă pe care am avut-o la un moment dat, cu plata salariilor pentru însoţitorii persoanelor cu handicap, deoarece banii nu au fost alocaţi de minister de la începutul anului. Anul trecut, nu am avut probleme de acest gen, am reuşit să dăm toţi banii şi la timp. În momentul în care îţi creionezi bugetul, la începutul anului, trebuie să ţii cont că ai angajaţi în primărie care îţi vin la muncă şi trebuie să-i plăteşti. Nu ştiu cum procedează colegii mei, însă eu ţin cont în primul rând de angajaţi.

Impact real: Care este situaţia restituirilor pe fond funciar?
Ion Ungureanu: Pot spune că, la ora actuală, 88% dintre restituiri au fost făcute în baza Legii 247. În 2004, când am preluat Primăria Muereasca, am preluat cazurile cele mai grele. Le-am rezolvat, în cele din urmă, şi le-am retrocedat oamenilor terenurile acolo unde a fost cazul, conform legii în vigoare. În ceea ce priveşte procentul de 2%, care a rămas, este vorba de litigii care se pot rezolva doar prin instanţă. În funcţie de deciziile pe care le primim, noi ne conformăm.

Impact real: Cât de mult simţiţi că i-a afectat criza pe localnici?
Ion Ungureanu: Cred că destul de mult. În fiecare zi iau contact cu cetăţenii, iar aceştia sunt supăraţi, le este parcă din ce în ce mai greu, din cauza secetei, dar, în principiu, oamenii de aici sunt harnici, se gospodăresc cum pot, astfel încât să aibă tot ce le trebuie pentru a duce o viaţă normală.

Impact real: Ce îi reproşaţi fostului primar?
Ion Ungureanu: Nu vreau să-l critic pe fostul primar, probabil, a făcut şi el tot ce a putut sau doar atât a putut. Ideea este că, în perioada mandatului fostului primar, localitatea noastră nu prea a beneficiat de fonduri pentru realizarea unor obiective importante şi de strictă necesitate pentru locuitori. Când am venit la primărie nu am preluat nici un proiect de la acesta care să fie în derulare sau finalizat, iar localnicii aveau nevoie de o mulţime de lucruri necesare pentru a le facilita traiul.

Impact real: Veţi candida şi pentru următorul mandat?
Ion Ungureanu: Nu ştiu ce să zic, încă nu m-am hotărât.

Impact real: V-aţi gândit să treceţi de la actualul partid la altul?
Ion Ungureanu: Nu m-am gândit. Eu sunt de părere că, în momentul în care ţi-ai ales un partid, trebuie să mergi cu el până la capăt, indiferent dacă este la guvernare sau în opoziţie. Cei care încearcă să se mute de la un partid la altul înseamnă că nu au un ţel politic sau nu se regăsesc în politică. Celor care au încercat să mă facă să trec la un alt partid le-am spus că, dacă vor să colaborăm, să renunţe ei la partidul din care fac parte şi să treacă la PNL.

Impact real: Care va fi prioritatea din bugetul local pe anul 2012?
Ion Ungureanu: Bugetul local este mult mai mic decât am avea noi nevoie, dar vom încerca să facem în aşa fel încât să ne organizăm cheltuielile, astfel încât să ne ajungă până la sfârşitul anului. O prioritate ar fi achitarea ultimelor cheltuieli pe care le mai avem de dat firmei care a câştigat licitaţia şi a efectuat lucrarea la baza sportivă, apoi să încercăm să evoluăm în intenţia de a introduce apă curentă, care pe zi ce trece devine tot mai necesară pentru localnici. La Muereasca de Jos ne-am propus să facem reabilitarea clădirii casei parohiale, pentru ca oaspeţii să fie primiţi cum se cuvine. La Muereasca de Sus am făcut acest lucru în anii trecuţi şi este necesar şi aici. Sunt bunuri ale comunităţii, iar noi trebuie să le îngrijim, nu să le lăsăm aşa cum le-au lăsat cei dinaintea noastră, de izbelişte, să nu investim în ele, ci să le întreţinem. Avem nevoie de ele să se prezinte la un standard cât mai bun.

Impact real: Sunteţi la al doilea mandat de primar, în 2008 – 2012. Ce lucrări aţi reuşit să realizaţi până în prezent?
Ion Spârleanu: Am finalizat lucrarea de alimentare cu apă a comunei Creţeni, pe 27 de kilometri. Lucrarea a început în anul 2008 şi s-a terminat în 2009. A fost introdusă conducta de apă pe 27 de kilometri în toate satele. Nu există, la ora actuală, nici un sat sau uliţă fără apă, valoarea lucrării fiind de 3 milioane de lei noi, pe Ordonanţa 7. Tot în 2008 s-a finalizat şi Drumul Comunal 88, pe fonduri europene, prin SAPARD. Drumul leagă comuna Creţeni de comuna Amărăşti pe 3,8 kilometri, valoarea lucrării fiind de 2,5 milioane de lei noi, pe Ordonanţa 7.  Au început în 2008 şi s-au finalizat în anul 2009 două poduri: unul este peste pârâul Pesceana, în valoare de 750.000 de lei, şi unul peste pârâul Năgrăpiţa, de 450.000 de lei. Toate aceste lucrări au fost realizate şi prin contribuţia Consiliului Judeţean, care a venit cu 70% din finanţare, iar restul de 30% a fost asigurat de la Consiliul Local. Cofinanţările pentru alimentarea cu apă şi asfaltare au fost asigurate cu sprijinul consilierilor judeţeni, în special prin aportul preşedintelui instituţiei, Ion Cîlea. Am realizat şi reabilitarea terenului de la şcoala generală, dar vom finaliza şi baza sportivă din localitate.

Impact real: Ce proiecte aveţi, în prezent, în derulare?
Ion Spârleanu: Avem mai multe proiecte în derulare, aprobate, şi pentru care urmează să ţinem licitaţiile.
În 2010 – 2011 au fost astfel mai multe proiecte depuse la ministere şi Consiliul Judeţean Vâlcea. Unul dintre acestea priveşte asfaltarea pe 1,5 kilometri a drumului care leagă satele Striminoasa de Creţeni, în valoare de 10 milioane de lei. De asemenea, mai avem canalizarea de realizat parţial, pe Drumrile Judeţene 677 A şi 67 B, a tuturor satelor, în lungime de 17 kilometri, cu valoarea de aproximativ 30 de milioane de lei. Toate proiectele sunt depuse şi la Consiliul Judeţean Vâlcea. La Ministerul Dezvoltării şi Turismului este depus un proiect de asfaltare a drumurilor interioare de interes local, de trei kilometri. În acest caz ni s-a aprobat proiectul şi aşteptăm finanţarea. La Căminul cultural Creţeni, în cursul anului 2012, se va finanţa reabilitarea, în valoare de 800.000 de lei. S-a încheiat contractul în anul 2011 şi se va finaliza şi centrul de zi pentru copii, în valoare de 400.000 de lei, prin Ministerul Muncii şi Consiliul Judeţean.

Impact real: Primiţi sprijin suficient de la conducerea Consiliului Judeţean?
Ion Spârleanu: Eu am fost coleg cu preşedintele Ion Cîlea, de când era director la Direcţia Agricolă. Muncea la fel de mult şi atunci. Cred că este destul de potrivit pentru această funcţie, pentru că el cunoaşte şi problemele de administraţie mai bine decât alţii, mai ales că a fost înainte şi vicepreşedinte la Consiliul Judeţean. Domnul Cîlea împarte în mod egal fondurile cam la toţi. Din 40 – 50 de miliarde la trei luni face socoteala la 80 – 90 de localităţi şi le dă cam 60 – 70 de milioane la fiecare. Eu chiar am renunţat de două – trei ori la fondurile de la Consiliul Judeţean în favoarea altora, care aveau nevoie mai mare să îşi plătească lucrările. Este clar că dacă are unul de plătit 6 – 7 miliarde nu va avea de unde, aşa că riscă să îl dea în judecată constructorii. Oricum, noi ar trebui să ne înţelegem între noi.

Impact real: Ce părere aveţi despre faptul că sunt câteva localităţi unde există lupte interne între cei care conduc organizaţiile locale. Pot afecta acestea rezultatul alegerilor?
Ion Spârleanu: Cea mai bună strategie în aceste cazuri este împăcarea, adică membrii organizaţiei să ajungă la un numitor comun prin discuţii. Tracasările şi reclamaţiile reciproce nu fac bine. Dacă stai tot timpul de reclamaţii nu mai ai timp să faci treabă. Când eu eram primar, şi preşedintele organizaţiei era altul, am avut şi eu probleme în comună. Cel care era preşedinte de partid vorbeşte cu membrii biroului, iar o parte dintre ei şi consilieri îi întoarce împotriva primarului. Eu am avut în birou oameni care mă criticau, dar am avut şi vreo doi care tăceau. Fostul viceprimar era cu preşedintele organizaţiei, nu cu mine, şi mereu mă critica. Printre membrii biroului mai sunt şi unii imparţiali, iar pentru a rezolva problemele mai trebuie să laşi câte puţin şi de la tine. Între timp, preşedintele organizaţiei a fost mazilit, era şi director de şcoală, dar eu nu am nimic cu el. Cel mai bine este să te întâlneşti în biroul organizaţiei şi acolo să se voteze ce este de făcut pentru rezolvarea acestor conflicte.

Impact real: După părerea dumneavoastră există posibilitatea ca anumiţi primari din sudul judeţului care sunt în prezent la PSD să treacă la UNPR?
Ion Spârleanu: Da, cred că există această posibilitate. Sunt mulţi care vorbesc ca şi cum ar fi foarte apropiaţi partidului, dar în acelaşi timp sunt în relaţii foarte bune cu Dan Mazilu. Nu spun 100% că vor trece la UNPR, este mai mult vorba despre lucrări aici, dar 60 – 70% cred că vor trece. Îmi este destul de teamă, mai ales că politicienii care ar trebui să ne reprezinte pe noi nu sunt la fel de insistenţi cum sunt cei aflaţi acum la putere, în anumite situaţii. De exemplu, cei de la PDL dau tot timpul ocol primarilor din sud. Este ca şi cum doi-trei băieţi ar da toată ziua ocol la o fată. Eu le-am spus să nu mă mai caute, pentru că nu am de gând să trec la PDL. Este normal, dacă îţi place o femeie o cauţi o dată, de două ori, dar, dacă nu îi place de tine, nu stai ca prostul pe acolo, pe la geamuri. Constructorii dirijează problema banilor pentru campanie. Constructorii sunt ai lor, pentru că ştiu că la un kilometru de asfalt rămân anumite sume, iar pe baza acestor bani se cumpără voturi. Nu vin pedeliştii foarte des pe aici, dar problema se pune invers. Jurcan ştie că nu îl votează lumea pe aici, dar banii nu au miros.

Impact real: Veţi fi candidatul USL la următoarele alegeri. Ce credeţi că mai trebuie realizat în comună, pentru ca locuitorii să aibă tot confortul necesar?
Ion Spârleanu: În primul rând, trebuie ca proiectele care au fost deja depuse să fie finalizate, mai ales canalizarea. Astea sunt proiecte care se întind pe doi-trei ani, plus altele, sunt lucrări de 70 – 80 de miliarde. În situaţia aceasta, de criză, eu cred că este un lucru bun pentru comuna noastră.

Impact real: Aveţi bani suficienţi pentru a asigura cofinanţarea?
Ion Spârleanu: Facem rost, mai avem şi bani la bugetul local.

Impact real: Care este, în acest moment, relaţia dumneavoastră cu liberalii in localitate?
Ion Spârleanu: Este destul de bună, mergem împreună la alegeri. Ei au avut în mandatele trecute destul de puţini consilieri, unul, doi sau maximum trei. Acum, au unul. Sunt un consilier de la PNL, şase de la PSD, unul de la PNG şi trei de la PDL. Toţi pedeliştii au fost pesedişti înainte.

Impact real: PDL are organizaţie puternică în comună?
Ion Spârleanu: Au 40 – 50 de oameni, dar toţi au fost în PSD înainte. Cei trei consilieri PDL au fost social-democraţi. Este un inginer, fostul preşedinte de la PSD, care este acum la PDL, fostul vicepreşedinte, dar eu cred că scoatem cel puţin 70% la Creţeni.

Impact real: Cum credeţi că se va situa PSD la nivel naţional, după următoarele alegeri?
Ion Spârleanu: Cred că sondajele sunt şi făcute prost la nivel naţional, iar prin redistribuire PSD, oricum, iese cel mai bine. Pericolul este ca anumiţi oameni să nu fie racolaţi de alte partide. Sunt unii care dau impresia că sunt prieteni, dar în preajma alegerilor voturile vor spune altceva. Alianţa va lua oricum majoritatea comunelor  în Vâlcea, mai multe decât până acum. Şi chestiunea asta cu unificarea comunelor este făcută ca să ne învrăjbească între noi, să fii duşman cu primarul din comuna vecină, pentru că ai impresia că îţi ia locul.

Impact real: Care sunt realizările cele mai importante pe care le-aţi avut în această comună, ţinând cot de faptul că sunteţi unul dintre cei mai longevivi primari din Vâlcea?
Ion Buşagă: În aceşti ani am putut să realizez multe, aproape tot ce mi-am propus. Am făcut multe programe cu finanţare nerambursabilă cu care am realizat modernizarea şi dotarea căminelor culturale din toate satele comunei. Pot spune că toată comuna dispune de iluminat public în toate colţurile satelor şi pe toate uliţele. Sunt 1033 de becuri de iluminat public montate. În fiecare an se schimbă 2 – 300 de becuri, pentru că mai sunt căderi de tensiune. În Lunca, unde este un cartier nou, de tineret, am amenajat recent un părculeţ nou de joacă, dotat cu tot ce trebuie, unde copiii să aibă tot ce au nevoie pentru a se simţi bine. Pe Ordonanţa 7 am avut de realizat două poduri, executate în totalitate, care s-au recepţionat deja. La Valea Mamului sunt podurile încheiate, recepţiile făcute, mai avem doar 80.000 de lei de primit. A început şi modernizarea primăriei, care va fi extinsă cu 180 de metri pătraţi, se va mansarda şi se va acoperi în totalitate. Mai câştigăm astfel încă patru birouri, toalete şi o baie. Primăria Berislăveşti a construit din fonduri proprii un podeţ peste pârâul Brădişor, care face legătura cu podul construit peste pârâul Coiscă pe Ordonanţa 7 şi se asigură astfel legătura cu cătunul Valea Mamului. În satul Dângeşti s-a modernizat biserica în totalitate, s-a schimbat acoperişul, s-a modernizat cimitirul, s-a modernizat în totalitate căminul cultural, care are acum încălzire centrală, mese, scaune şi tot ce trebuie. Am modernizat şi Şcoala I – IV din Dângeşti în totalitate, are acum toalete, bănci noi, toate utilităţile. Prin Programul SAPARD s-a realizat drumul forestier între Dângeşti şi Perişani, care face legătura dintre comunele Berislăveşti şi Perişani.

Impact real: A contribuit numai Primăria Berislăveşti la această investiţie?
Ion Buşagă: Jumătate din acest drum este pe teritoriul Berislăveştiului şi l-am modernizat noi, iar jumătate l-a făcut primarul Sandu de la Perişani. În satul Dângeşti s-au amenajat, de altfel, toate drumurile comunale şi săteşti şi s-au pietruit toate uliţele.
În sartul Scăueni am realizat modernizarea şcolii în totalitate, cu mobilier, modernizare toalete, totul este ca la oraş. S-a modernizat şi biblioteca comunală, iar Primăria Berislăveşti a executat în satul respectiv două monumente ale eroilor. Tot acolo, în a doua zi de Paşti, lumea se adună la troiţa veche, pe care o sărbătoreau bătrânii înainte, aşa că ne-am gândit să le oferim oamenilor toate facilităţile necesare şi am construit un fel de foişor foarte frumos, unde toţi locuitorii să aibă unde sta. S-au modernizat şi în satul Scăueni toate uliţele şi drumurile săteşti, nu există în prezent nici o uliţă nepietruită. S-a extins, de asemenea, cimitirul din satul Scăueni şi biserica. Atât în satul Scăuieni, cât şi la  Dângeşti, Brădişori, Stoeneşti s-a făcut pe păşunile comunale un proiect de îmbunătăţiri funciare, cu îndiguire şi captarea apei de pe versanţi. La Rădăcineşti am executat modernizarea şcolii din sat în totalitate şi a căminului cultural. Am dat bani pentru încălzirea centrală la biserică şi aer condiţionat pe timpul verii. Pentru hram, la Rădăcineşti am extins camerele şi avem locuri pentru 200 de persoane la biserică. De asemenea, s-au făcut lucrări de pietruire şi amenajare drum pe toate păşunile comunale şi legăturile dintre sate. În satul Rădăcineşti s-a făcut legătura cu satul Dângeşti pe drumul care merge pe plantaţiile agricole. S-a modernizat drumul de la Rădăcineşti care merge spre Bădeşti, un drum pe care nu se putea circula nici cu tractorul. Tot în Rădăcineşti am realizat drumurile Copârşeşti, Şelăreşti, Dealul Boului şi Bădeşti. Toate cele patru drumuri erau impracticabile până acum, nu se putea circula pe ele, dar acum au şi antiderapant pus pentru sezonul de iarnă. La Rădăcineşti am mai realizat podul care merge spre Copârşeşti şi am făcut un pod care face legătura cu satul Dângeşti, în punctul Tulburoasa. De asemenea, la Robaia s-a construit o magazie de lemne pentru Şcoala I – IV, s-a modernizat şcoala, s-a făcut legătura dintre satul Robaia şi punctul Codrea, iar acum cetăţenii nu mai ocolesc 20 de kilometri, ci merg doar trei kilometri şi ajung la păşune cu animale, cu fâneţe sau cu ce au de transportat. În satul Robaia s-a introdus la biserică aer condiţionat. Singura biserică unde nu avem încălzire centrală este Robaia, dar sper să putem realiza acest lucru anul viitor.

Impact real: Care ar fi problema cea mai importantă pe care trebuie să o rezolvaţi în comună, în perioada următoare?
Ion Buşagă: Mai rămâne ceva de făcut pentru viitor: asfaltul, în rest, nu mai este nimic impoartant.

Impact real: Ce proiecte noi aveţi şi eventual care dintre ele nu au primit finanţara necesară?
Ion Buşagă: Mai avem un proiect pe Măsura 322 D, un program eligibil, şi aşteptăm să vedem dacă va fi finanţat. Este vorba de cinci kilometri de asfalt, dintre care trei kilometri pe ruta Scăueni – Rădăcineşti şi doi kilometri pe ruta Berislăveşti – Codrea. Mai avem un proiect pe Măsura 125, pentru amenajarea de drumuri agricole, am primit chiar acum adresă că este eligibil, dar vom vedea dacă va fi finanţat anul acesta sau anul viitor. Mai avem un proiect pentru realizarea bazei sportive care este eligibil şi aşteptăm finanţarea. Vom face şi echipă de fotbal, dar aşteptăm întâi să avem baza. Mai avem un proiect pentru un cămin cultural în satul Scăueni, dar nu este finanţat, deocamdată.

Impact real: De ce credeţi că unii dintre primari au reţineri uneori să ia măsurile cele mai bune pentru comunitatea pe care o conduc?
Ion Buşagă: Problema este că tuturor primarilor din judeţul Vâlcea şi din toată ţara le este frică să pună piciorul în prag, de teamă că nu-i mai votează oamenii. Eu le spun direct în faţă celor din Berislăveşti care este situaţia. Dacă nu mă votează, care este problema? Am venit de la o firma privată şi merg înapoi acolo. Şi aşa, salariul de aici este egal cu zero, 1650 de lei este apă de ploaie. Într-adevăr, dacă se face o reducere la schema administrativă, ar fi normal să li se dea şi primarilor salarii mai mari, pentru că mulţi nu pot sta pe banii aceia. Unora le ajunge ce au dacă nu le place să facă altceva. Nici sporul de vechime nu l-au mai dat primarilor, salariile sunt mici, iar răspunderea este foarte mare faţă de ce primim. Un angajat de la CFR care nu face aproape nimic ia 2000 de lei lunar şi lucrează 24 cu 48 de ore, iar noi stăm cu stres pe aici zi şi noapte.

Impact real: Ce părere aveţi despre primarii care cer mereu bani pentru salarii la Consiliul Judeţean?
Ion Buşagă: Eu nu sunt de acord cu primarii care nu au bani de salarii. Problema se pune altfel: nu ai voie să nu ai bani de salarii. În primul rând, trebuie văzut cât au încasat la bugetul local şi de ce nu au bani de salarii. În orice proiecţie de buget trebuie asiguraţi, în primul rând, banii de salarii şi de utilităţi şi abia apoi dacă rămâne ceva şi pentru investiţii. De la Consiliul Judeţean prioritatea ar trebui să fie asigurarea banilor pentru cofinanţări, nu acoperirea salariilor. În aceste cazuri nu se poate vorbi doar de o proastă gestionare a banului public, ci şi de nepăsare în încasarea impozitelor şi taxelor locale.

Impact real: Cum vedeţi structura politică în România, după anul 2012?
Ion Buşagă: Este posibil să se schimbe configuraţia politică. Dacă USL nu câştigă alegerile, sunt terminaţi ca partide şi PSD, şi PNL. Problema este că nu se termină numai ei, ci ne termină şi pe noi, primarii. Cine ştie ce le mai trece prin minte pedeliştilor să facă pe aici… Nu cred că măsurile luate de Guvern sunt cele mai bune pe care le puteau lua. Să începi să le tai salariile bugetarilor şi să le mai iei şi din pensiile bătrânilor mi se pare de neconceput. Lucrez în comuna Berislăveşti din anul 1977 şi cunosc toate familiile. Ştiu că majoritatea bătrânilor de aici au pensii foarte mici cu care nu-şi permit să-şi cumpere nici medicamentele necesare.

Impact real: Care au fost primele măsuri pe care le-aţi luat atunci când aţi ocupat funcţia de primar?
Gheorghe Ciucă: Pare surprinzător, dar, în prima zi când am venit ca primar, am stat şi am încercat să cunosc modul în care funcţionează această instituţie. În perioada mea de activitate am avut ocazia fericită ca mai puţin de doi ani să fiu fără nici o funcţie. În rest, am avut mereu funcţii, am fost director adjunct, director, inspector, inspector general, consilierul ministrului, am avut tot timpul o funcţie, am condus comunităţi mari sau mici de oameni, cea mai importantă instituţie din judeţul Vâlcea, Inspectoratul Şcolar, care avea peste 5.000 de angajaţi. Aşadar, venirea la primărie nu a însemnat o prea mare noutate, dar, din punct de vedere al locului, era o noutate pentru mine, o funcţie în administraţia publică. În prima zi, am încercat să cunosc modul de administrare în documente şi felul cum îşi urmează acestea circuitul. A doua zi, am trecut la lucrul efectiv pe teren, am luat o parte din angajaţi cu mine şi le-am spus că ne vom plimba pe teren, am mers în toate parcurile şi ce am văzut a fost o stare de degradare totală a infrastructurii pe turism: bănci rupte, nevopsite, pline de pământ. Nu exista nici o bancă bună, frumoasă, nouă, în parcul central, nici un loc de joacă, nici un popas. Existau nişte mese antice pe care turiştii jucau şah. Am spus, la momentul respectiv, că va trebui să schimbăm toate aceste lucruri. Ne-am făcut o listă cu tot ce trebuie schimbat, am căutat prin magazia noastră, să vedem ce avem şi ce putem să refacem cu forţe proprii. În cea de-a treia zi, am mers la seră. După această vizită, am fost şi mai decepţionat, pentru că sera era acoperită cu nişte resturi de sticlă care stăteau să cadă. L-am chemat pe şef şi i-am spus că de atunci nu mai lucrează nimeni aici, pentru că oamenii sunt în pericol să le cadă un ciob de acolo şi îşi pot sparge capul. I-am spus să dea jos toate cioburile, că vom acoperi sera. Am reuşit ca, imediat, în zilele următoare, să acopăr sera, să o fac nouă, bună, funcţională la standarde foarte bune. Am constatat că, în perioada trecută, costa foarte mult să se schimbe geamurile, iar eu am pus totul din material plastic şi de trei ani nu s-a întâmplat nimic. Nu mai fac nici o reparaţie şi nu cred că va fi nevoie încă 10 ani de acum înainte. Am reuşit să repar ceva din bănci, dar, din următoarea săptămână, de când am început să mă gândesc un pic ce cere această funcţie a fost şi mai greu de îndurat.

Impact real: Care este situaţia Băilor Olăneşti în privinţa retrocedărilor de teren?
Gheorghe Ciucă: Astăzi, am făcut o situaţie şi avem un procent foarte bun de realizare a retrocedărilor. Din totalul de aproximativ 840 de hectare de teren arabil mai avem de retrocedat aproximativ 10 hectare din cele solicitate, iar din cele 860 de hectare de teren forestier mai avem de retrocedat 16 hectare. Cred că avem un procent foarte bun şi le vom putea duce la capăt, dar este clar că aceste chestiuni care au rămas acum sunt cele mai delicate, în sensul că nu au fost rezolvate ani în şir. Comisia de Fond Funciar lucrează şi vom încerca, până la sfârşitul mandatului meu, să putem rezolva aceste chestiuni, pe cât posibil fără intervenţia instanţei. Dacă luăm o decizie, este clar că cetăţeanul va apela în instanţă şi va încerca să îşi câştige drepturile.

Impact real: Există un număr mare de persoane cu dizabilităţi în oraşul Olăneşti? Cum staţi cu subvenţiile pentru aceste persoane?
Gheorghe Ciucă: Atât pentru asistenţii personali, cât şi pentru persoanele cu handicap care primesc indemnizaţii de la primărie am încercat pe cât posibil să plătim la timp salariile. În cursul anului 2010, am avut pentru prima dată o sincopă, din cauză că Guvernul nu se ţinea de promisiuni, banii nu-i primeam şi trebuia să îi alocăm din bugetul local. A existat o perioadă în care se consideră că, dacă puteam plăti din bugetul local, nu mai trebuie să ni se returneze. Situaţia în acest sens era delicată, deoarece noi făceam eforturi mari şi am întârziat plata cu o lună şi ceva la persoanele cu dizabilităţi. Am dat însă banii la timp din bugetul local, iar o mare parte din ei i-am şi recuperat de la Guvern, însă ne-am ţinut la zi cu plăţile. În anul financiar 2011, până în acest moment, am plătit toate drepturile, mai puţin luna noiembrie, pentru că încă nu s-au dat banii. Suntem la zi cu toate drepturile persoanelor cu dizabilităţi. Este un efort extraordinar pe care l-a făcut primăria, pentru că nu a contat dacă am primit sau nu banii de la Guvern, noi am plătit din bugetul local salariile pentru persoanele cu care soarta a fost mai dură. În acest sens, noi am încercat să aducem mai multă lumină în viaţa lor.

Impact real: În urma recensământului a scăzut numărul populaţiei?
Gheorghe Ciucă: Da, a scăzut numărul populaţiei cu aproximativ 300 de locuitori. Scăderea nu este foarte mare, dar este o scădere. Pe de-o parte, ea se datorează diferenţei între natalitate şi mortalitate, adică sporului natural care este în scădere, iar pe de altă parte se datorează plecărilor în străinătate, mai ales ale cetăţenilor tineri care îşi caută un loc de muncă mai bun. Este o scădere rezonabilă comparabil cu alte localităţi, dar, pentru mine, este o scădere care îmi dă de gândit, în sensul că Olăneştiul ar putea oferi mai mult, mai ales locuri de muncă pentru cetăţenii oraşului.

Impact real: Ce părere aveţi despre împărţirea administrativ-teritorială? Actuala guvernare favorizează alipirea judeţului Vâlcea de judeţul Argeş, sunteţi de acord?
Gheorghe Ciucă: Nu cunosc foarte multe amănunte, dar eu sunt de principiu că, atunci când vrei să iei o măsură cu un impact atât de mare, este necesar ca înainte să se facă nişte studii. Măsurile acestea, luate pe picior, sunt, de obicei, măsuri care nu gândesc toate aspectele vieţii sociale. Cred că, dacă s-ar face un studiu de impact social sau economic, prezentat românilor, ar trebui să gândim pe baza unor lucruri verificate. Studiul de impact este foarte important, cei care vor să facă această împărţire administrativ-teritorială asta ar trebui să facă, să vină şi să spună care este diferenţa: acum este aşa, dar mâine va fi aşa, după metoda „în oglinda”, care este foarte bună.

Impact real: Ce părere aveţi despre introducerea de către Guvern a sistemului de coplată pentru serviciile medicale?
Gheorghe Ciucă: Nu ştiu dacă, în acest moment, românii îşi pot permite să plătească. Românii sunt din ce în ce mai săraci: mâncăm prost, trăim neigienic, avem nevoie de medicamente pe care le luăm, de multe ori, după ureche şi nu după prescripţia medicului. Sistemul acesta, de coplată, poate face ca românii să nu îşi mai permită să plătească. La fel de adevărat este însă că nici ţara nu mai poate plăti sistemul medical care a ajuns greu, care absoarbe bani mulţi în casele de sănătate şi se cheltuie mai puţin rentabil. În schimb, acest sistem, de coplată, poate să responsabilizeze cetăţeanul şi autoritatea, dar cred că ea este susţinută şi de alte probleme, de natură economică. Toate măsurile de criză pasate pe spinarea cetăţeanului nu pot duce decât la o înrăutăţire a vieţii acestuia.

Impact real: Cât de mult simţiţi că i-a afectat criza pe locuitori?
Gheorghe Ciucă: Cred că foarte mult. Vreau să spun că în fiecare zi am contact cu cetăţenii, nu numai miercurea, când am audienţe. Îmi este dat să văd cazuri dramatice: cetăţeni care nu au bani să cumpere o pâine sau să facă naveta, care trăiesc din ce în ce mai greu. Cred că o mare parte dintre oameni au ajuns la capătul puterilor: abia mai pot să trăiască de pe o zi pe alta. Este ca un strigăt, şi o mare parte dintre guvernanţi se pare că s-au izolat în castele de fildeş şi nu aud aceste voci şi consideră că încă se mai poate. Se neglijează din cauza sărăciei lucrurile importante: sănătatea, învăţământul şi cultura. Vara aceasta, Olăneştiul a fost mai plin ca niciodată de turişti, iar asta înseamnă că ei apreciază investiţiile pe care le-am făcut în ultimii ani. După ce vom implementa proiectul care vizează introducerea reţelelor de apă şi canalizare în toată localitatea şi vom asfalta cu fonduri europene toate străzile, sunt convins că Băile Olăneşti va deveni staţiunea balneoclimaterică atractivă pentru toţi românii.

Impact real: Sunteţi mulţumit de modul de evoluţie a proiectelor pentru care au fost alocate fonduri?
Gheorghe Ciucă: În general, da. Am foarte multe satisfacţii despre aceste proiecte, aştept să le încep pe celelalte, pentru că cetăţenii sunt nerăbdători. E important ca şi cetăţeanul să vadă în fiecare zi că se face câte ceva.

Impact real: Veţi candida şi pentru următorul mandat?
Gheorghe Ciucă: Da, şi cred că USL va câştiga alegerile.

Impact real: Primarul de la Ocnele Mari preferă o alipire de Râmnicu Vâlcea, considerând că ar fi benefică pentru locuitori, realizându-se în felul acesta mult mai multe lucruri. Dacă vi s-ar propune o astfel de soluţie, ce părere aţi avea?
Gheorghe Ciucă: Nici una. Primul pas pe care l-aş face ar fi să convoc cetăţenii pentru referendum şi i-aş întreba: doriţi să vă păstraţi titulatura de localitate cu statut propriu sau doriţi să vă alipiţi de Râmnicu Vâlcea? Dacă ei decid alipirea la municipiu, aş respecta hotărârea lor, deşi este clar că nu aş fi de acord cu ea. Sunt foarte mult legat de această localitate. Merg pe ideea unei zone metropolitane, cu amendamentul ca fiecare localitate să îşi păstreze statutul; numai proiectele să fie gândite în comun.

Impact real: Care au fost primele măsuri pe care le-aţi luat, atunci când aţi devenit primar, pentru a face lucrurile să funcţioneze în localitate?
Alexandru Roşu: În acest mandat, am realizări cât nu am avut în toate celelalte trei. La început, a trebuit să intru în Consiliul Local şi, dacă citeaţi prin presă în 2008 – 2009 ce se scria vă speriaţi. Când veneau şi presa şi televiziunile pe la şedinţe era teroare. Eu i-am lăsat pe consilieri să văd unde ajung, apoi i-am chemat la masa verde şi le-am spus că eu nu mai convoc consiliul dacă ei nu vor să facă nimic. Le-am spus că eu nu sunt omul care să-mi bat joc de mine şi de electorat. Până la urmă, au înţeles.

Impact real: Care este obiectivul principal pe care îl aveţi în vedere, pentru anul viitor?
Alexandru Roşu: Canalizarea va fi obiectivul principal pentru anul următor, pentru că din cauza asta suferim cu toţii, apoi urmează branşarea localităţii la gaze. Conducta care merge la Călimăneşti trece pe la noi. Deja, două-trei gospodării sunt racordate, dar noi vrem să facem o asociaţie a locuitorilor şi să concesionăm lucrarea la o firmă, pentru că, în acest fel, costurile se amortizează în timp. Pe magistrala care trece la Călimăneşti este redusă presiunea şi nu mai trebuie să montăm noi reductoare de presiune. Cetăţenii care stau pe DN 7 se pot lega direct la conductă. Am o colaborare bună cu primarul de la Călimăneşti, Ilie Amuzan, de fapt, am colaborat bine cu toţi primarii de până acum. Principala mea prioritate este infrastructura, pentru că, dacă ai infrastructură şi lumea cumpără terenuri, se şi investeşte în zonă. Mai sunt şi acum terenuri de vânzare la noi, dar nimeni nu vinde şi nimeni nu cumpără în perioada aceasta, sunt preţuri mici. Mă apucă groaza când va începe lucrarea pentru canalizare, se va face mizerie peste tot, dar sperăm să o rezolvăm. Eu voi merge la cetăţeni şi o să le explic că orice efort se face pentru ei. Acum doi ani, când am băgat apa în Bogdăneşti, erau ploi şi venise Zvetlana Preoteasa să îi ridice pe oameni împotriva mea. M-am dus eu la şedinţă cu o jumătate de oră înainte să stau de vorbă cu oamenii, care erau porniţi împotriva mea. Erau vreo 200 de persoane, dar, până la urmă, eu am condus şedinţa din prezidiu ca şi cum aş fi convocat-o eu. Le-am cerut scuze că o să-i deranjez, dar contracandidatul meu a spus că apa va urca la el când se va face el popă. Eu am prevăzut toate aceste probleme şi nu am avut somn până nu am rezolvat problema. Ştiam că apa era greu să urce acolo, 200 de metri, aveam nevoie de două staţii de pompare, una de pompare şi alta de repompare. Proiectul iniţial se făcuse, dar eu am încercat să găsesc undeva nişte pompe performante. Mi-a spus cineva să merg la Sadu de Gorj. Am fost acolo, am stat de vorbă cu directorul, am luat tarife, iar apoi un inginer de la ei mi-a povestit că la Sadu de Sibiu mai este o anexă care făcea pompe performante. Am fost şi acolo, dar nu eram mulţumit de faptul că nu erau automatizate. Aşa am ajuns la Aversa, la Bucureşti. Nici nu ştiam adresa, nu apărea pe internet şi m-am interesat la un taximetrist. Am stat de vorbă cu băieţii, care îmi spun că trimit ei echipă de montaj, care costă. Le-am spus să-mi trimită pompele, că nu am bani pentru montaj decât în următorul trimestru şi au fost de acord. Montajul era de trei ori mai mult decât pompa, dar am mers la Apavil şi mi-au trimis echipă care mi le-a montat gratis. Staţia m-a costat un sfert din costurile pe care mi le cereau ei. La fel am procedat când am băgat conducta de apă. Toţi începuseră să dea din coate când au văzut că vreau să bag peste opt kilometri de conductă, să le dau lucrarea, dar m-am dus la Curtea de Conturi şi am întrebat cum pot face să elimin intermediarii. Mi-au răspuns în scris că nu mai trebuie să fac licitaţie dacă iau conductă direct de la producător şi am mers direct la Bistriţa, unde am descoperit un director pe care îl cunoşteam eu de 30 de ani. M-am dus, i-am spus că vreau zece kilometri de conductă şi mi-a dat discount 20% şi transportul gratuit. Imediat, au început jalbagiii, care au ţipat că primarul a făcut infracţiuni. Este foarte frumos, am găsit de câteva ori ba yala forţată la fişet, dar acum am lăsat toate hârtiile pe birou, la grămadă, iar la sfârşitul anului le îndosariez şi le pun în dulap. Schimbam mereu lăcăţelul cel mic, dar acum este transparenţă totală, totul este la vedere, pe birou.

Impact real: Care sunt peripeţiile din campania electorală de care vă aduceţi aminte?
Alexandru Roşu: În 2008, în timpul campaniei electorale, am suflat în fiolă de patru ori. Pregătiseră liberalii chiar şi o maşină, să mă lovesc cu ea. Am fost într-o zi la Bogdăneşti, să rezolvăm nişte litigii pe un hotar şi am trecut şi pe la un consilier local al meu, pe care îl cunosc de 30 de ani. Ne-a pus masa, dar de băut nu am pus nimic pe limbă. Când am coborât în centru, era SPR-ul, m-a oprit din coloană. M-au întrebat dacă am consumat ceva şi le-am spus că da, am mâncat şi am băut apă. Mi-am dat seama că erau puşi pe mine şi a treia zi m-am dus la Bogdăneşti, special, la o cârciumă, m-am prefăcut că intru în spate şi i-am spus vânzătoarei să ia o sticlă de Cola şi să pună într-o sticlă goală de coniac, din care să îmi toarne în ţoi. Erau unii cu nişte şepci gălbui acolo, am dat noroc cu ei, am luat unul, două, trei ţoiuri, iar când cobor… iar m-au luat poliţiştii. Mi-am cerut scuze că i-am pus pe drumuri şi le-am povestit ce făcusem. În 2008, liberalii cu cheltuit vreo trei miliarde de lei să mă dea jos. Au făcut un ziar special pentru Bujoreni. Scria un fel de raport al primarului, unde recunoşteam eu că am furat, îi îndemnam să-l voteze pe Ion Cîlea, dar scria acolo că l-am făcut şi pe acesta hoţ. Au făcut vreo 2000 de exemplare, a fost mare scandal atunci, dar mi-a dat o lecţie de viaţă un bătrân, nea Lixandru Drăguşin din Bogdăneşti. Era pe bancă, la poartă şi citea ziarul. Când a văzut că mă apropii, a încercat să ascundă ziarul, dar nu a mai putut. M-a invitat să stau lângă el şi m-a pus să mă uit la un carpen şi un salcâm de la el din curte, dar şi la un măr de peste drum, unde tocmai se coceau merele de primăvară şi toţi aruncaseră cu pietre în mere, să cadă din pom şi să le poată mânca. „Vezi carpenul şi salcâmul de la mine din grădină? – m-a întrebat bătrânul. Vezi şi merii ăştia, de vară? În mărul acela care are roade dau toţi, dar în salcâmul şi în carpenul meu nu dă nimeni… Nici nu ştii ce mare bine îţi fac ăştia, cu rahatul acesta de ziar…”, mi-a spus el. A face rău cuiva este cel mai uşor, dar activitatea cuiva de multe ori nu este evidenţiată de nimeni.

Impact real: Aţi avut parte şi de reclamaţii, probabil…
Alexandru Roşu: Sigur. Era vremea când dădea Năstase îngrăşăminte la agricultori şi ne-au reclamat că am luat noi îngrăşăminte, să dăm pe locurile noastre. Le arătam concret că nu am luat, dar degeaba. Am fost prinşi şi în 2008 pe listă să ne aducă fosfat care se pune pe câmpuri. În timpul campaniei electorale m-am trezit cu o maşină cu fosfat de la Târgu Mureş, repartizată de la Direcţia Agricolă, şi l-am descărcat la Gura Văii, pentru că nu aveam unde. A doua zi era pe prima pagină a unui ziar titlu mare: primarul de la Bujoreni a dat îngrăşăminte drept mită electorală. A doua zi m-am dus acasă, la mama, la Popeşti, şi m-a luat mama la rost: „Bine măi mamă, ai dat la toţi amărâţii şi mie nu mi-ai dat nimic?” Au fost şi la mine, la Popeşti, între primul şi al doilea tur, să filmeze casa, apăream peste tot cu case, cu vile. Este, de fapt, o casă ţărănească, pentru că eu nu am investit, nu mă mai leagă nimic acolo. Eu sunt de 31 de ani la Bujoreni, aici mi-am mâncat tinereţea. Casa a primit-o nevasta mea moştenire, noi doar am renovat-o şi şi-a mai făcut fiul meu ceva pe lângă ea. Şi preoţii au fost puşi să facă şi campanie electorală, dar efecte nu au avut. Oamenii au înţeles cum stăteau lucrurile. Soarele, că este soare şi nu încălzeşte toate uliţele… Trebuie să fii echilibrat, aşa că eu am lăsat întotdeauna bârfa la urmă. Când a venit unul să-l reclame pe altul m-am gândit în primul rând ce interes are unul să-l reclame pe celălalt.

Impact real: Aţi avut şi probleme cu legea?
Alexandru Roşu: Mie mi-a dat lecţii un procuror de la DNA. M-a chemat să dea mâna cu mine. Primesc, la un moment dat, un telefon pe mobil, s-a recomandat cine este şi m-a chemat la sediu. Mi-a spus că nu i s-a părut normal să mă cheme prin poliţie, să se facă vâlvă că sunt cercetat la DNA. Mă chemase să semnez procesul-verbal prin care se stabilise că nu eram vinovat de nimic. Dacă ştiam eu că se ajunge la un asemenea scandal, nu ştiu ce făceam, dădeam banii la Consiliul Judeţean. Domnul Buşe a jucat şi puţin răzbunarea, pentru că eu am fost înainte la PUR şi apoi am trecut la PSD. Am fost chemat când s-a numit prefectul Perpelea şi eu am vrut să fie Perpelea, nu el. El era supărat că nu l-am nominalizat pe el, dar i-am spus atunci că eu am considerat că Perpelea s-a ocupat mai mult de organizaţii în teritoriu.

Impact real: Care este cel mai puternic investitor din zonă?
Alexandru Roşu: Diana, are forţă, cu siguranţă. Mai sunt şi alte firme, dar sunt ceva mai mici.

Impact real: Ce trebuie făcut, în opinia dumneavoastră, pentru ca oamenii de la ţară să trăiască mai bine?
Alexandru Roşu: Ca să-l amendezi pe un om te gândeşti că i-ai luat pâinea de la gură, te gândeşti iar că poate nu are de unde şi să te mai gândeşti că tot răul se răsfrânge asupra ta. Am câteva exemple. Eram contabil şef la cooperaţia de consum şi era angajată o poştăriţă care mai avea un an până să iasă la pensie. S-a dus şi ea cu pensiile la oameni şi îi mai făcuse lumea câte o ţuiculiţă, un tulburel …, şi a venit la noi un secretar de partid, unul Marin, care a prins-o că mirosea puţin a băutură. M-am rugat de el ca de nu ştiu ce să nu o dea afară. Nu a vrut, a dat telefon, a venit secretarul de partid, şeful de cadre, i-au pus fiola şi au dat-o afară pe femeie. I-am spus că nu e bine, nu o mai angaja nimeni la vârsta ei şi a venit femeia la el şi i-a spus că îi doreşte să i se întâmple şi lui la fel. Nu a trecut mult şi s-a făcut o nuntă în Bogdăneşti. S-au dus la nuntă vicepreşedintele şi secretarul cu probleme de propagandă lunea, că era de pomană, şi s-au îmbătat acolo ca porcii. Au venit apoi la primărie şi i-au dat telefon fostei primăriţe, Jianca, dar ea l-a pus pe bărbatul ei să vină aici şi i-a găsit, le-a făcut raport şi i-au dat afară. De atunci, am spus că nu trebuie să faci rău, ci să-i conciliezi pe oameni. Dacă îl amendez pe unul că are un coteţ fără autorizaţie ce se întâmplă, se îngraşă cineva? Dacă a făcut vreunul ceva rău mă pun cei de la instituţiile statului să-l amendez eu pe amărâtul acela. Eu, unul, să fiu legiuitor aş spune tuturor să construiască la sate fără taxă, doar să construiască. E uşor să-i îngrădeşti, au dat fel de fel de legi… de la Ordinul Arhitecţilor, Cadastru… dar omul trebuie să fie lăsat să construiască, să se mute fiii lor înapoi, la ţară.

Impact real: Cum vedeţi dezvoltarea economică a României, există vreo posibilitate de redresare?
Alexandru Roşu: Trebuie puse bazele pe agricultură. Când Ceauşescu vorbea despre agricultură ştia că este un angrenaj care dă de lucru la sute de oameni, pentru că dă de lucru şi la combinatele chimice, pentru că trebuie să se producă şi erbicide, tratament şi îngrăşăminte chimice, la uzinele de utilaje, la confecţii şi la industria alimentară. Nu se vrea să fie subvenţionată această ramură. Când te duci vezi pământul pârloagă, iar când mergi acolo şi vezi baba cu sapa, iar altul că ară cu calul sau cu mârţoaga, nu este în regulă. Nu se vrea, pur şi simplu. Te uiţi că s-au făcut mere, dar nu le ia nimeni. Sunt moştenitorii boierului Seltea care au aici o livadă şi le-au făcut ţuică, pentru că au umblat cu ele peste tot şi nu le-a luat nimeni. Pe noi ne omoară delăsarea. Este mai uşor să iei comision decât să dai. Ca să dai marfă la export trebuie să cauţi clienţi, să dai comisioane…Eu am lucrat şi la export, eram contabil şef şi mergeam la contractări şi trebuia să aduc şi materie primă de calitate. Trebuie să faci şi calitate, şi cantitate, dar la noi nu se vrea, pentru că sunt oameni care au bani şi vor să aibă tot mai mult. Intervine boala asta, dar moartea este cea mai dreaptă, pentru că îl ia şi pe bogat, şi pe sărac şi… pa durere. Îi vezi pe ăştia cu fel de fel de maşini, dar troaca mea tot acolo mă duce. Ei se duc la service şi plătesc foarte mult asigurarea, iar eu plătesc ca tot muritorul de rând…

Impact real: Din lucrările pe care le-aţi preluat din mandatul trecut, au fost şi unele nefinalizate, pe care a trebuit să le terminaţi?
Sergiu Bogdan: Am preluat podurile din mandatul trecut. Erau numai două făcute, dar neachitate către constructor. Sunt 4,2 miliarde de plătit în acest moment, pentru că nu am reuşit să stingem noi datoria. Podurile sunt recepţionate din septembrie sau octombrie anul trecut, cu proces-verbal de recepţie finală, dar avem probleme să achităm datoria faţă de constructor. Am avut discuţii cu ei şi ne-au promis că nu ne dau în judecată, deocamdată. Am avut chiar acum o întâlnire cu reprezentanţii firmei constructoare. Probabil, urmează să ne dea în judecată, deşi am avut o relaţie bună. Nu am putut achita nimic din datorie, deocamdată, încercăm să eşalonăm, dar, dacă este să plătim din bugetul local, cred că nu reuşim decât în doi sau trei ani. Mai sunt şi alţi furnizori mai mici de plătit, care însumează aproximativ un miliard de lei vechi. Oricum, în lunile acestea, noiembrie şi decembrie, nu avem cum să dăm. Sunt lucrări efectuate la şcoală şi alte lucrări mărunte: am lista de la contabil, pe puncte.

Impact real: Situaţia canalizării este şi ea delicată, pentru că zona de nord a judeţului nu a beneficiat de canalizare şi sunt probleme de mediu. Cum aţi putea rezolva acest lucru?
Sergiu Bogdan: Dacă nu accesăm fondurile pentru apă – canal la anul, trebuie să facem lucrarea din bugetul local. În mod normal, instituţiile acestea, care vin în control la noi şi care spun că nu corespundem din punct de vedere al mediului cu nu ştiu ce, nu trebuiau să-şi dea avizul pentru alimentarea cu apă, pentru că ştiau foarte bine faptul că în amonte de Brădişor sunt sate sau comune, cum este Valea Măceşului, Ciunget, Malaia şi Voineasa, care nu beneficiază de canalizare. La proiectul de alimentare cu apă şi canal am trecut de comisia tehnică, dar au fost câteva comune, printre care şi Câineniul, unde au cerut să se diminueze valoarea investiţiei, în ideea să fie toată lumea mulţumită. Eu am o vorbă: înainte să fii înregimentat într-un partid politic trebuie să fii om.

Impact real: Sunteţi printre primarii care aţi fost chemat la DNA, pentru a da declaraţii în legătură cu proiectele depuse pe Măsura 322?
Sergiu Bogdan: Eu am dat cu subsemnatul la DNA doar că mi-am permis să accesez un proiect pe Măsura 322 şi să pierd. Cine n-ar vrea să acceseze proiecte şi să aibă utilităţi în comună? Au depus 55 sau 57 de primării, 3 au accesat proiectele pe 322, iar 16 primari vâlceni suntem reclamaţi, deşi nu am înţeles de ce, nici ca martori, nici de învinuiţi, nu am înţeles exact pentru ce ne cheamă. Le-am dat hârtia prin care a fost declarat proiectul neeligibil. Eu am luptat să depun un proiect, pentru ce să dau cu subsemnatul, că nu am luat banii? Proiectul prevedea introducerea reţelei de apă şi canalizare la Sălişte, drumul de la Rudăreasa şi programul after-school, doar că nu am obţinut proiectul, în valoare de 2,5 miliarde de euro. A trebuit să regândim distribuţia banilor. Drumul l-am băgat pe programul de 10.000 de kilometri.

Impact real: Spuneaţi că atunci când aţi venit la primărie nu exista un serviciu de contabilitate. În afară de acest lucru, ce disfuncţionalităţi mai erau?
Sergiu Bogdan: Eu nu am nici jurişti la primărie. Atunci când am venit eu, contabilitate chiar nu exista. Se făcea la plezneală, se duceau pe la Brezoi să facă actele, iar dacă ar fi să controleze cineva perioada 2007, până la jumătatea anului 2008, nu ai ce controla, pentru că este foarte greu să reconstitui activitatea primăriei. Când am preluat eu mandatul exista un dezastru total în ceea ce priveşte evidenţele contabile, fapt care a făcut ca unele facturi să nu fie achitate din anul 2006 sau chiar dinainte. Din cauza funcţionării defectuoase a serviciului de contabilitate în această perioadă, valoarea domeniului public nu a fost reactualizată din anul 2006. A fost treaba lui Moga (n.r., fostul primar al localităţii), el aşa a gândit, aşa a condus primăria. A fost la UFD în primul mandat, iar apoi a trecut la PNL. Acum, probabil, trece la UNPR dacă vrea să mai candideze. Mie nu mi s-au făcut propuneri să trec la UNPR, nu a venit nimeni oficial să afirme lucrul acesta.

Impact real: Ce i-ar mai trebui localităţii Malaia pentru ca oamenii să se simtă într-adevăr bine în casele lor?
Sergiu Bogdan: În primul rând, trebuie rezolvată chestiunea aceasta, cu apa şi canalizarea, pentru că nu este definitivată. Şi la Malaia este apă, dar canalizarea lipseşte cu desăvârşire. Sunt două surse de apă aici, din izvoare. Ne-am gândit să facem un serviciu de apă propriu, cu alimentare proprie şi cu angajaţi, pentru că noi nu facem parte din Asociaţia Apa. Deja, am dat hotărâre în Consiliul Local pentru corectarea torenţilor din Malaia şi Ciunget. A ţinut Dumnezeu cu noi până acum, altfel nu pot să-mi explic cum am scăpat, pentru că unii trec chiar pe lângă casele oamenilor. Am făcut demersuri pentru a-i lua în domeniul public, pentru că altfel nu putem accesa fonduri pentru ei. Erau până acum în proprietatea Romsilva. Probabil că în două – trei luni vom putea accesa fonduri pentru corectarea lor, începând de la anul. Pe proiecte europene am pierdut partida. Pe programele de mediu şi corectarea torenţilor au fost fonduri europene, dar Romsilva, care le-a avut în administrare, nu a avut nici un interes să le acceseze. Torenţii au fost ai lor până acum. După ce le preluăm vom vedea, putem accesa fonduri europene ca să le reabilităm.

Impact real: V-aţi făcut un calcul privind costurile acestei lucrări, de apă şi canalizare, dacă va trebui să o realizaţi din fonduri proprii?
Sergiu Bogdan: Sunt în jur de 90 de miliarde, în lei vechi. La Sălişte, dacă ar fi să facem captările de apă, ar trebui să fie apa potabilă, adică să-i facem toate analizele necesare. Dacă plouă, vine apa neagră la Sălişte. Acelaşi lucru era şi în Valea Tatului, unde am refăcut instalaţia, cu toate că majoritatea localnicilor folosesc apă de izvor. Cu toate acestea, nu pot să-mi asum eu riscul să dau apă potabilă, atâta timp cât nu sunt analizele făcute. La Malaia-sat, reţeaua este făcută din 2005, dar, din cauză că nu este definitivată, nu plăteşte nimeni apa în Malaia. Trebuie să înfiinţez un sistem propriu de gestionare. Practic, de aici a şi plecat ideea de a nu ne include în Asociaţia APA, faptul că s-a făcut investiţia cu bani de la bugetul local, iar noi le-o dăm cadou celor de la Apavil, dar plătim împrumutul până în 2014. Poate că va fi mai bine pentru localitate să fim independenţi, pentru că banii se întorc mai uşor la noi din taxele plătite de populaţie. Nu am făcut o analiză exactă, dar, dacă facem o situaţie  în funcţie de gospodării şi de numărul de persoane, avem acoperit personalul care trebuie plătit.

Impact real: Care este relaţia dumneavoastră ca primar cu consilierii locali?
Sergiu Bogdan: În Consiliul Local avem patru consilieri PDL, trei de la PSD, doi de la  PNL, unul de la PC şi unul de la PNG. Eu nu înţeleg cum un primar nu se poate înţeleg cu consilierii locali, pentru că, până la urmă, un consilier local ar trebui să urmărească interesul comunităţii. Nu au fost probleme majore la noi, în sensul de a se respinge proiecte importante pentru localitate. Depinde de comportamentul celui care este la pupitru: dacă ai transparenţă cu ei şi le pui pe tavă toate problemele, normal că votează. Eu nu le pun în faţă ceva aberant, ci ceea ce este necesar, lucruri venite tot din partea populaţiei.

Impact real: La recensământ a scăzut numărul populaţiei?
Sergiu Bogdan: A scăzut, dar nu mult, populaţia este aproximativ la fel.

Impact real: Aveţi probleme să asiguraţi salariile?
Sergiu Bogdan: Nu, acum nu avem probleme de genul asta. În anul 2010, am avut ceva probleme cu asigurarea banilor pentru persoanele cu handicap, dar acum, anul acesta, nu avem probleme.

Impact real: Comuna Malaia este una destul de întinsă. Cum vă descurcaţi cu transportul elevilor la cursuri?
Sergiu Bogdan: Până la 1 octombrie sunt în jur de 2,5 miliarde cheltuiţi pentru învăţământ, cu grupuri sanitare, cu fose, cu igienizare, cu cheltuielile pentru combustibilul microbuzului şcolar care merge până la Sălişte, unde sunt tot copiii noştri, iar deplasările profesorilor le plătim, aşa cum ne-am înţeles cu ei. Cred că suntem printre puţinii care plătim, nu sunt prea mulţi care se deplasează aici pentru a preda de la distanţe mai mari, aşa că este normal să se întâmple asta. Când am venit eu la primărie, cadrele didactice şi personalul primăriei nu primeau niciodată la timp salariile, existând întârzieri de 2 – 3 săptămâni faţă de data planificată. Lucrările la şcoli au fost, de asemenea, prioritare pentru conducerea administraţiei locale. Şcolile din Malaia, Sălişte şi Ciunget au fost împrejmuite cu plasă, fiind asigurată asistenţa tehnică pentru toate centralele de la şcoli şi grădiniţe. S-a asigurat, de asemenea, lemnul pentru toate centralele termice de pe raza comunei (şcoli şi grădiniţe), dar şi cadouri şi cărţi din sponsorizări pentru serbările pomului de iarnă şi pentru sfârşitul anului şcolar. S-a asigurat combustibilul şi întreţinerea pentru microbuzul şcolar care transportă elevii de la Ciunget la Şcoala Malaia şi pentru transportul elevilor de la Brădişor şi Sălişte la Brezoi, conform protocolului încheiat.

Impact real: Cu ce se ocupă locuitorii, pe ce se bazează economia locală?
Sergiu Bogdan: Sunt mulţi care lucrează la uzină, dar mai sunt şi exploatările şi prelucrarea primară a lemnului, sunt 5 – 6 firme care se ocupă cu asta. Sunt înregistrate 12 – 13 pensiuni, dar depinde ce declară fiecare, altfel plătesc impozitele pe terenuri şi clădiri. Singura sursă care este de luat în calcul este impozitul pe terenuri şi clădiri. Avem şi 500 de străini care nu sunt din localitate şi care şi-au cumpărat terenuri sau au şi construit ceva pe acestea. Obştile plătesc doar impozitul pe teren şi pe păşuni.

Impact real: Câte case sau câte zone aveţi fără curent?
Sergiu Bogdan: În noul PUG sunt pe partea de dincolo de lac zone fără curent, care vor apărea ca zone intravilane. La fel este zona de lângă Latoriţa, unde este acum şi o fabrică de mobilă, unde nu este făcut extinderea de joasă tensiune, şi mai sunt în Ciunget alte două locaţii prinse în intravilan, unde nu este reţea. Proiectul este făcut de noi din 2009 şi depus la Consiliul Judeţean, dar nu am primit finanţare. Este o femeie de 80 de ani în Ciunget care nu are curent şi tot vine cu lumânările la mine, a făcut pârtie la primărie, dar, din păcate, nu am ce face.

Impact real: Spuneţi-mi ce proiecte aţi pierdut din cauza faptului că s-a dizolvat Consiliul Local de la Laloşu?
Ion Toma: Sunt primarul comunei Laloşu din anul 2000 şi până în prezent, dar acum nu îmi mai pot desfăşura activitatea din cauza faptului că mi s-a dizolvat Consiliul Local. Am rezolvat problema alimentării cu apă potabilă din trei sate: Laloşu, Potăreşti şi Mologeşti, am realizat şi un drum comunal pe o distanţă de doi kilometri. Din anul 2010, din luna august, nu mai am Consiliu Local, deoarece consilierii nu au mai vrut să se prezinte la şedinţe. Din acest motiv am pierdut fondurile pentru toate proiectele, iar banii pe care îi aveam în conturi pentru proiectele de infrastructură mi s-au luat prin ordinul Prefecturii şi au fost redistribuiţi, fiind folosiţi pentru reabilitarea blocurilor din Vâlcea. Acum stau foarte rău, nu am nici un ban, am pierdut proiecte pe Măsura 322 şi pe 322 D, alimentarea cu apă, canalizare şi asfaltarea drumurilor locale.

Impact real: În ce sens banii au fost redistribuiţi?
Ion Toma: Banii i-a luat prefectul şi i-a dat la reabilitarea blocurilor din Vâlcea. Neavând Consiliu Local pentru a lua hotărâri cu privire la modul cum urmau aceştia să fie folosiţi, banii au fost redistribuiţi. Este vorba despre două miliarde de lei vechi şi alte sume care mi s-au dat şi nu le-am putut folosi. În continuare nu am Consiliu Local, nu am bani de salarii, nu am fonduri pentru handicapaţi, este foarte greu. Am fost reclamat nejustificat la DNA, au venit şi au scotocit pe la sediul primăriei şi la mine acasă, mi s-a dat toată casa peste cap, au venit cei de la DNA şi m-au reţinut acum mai bine de trei luni pentru reabilitarea unei şcoli de 900 de milioane, pe care eu am făcut-o cu doar 500 de milioane de lei vechi. Mi s-a spus că nu am avut actele necesare.

Impact real: Care era structura Consiliului Local, câţi consilieri locali aveaţi şi de ce culoare politică?
Ion Toma: Aveam 11 consilieri, 6 la opoziţie şi 5 la putere, şi totul a început când un consilier PSD a trecut la PDL şi atunci prefectul a vrut să pună viceprimar de la PDL, dar Consiliul Local l-a votat tot pe cel de la PNL. Prefectul ar fi vrut să fie pus un viceprimar de la PDL.

Impact real: Aţi avut o discuţie cu prefectul sau un jurist al instituţiei, vi s-a spus ce se va întâmpla în continuare, care este calea legală de rezolvare a situaţiei?
Ion Toma: La alegerea viceprimarului au participat consilieri judeţeni de la PDL, jurişti de la Consiliul Judeţean, şi şedinţa a durat de la 7 dimineaţa la 11 seara, iar după ce s-au numărat voturile a ieşit tot cel care a fost viceprimar, Nicu Anghel, şi nu cel de la PDL pe care îl voiau ei, Nicu Constantin. Acum, nu mai este nici acela, pentru că nu avem Consiliu Local.

Impact real: Câţi angajaţi aveţi acum la primărie?
Ion Toma: Avem 18 angajaţi, printre care doi şoferi, unul lucrează pe autocarul care transportă elevii la Bălceşti, iar cinci persoane muncesc la alimentarea cu apă, restul fiind salariaţii primăriei. Fondul de salarii este de 30.000 de lei. Până acum am reuşit să mă descurc datorită autocarului care îmi aduce un venit de 10.000 de lei lunar şi taxelor şi impozitelor locale, pe care le-am încasat la timp. Aşa cum am spus, avem un autocar care transportă elevii din comună la liceul Bălceşti. Costul este de 2000 de lei pe lună şi venituri peste 10.000.

Impact real: Cum vedeţi ieşirea legală din situaţia asta?
Ion Toma: Foarte dificilă, aproape imposibilă. Până acum, hotărârea nu a rămas irevocabilă, dar sunt puţine şanse să câştigăm procesul. În două săptămâni de acum înainte ar trebui să se găsească o soluţie de rezolvare, pentru că altfel s-ar putea să fie toate hotărârile anulate, iar angajaţii primăriei să nu mai poată lua salarii decât 15% din bugetul din 2010 şi s-ar putea să fie foarte grav. După ce s-a desfiinţat consiliul au venit şi consilierii de la PDL la şedinţă, şi-au dat seama că nu îşi iau nici ei salariile, nici noi, mai ales că trei dintre consilieri sunt profesori şi au votat bugetul, dar acum s-au anulat toate hotărârile luate. Rezolvarea este una singură: printr-o decizie a prefectului trebuie să se facă alegeri pentru Consiliul Local.

Impact real: Şi în ce fază sunteţi acum, cu această hotărâre?
Ion Toma: Nu  cred că se vor face alegeri, pentru că nu vrea domnul prefect. Vrea desfiinţarea comunei. Comuna noastră are 2400 de oameni, după recensământ. Dacă toate hotărârile se anulează nu mai pot face nici o mişcare în comună, salarii nu pot să mai dau, nu pot să iau impozite, nu pot să iau nimic. Am atacat în instanţă hotărârea prefectului şi aştept rezultatul de la Tribunalul Vâlcea. La Judecătorie am pierdut şi pierdem în continuare, pentru că cei din Consiliul Local nu au mai venit de un an şi două luni, din luna august 2010, la şedinţe.

Impact real: Povestiţi-ne filmul arestării dumneavoastră, cum l-aţi perceput din postura de persoană vizată de această acţiune?
Ion Toma: A fost scandal mare, parcă eram ministru. Arestarea mea am considerat-o o glumă, la început. M-au chemat la Bălceşti procurorul şi cei de la DNA şi m-au întrebat ce fac a doua zi. Le-am spus că am treabă, că sunt chemat la Vâlcea, la Prefectură. Pentru că aveam un proiect de reabilitare a unui pod de discutat. M-au întrebat dacă pot să vin la ora 10.00 la Parchet, la Bălceşti şi am spus că nu pot,dar că ajung pe la 12.00. M-am dus pe la Bălceşti, la dentist, iar apoi, când am ajuns la Parchet, a venit o avocată din oficiu şi mi-a spus că sunt arestat. Eu nu am cerut avocat, pentru că am considerat că nu eram vinovat. Nu a vorbit nimic, am semnat nişte hârtii şi atât. Norocul meu este că am o fată avocat la Slatina şi a trimis un coleg al ei, iar acum am un avocat din Vâlcea. Am stat reţinut 3 zile, iar atunci, dacă îmi dădeau drumul, DNA-ul cerea imediat arestarea pe 29 de zile şi nu se mai putea face recursul, dar am câştigat la recurs. Când am văzut în sală că au venit peste 60 de persoane din Laloşu să mă susţină, cu peste 500 de semnături, am fost emoţionat. În sală nu erau decât apărătorii mei şi oamenii din Laloşu. Îmi era ruşine de ei. Au stat încă două ore la poliţie, până mi-au dat drumul: nu a plecat nici unul. Când a venit avocatul acolo şi a dat 500 de semnături am avut multe emoţii.

Impact real: Ce proiecte mai importante aţi reuşit totuşi să realizaţi, în această perioadă?
Ion Toma: Am modernizat stadionul cu banii atraşi de mine, fără bani de la bugetul local. Echipa de fotbal este în promoţie, am terminat pe primul loc, dar nu am mai avut bani şi nu am mai mers mai departe. În două săptămâni ne mutăm în noul sediu al primăriei, dar tot cu mobilierul vechi, pentru că nu am bani pentru mobilier nou. Am început construcţia în 2007 şi cu fonduri de la Consiliul Judeţean, dar şi cu fonduri de la Consiliul Local. Mai avem de instalat caloriferele şi centrala pe lemne, pentru că gazele nu sunt băgate. Conducta trece prin comună, dar nu am avut bani pentru proiecte. Am pierdut proiecte foarte importante care nu s-au mai realizat, deşi am cheltuit foarte mulţi bani pentru a le depune, am cheltuit zeci de miliarde.

Impact real: Cel care v-a reclamat la DNA şi a făcut să fiţi, până la urmă, arestat ce face acum?
Ion Toma: Stă aici, lângă primărie, face în continuare reclamaţii. Acum a plecat la UNPR, pentru că l-au dat, între timp, afară de la PDL, când au văzut că i-a minţit. Era consilier şi vicepreşedinte la PDL aici, pe plan local. Am în fiecare săptămână reclamaţii de la el.

Impact real: Sunteţi unul dintre cei mai longevivi primari din Vâlcea. Cum aţi reuşit această performanţă?
Ion Toma: În primul mandat am avut şapte consilieri, în al doilea am avut tot şapte, iar acum, în al treilea, nu am mai vrut să candidez, a vrut să mă ia Mitică Dragomir cu el în afaceri şi să nu mai merg la primărie. El îmi spusese să iau 200 de hectare de teren pe aici, pentru că înţelesese că şoseaua rapidă Craiova – Piteşti va trece pe aici, şi puteam face afaceri aici. Am fost un prost. Ştiţi cât mă iubeşte pe mine lumea? Eu am luat mereu amenzi pentru construcţii, pentru că eu nu pot să refuz oameni amărâţi. Dacă vin oamenii la mine eu îi ajut, şi la mine vin amenzile. Dacă am avea şi canalizarea, toţi ar avea buletin de Laloşu. Mai am 3 – 400 de oameni care nu au domiciliul aici, dar, dacă ar avea canalizare, toţi şi-ar face buletin. Am luat cu 360 de voturi mai mult, dar am candidat datorită domnului preşedinte, care a venit la mine acasă şi a spus în glumă că îmi dă foc la casă dacă nu candidez. Dacă luam 200 de hectare eram acum patron cu Mitică Dragomir şi era bine. Eu sunt popular cu lumea, la mine toţi vin şi vorbesc, pe unde merg în localitate oamenii mă ştiu. Am 600 de rromi în comună, nu am nici o problemă cu ei, nu este nici un ajutor social de plătit la Laloşu, doar pensii şi ajutoare de handicap.

Impact real: În ce stare aţi găsit administraţia locală din Câineni atunci când aţi devenit primar şi care au fost primii paşi făcuţi în vederea dezvoltării comunei?
Ion Nicolae: Când am venit la primărie, arhiva comunei Câineni era aruncată undeva, într-o cameră, în saci de rafie care mucegăiseră, iar Codul Fiscal al primăriei nici măcar nu era ridicat de la Finanţe, iar de aici am făcut câte un pas înainte. Nu exista nici măcar o toaletă la Primăria Câineni. La o şedinţă pentru autostrada care se va face în zonă, una dintre doamne a întrebat unde avem toaleta, tot în baraca din spate? Mi-a crăpat obrazul de ruşine şi am făcut o toaletă cu tot ceea ce trebuie în clădirea nouă. Este primărie totuşi, s-a schimbat total aspectul. Am găsit depus un singur proiect, pe Ordonanţa 7, cea cu alimentarea cu apă. În 2008, când m-am instalat în funcţie, lucrarea era făcută în proporţie de 10%, dar era plătită 95%. Viceprimarul meu a început să se ia de ei, dar eu m-am înţeles până la urmă cu constructorul, spre surprinderea mea. A înţeles problemele lucrării şi am finalizat-o cu bine. Riscam să mă lase cu furtunurile ridicate la capetele uliţelor şi nu era bine. În satul Grebleşti, pe drumul care duce la Boişoara am avut probleme cu terenul, care era stâncos, iar conducta era îngropată la nici zece centimetri. Datorita terenului care avea probleme, era stâncos în satul Grebleşti la ieşire, pe drumul care duce la Boişoara îngheţa mereu apa în conducte, şi am spus că aşa ceva nu era normal. Întâmplarea a făcut ca drumurile naţionale să vină şi să facă o rigolă de scurgere acolo şi la nici 10 centimetri au săpat şi au spart conducta de apă. Nu se poate ca la suprafaţă să pui o conductă de alimentare cu apă. Păcat de comuna noastră, pentru că este una de 2700 de locuitori, o comună de luat în seamă, în nordul judeţului, este practic poarta de intrare în judeţul Vâlcea, dinspre Ardeal, iar diferenţa se vede cu ochiul liber, din păcate. Încercăm totuşi să schimbăm faţa localităţii. Cu toată criza asta, am reuşit să depunem un proiect pentru reabilitarea Căminului Cultural Grebleşti care a trecut şi aşteptăm finanţare. Singurul proiect pe care l-am găsit de la fostul primar a fost cel cu alimentarea cu apă, pentru că primarul de la Boişoara l-a luat pe fostul primar de aici şi au mers împreună la Bucureşti, să depună dosarele.

Impact real: Ce părere aveţi despre eventuala comasare a comunelor, având în vedere că în nordul judeţului Vâlcea sunt mai multe comune cu foarte puţini locuitori?
Ion Nicolae: Da, sunt comune mici, în mare parte, iar apropo de Titeşti m-am întrebat de când s-a înfiinţat cu ce se va întreţine. S-a înfiinţat ca o comună nouă, dar când am văzut acum că are 800 de locuitori, este clar că nu are cum să reziste. Acum, cu restructurarea, din cele cinci comune probabil vor rămâne două: Câineni, Perişani, Boişoara, Titeşti, Racoviţa, Şi Perişaniul este mic, ca şi Racoviţa, probabil vor rămâne numai două valabile, şi cred că una dintre ele va fi Câineni.

Impact real: Aveţi investiţii importante care se fac în zonă?
Ion Nicolae: Avem şi investitori puternici aici. Firma Hidroconstrucţia execută lucrarea la hidrocentrala pe care o avem aici, pe raza comunei Câineni, care este proprietatea Hidroelectrica.

Impact real: Aţi simţit că sunteţi sprijinit sau aţi fost sprijinit de actuala putere, ţinând cont de faptul că sunteţi un primar democrat-liberal?
Ion Nicolae: Ar trebui ca măcar o dată la patru ani să se realizeze măcar 10% din promisiunile care sunt făcute, şi ar fi bine pentru oameni. La mine nu contează culoarea politică, nu contează că eşti pesedist, pedelist sau liberal. Vreau să spun că un an şi jumătate, din vara anului 2008, de fiecare dată când mă duceam cu documente pentru a cere bani de la Consiliul Judeţean  Vâlcea, trebuia să le fac în trei exemplare. Unul îl depuneam la registratură, personal depunem şi la domnul preşedinte Cîlea unul, iar unul mergea la etajul trei, la domnul Bulacu, să fiu sigur că mă bagă cineva în seamă. După un an şi jumătate am văzut că dânsul nici nu mă luase în seamă. Îmi spunea să îmi fac strategie de dezvoltare. Mi-am făcut şi strategie, dar nici asta nu a fost suficient. Mi-am dat seama că duc degeaba toată documentaţia. După ce am făcut strategia de dezvoltare a comunei şi am depus-o la toată lumea, inclusiv la domnul Bulacu, dumnealui nici măcar nu ştia că o primise. Soţia domnului Bulacu este din Câinenii Mari, am zis că atrag spre noi oameni care sunt legaţi de această comunitate, dar acest lucru nu s-a putut. Eu nu am fost un  primar favorizat cu absolut nimic de partidul care se află la putere, deşi dintr-un consilier local pe care l-au avut democrat-liberalii la Câineni au câştigat acum patru consilieri. L-am pierdut pe al cincilea pentru şase voturi, la redistribuire. În rest, PC-ul are 3, PSD 2 şi liberalii 1. Două bătălii prin care am trecut m-au învăţat că o luptă electorală se duce cu totul şi cu totul altfel.

Impact real: Aveţi şi probleme cu finanţare în privinţa anumitor proiecte?
Ion Nicolae: Proiectul de reabilitare a Căminului Cultural Grebleşti a fost publicat, a fost declarat eligibil, am întrunit numărul de punte şi aşteptăm să vedem când se dă drumul la finanţare. Avem şi un proiect depus pe mediu, pentru panouri solare în care avem trei obiective principale: Şcoala Grebleşti, Şcoala Câineni Mici şi Primăria Câineni. Ştiu că pe acest segment, de mediu, proiectele pentru panouri solare au fost stopate, nu ştiu din ce cauză, dar am înţeles că se va da drumul acum şi că sunt peste trei sute de astfel de proiecte aprobate, dar proiectul nostru este depus de peste un an. Noi economisim cu implementarea acestui proiect  între 35-40% scădere din cheltuieli, aşa cum am calculat.
Am mai făcut un proiect pentru spaţiu verde, fiindcă eu nu sunt de acord ca în faţa unei primării să ai o baracă de lemne. Vreau  să stric baraca de aici şi să fac un parc frumos, dar proiectul pe care l-am făcut este neeligibil. S-a luat în considerare că spaţiul alocat pentru el este mult prea mic şi mi s-a declarat neeligibil. Noi avem un monument în faţa Primăriei, fântâna „David Paporgescu” şi l-am chemat pe directorul Florin Epure la noi, rugându-l să ne prezinte pe cineva care să ne facă un proiect pentru că eu vreau să mut această fântână, care nu este bine poziţionată. Vreau să fac aici un spaţiu verde şi acest monument nu este bine poziţionat. În plus, am reuşit să pregătesc în fiecare iarna comuna de sărbători, punând beculeţe care să dea o altă senzaţie iarna. Cumpăram materiale de 10 – 15.000 de lei în satele respective şi mi s-a părut foarte avantajos, pentru că manopera era inclusă. Am început cu 10.000 în primul an când m-am instalat la primărie, cu Valorisul, iar anul acesta am alocaţi 15.000 de lei pentru toate satele comunei, iar arterele principale ale comunei au fost reabilitate. Chiar la iluminatul public, noi nu avem voie să intervenim fără firmă autorizată. Eu am reabilitat iluminatul public chiar din primul an pentru că lămpile erau vechi şi le-am schimbat pe toate. Un lucru foarte bun care se derulează în satul Câinenii Mici a fost regularizarea văii satului Câinenii Mici. Aveam probleme cu apa, dar acum se schimbă tot aspectul, iar centrul civic va arăta altfel, iar pentru asta îi mulţumesc domnului director Spătar de la Hidroelectrica şi domnului director Mirea care execută regularizarea.

Impact real: Ce aţi făcut în momentul când aţi observat că nu eraţi sprijinit politic?
Ion Nicolae: Uşa de la primărie a stat deschisă la perete toată vara şi primăvara, pentru că, dacă un singur cetăţean aş fi respins în fiecare zi, în 365 de zile înseamnă o mare parte dintre votanţii mei. În Consiliul Local nu mi s-a întâmplat să am vreun punct pe ordinea de zi care să nu treacă. Am încercat pe toţi să-i mulţumesc, am mai stat cu ei de vorbă, pentru că aşa se pot rezolva problemele cel mai uşor.

Impact real: Să înţeleg că nici unul dintre proiectele care a fost depus până acum nu a obţinut finanţare efectivă?
Ion Nicolae: Nu, aveţi dreptate.

Impact real: În aceste condiţii, credeţi că până la finalul mandatului aveţi şanse să finalizaţi proiectele începute?
Ion Nicolae: Eu mi-aş dori să termin cel puţin jumătate dintre ele, dacă nu pot toate. Pentru mine contează foarte mult ce laşi în urma ta şi dacă tot te baţi cu pumnul în piept că eşti mai bun decât cel pe care l-ai înlocuit, trebuie să se şi vadă ceva. Eu sunt tot timpul alături de oameni, dar măcar trebuie să-i asculţi. Mi-aş dori ca toate aceste proiecte să se termine, pentru care am cheltuit bani şi am pus suflet, şi mă implic în totalitate în rezolvarea lor, dar nu depinde numai de mine, din păcate.

Impact real: Cum vă descurcaşi în privinţa asigurării cofinanţării proiectelor?
Ion Nicolae: Cofinanţările pe care le-am avut le-am primit de fiecare dată de la Consiliul Judeţean. În momentul când am depus documentaţia pentru proiectele respective am primit cofinanţarea, chiar dacă nu mi s-au dat de fiecare dată toţi banii, dar am primit.

Impact real: Aveţi şi câteva monumente istorice importante în localitate. Reuşiţi să le puneţi în valoare?
Ion Nicolae: Unele dintre aceste monumente, mai exact două biserici se află chiar pe lista A, este vorba despre bisericile din Câinenii Mici, Biserica Sfinţii voievozi Mihail şi Gavril şi Biserica Sfântul Nicolae, are sunt declarate monumente istorice, a avut loc restaurarea picturii în cea din Câinenii Mici, unde avem preot tânăr şi isteţ. L-am şi sprijinit, am construit o anexă a bisericii şi am reuşit să băgăm şi căldură în biserică. Am ţinut cont de faptul că la biserică merg două categorii de persoane: copiii şi bătrânii. Crucea se află în faţa primăriei şi mai avem un monument în Câinenii Mari, plus la Râul Vadului cimitirul foştilor ostaşi căzuţi în timpul războiului.

Impact real: În privinţa asistenţei sanitare care este situaţia la ora actuală?
Ion Nicolae: Avem un spital la Câineni, de anul trecut, cu specialişti din zonă, avem medic de familie, deci suntem acoperiţi în ceea ce priveşte acest lucru. Am văzut că există multe localităţi unde nu este medic de familie. Eu le-am pus la dispoziţie dispensarul cu titlu gratuit, îşi plătesc doar utilităţile, am mai ajutat şi cu lemnul când a fost necesar pentru încălzire, iar când a fost necesar şi au mai avut defecţiuni am trimis acolo instalatorii care ne fac nouă treaba la şcoli sau la instituţii.

Impact real: Cum se vede din mediul rural diferenţa dintre un partid politic sau altul? Oamenii ştiu care este diferenţa dintre PNL, PSD, PDL sau alt partid?
Ion Nicolae: Nu, oamenii judecă partidele prin prisma celor pe care îi cunosc. Dacă eu m-aş apuca să denigrez pe cineva şi aş sta cu 5 – 6 oameni la masă, mesajul s-ar transmite şi toată lumea ar înţelege şi ar fi convinsă de acest lucru. Foarte puţin oameni sunt informaţi. Atunci când mi-am dat demisia din PDL chiar mi-a părut rău să nu am putut să candidez de la UDMR, să arăt că omul contează, şi nu partidul. Oricum, ca primar în funcţie ai avantajul din start de 15 – 20% în faţa altor candidaţi, dar numai dacă ai ştiut să ţi-l creezi în aceşti patru ani. Dacă nu ai ştiut şi te gândeşti cum să faci pe ultima sută de metri pentru a mai ieşi o dată, atunci este o mare problemă.

Impact real: Care este situaţia economică a Bălceştiului în acest moment? Sunt investitori interesaţi de zonă şi ce le puteţi oferi?
Ion Curelaru: La ora actuală, oraşul Bălceşti se bazează pe agricultura de subzistenţă. Totuşi, la nivelul localităţii există o societate mare, Agroneg, care cultivă peste 500 de hectare de teren, avem două asociaţii familiale care cultivă peste 300 de hectare, câte 150 fiecare, iar anul acesta a mai venit o societate specializată agricolă din Băileşti – Dolj, care a arendat circa 200 de hectare în punctul Jaroştea. Încă se mai face agricultură centralizată la Bălceşti, producţiile sunt bune, dar seceta pronunţată din ultimii ani şi-a pus amprenta şi asupra acestui aspect. Sper ca, în viitorul apropiat, să apară şi investitori care să arendeze, să concesioneze sau chiar să cumpere terenuri, pentru ca şi în această zonă să facem o agricultură performantă. Mai avem terenuri disponibile, dar nu mai sunt comasate, ci sunt dispersate, pentru că, pe lângă aceste societăţi specializate, oamenii îşi cultivă şi individual parcelele lor de teren, dar producţiile sunt inferioare.

Impact real: Cum vă descurcaţi cu partea de cofinanţare a proiectelor?
Ion Curelaru: În privinţa cofinanţării este o problemă grea, dar Consiliul Judeţean ne-a sprijinit din puţinul pe care l-a avut, dar şi din fondurile locale, prin încasarea taxelor şi impozitelor, care sunt deja încasate de la populaţie în proporţie de 70% şi sperăm ca, până la sfârşitul anului, să ajungem la un procent satisfăcător.

Impact real: Credeţi că oamenii de aici ar putea trăi numai din agricultură?
Ion Curelaru: Nu se poate trăi numai din agricultură, pentru că preţurile sunt foarte mari, ca să cultivi un hectar de teren îţi trebuie cel puţin 20 de milioane de lei vechi, iar producţia nu acoperă cheltuielile. Se face numai agricultură de subzistenţă, pentru ca oamenii să aibă strictul necesar şi pentru propria gospodărie.

Impact real: Faptul că aţi aderat la ADI Salubritate vă ajuta să gestionaţi mai bine problema deşeurilor din zonă?
Ion Curelaru: Eu cred că problema deşeurilor va fi mult mai bine gestionată, cred că nu se pune problema acelei cotizaţii pe care trebuie să o dăm la ADI Salubritate. Oricum, noi primim şi o redevenţă, iar pe ansamblu ne închidem cu cheltuielile privind această acţiune. Deocamdată, nu au fost puse la punct toate detaliile, adică nu ştim cât din fondurile accesate prin această asociaţie va reveni oraşului Bălceşti, programul total este de peste 30 de milioane de euro, dar nu ştim cât revine pentru fiecare localitate în parte. Fără această asociaţie, între localităţi nu se puteau accesa cele 30 de milioane de euro în judeţ. Nu avem probleme nici în privinţa ADI Apa. S-a realizat masterplanul, iar localităţii Bălceşti i s-au repartizat 8,4 milioane de  euro pentru modernizare – extindere a reţelei de apă canal. În acest an, eram prinşi cu 2,7 milioane de euro, ştim că preşedintele Consiliului Judeţean Vâlcea, Ion Cîlea, a semnat contractul cu ministrul Borbely, iar lucrarea este în faza de licitaţie. Anul acesta, cred că nu vor mai exista posibilităţi să înceapă lucrările, dar anul viitor sunt convins că se va face şi vom vedea atunci ce sector din zona noastră va fi primul vizat.

Impact real: Cum este văzut sistemul de alimentare cu apă centralizată de populaţie, din punctul de vedere al costurilor, pentru că oamenii sunt obişnuiţi să ia apă din fântână, fără bani, iar acum vor avea un sistem modern, dar vor trebui să plătească pentru el.
Ion Curelaru: Oamenii văd acest sistem de apă şi canalizare cu ochi buni, pentru că la noi sunt probleme cu apa. Din cauza perioadei de secetă, care s-a instalat aici de câţiva ani, au secat fântânile, iar calitatea apei, care este încărcată cu nitriţi şi nitraţi peste cotele normale, lasă de dorit, iar aceste lucruri au făcut toţi cetăţenii să-şi dorească să se racordeze la sistemul de apă şi canalizare. Se vor branşa foarte mulţi, sunt cerinţe foarte mari în această privinţă.

Impact real: Ştiu că intenţionaţi să construiţi şi o creşă în zonă. Ce s-a întâmplat cu acest proiect?
Ion Curelaru: Am făcut solicitarea pentru înfiinţarea unei construcţii noi, o creşă cu 40 de locuri, pentru care am pus la dispoziţie terenul necesar, am făcut intabularea prin Ministerul Dezvoltării şi urma ca, în 29 august, să aibă loc licitaţia, dar până acum nu ni s-a comunicat nimic, dar, oricum, noi suntem dispuşi să facem această investiţie. Am reuşit să inaugurăm în 2010 o sală de sport modernă, construită prin Compania Naţională de Investiţii, care arată foarte bine. Noi am introdus toate utilităţile: apă, canalizare, gaze şi este în stare de funcţionare, putând fi capabili să desfăşurăm competiţii chiar la nivel naţional. Din păcate, nu toţi elevii de la liceul pe care îl gestionăm, Petrache Poenaru, sunt atraşi către sport, nu am reuşit să îi facem să înţeleagă pe toţi cât de importantă este mişcarea, dar sperăm ca, în viitor, să îi dăm o utilitate şi sălii de sport. Numai o parte dintre elevii de aici sunt din oraş, dar până acum am reuşit să fim la zi cu plata utilităţilor.

Impact real: Zona de sud a judeţului este considerată ca fiind „roşie”, adică este social-democrată prin tradiţie. Cum vedeţi viitorul localităţii, din punctul de vedere al opţiunii politice a locuitorilor?
Ion Curelaru: Zona a fost, este şi va rămâne roşie, toată populaţia este cu Uniunea Social – Liberală, această formaţiune înfiinţată din PSD, PNL şi PC, deci, la următoarele alegeri, tot aceasta va fi opţiunea.

Impact real: Se zvonea, la un moment dat, că mai mulţi primari din sudul judeţului ar avea intenţia de a trece la UNPR, printre care şi dumneavoastră, lucru dezminţit apoi de aceştia. Care este situaţia?
Ion Curelaru: Încă o dată ţin să afirm că au fost numai nişte zvonuri, nu ştiu de la cine avansate. Am fost pesedist, sunt şi voi rămâne pesedist, am fost şi voi rămâne roşu.

Impact real: Simţiţi cumva că, din postura de primar care reprezentaţi PSD, partid aflat în opoziţie de mai mult timp, aţi fost văduvit de anumite fonduri?
Ion Curelaru: Da, se putea face mult mai mult dacă eram ajutaţi cu fonduri. Nu au fost asiguraţi banii necesari faţă de investiţiile care trebuiau făcute în oraş. Am avut un proiect pentru modernizarea parcului, în valoare de peste 5 miliarde de lei, care mi-a fost respins pe criteriul culorii cred, am un proiect depus pentru extinderea reţelei de gaze, la Ministerul Dezvoltării, care nu ştiu ce şanse are, am un proiect pe Măsura 1.2.5., pe modernizare drumuri agricole, care urmează să fie evaluat, dar nu ştiu ce şanse va avea. Am mai depus un proiect pentru reabilitarea spitalului, şcolilor şi pentru energie regenerabilă, pentru care, de asemenea, nu am nici un răspuns la ora actuală. Problema este că deja am făcut cheltuielile pentru studiile de fezabilitate, pentru întocmirea proiectelor ş.a.. În situaţia în care nu sunt aprobate, asta ar presupune nişte cheltuieli degeaba din bugetul local, dar fără un studiu făcut sau proiect nu poţi cere finanţare, aşa că ne învârtim într-un cerc vicios.

Impact real: Cu ce probleme se confruntă Bălceştiul, la ora actuală?
Ion Curelaru: Probleme ar mai fi în privinţa modernizării parcului, a străzilor din centrul civic care, la ora actuală, nu arată prea bine. Motivul pentru care nu am trecut la reabilitarea lor este că asta ar necesita să le spargem din nou. Întâi, vom face centrul şi zonele limitrofe, unde nu am introdus apă şi canalizare, şi apoi vom face străzile, pentru a evita o cheltuială în plus.

Impact real: Credeţi că veţi avea sprijinul liberalilor la alegerile următore?
Ion Curelaru: Da, sperăm să meargă cu noi în alegeri, măcar pe lângă gard, dacă nu vor ieşi înainte, dar trebuie să ne susţinem reciproc pentru o victorie comună a alianţei.

Impact real: Zona aceasta era cunoscută ca având preţuri foarte mari la terenuri. Mai sunt la fel?
Alexandru Dediu: Preţurile au mai scăzut, nu mai sunt chiar atât de mari. Până în 2009 ajunseseră şi la 80 de euro metrul pătrat, dar acum au scăzut la 30 de euro. Este o zonă liniştită, fără transport de mărfuri grele, fără zgomot sau praf, iar acum avem condiţii de oraş, sunt utilităţi. În anii trecuţi aveam localnici care spuneau că ei nu vor gaze, să nu băgăm, iar acum zilnic semnez autorizaţii pentru gaze. Nu este o comună săracă, majoritatea sunt salariaţi la Vâlcea, iar cei mai în vârstă sunt pensionari. Avem şi în comună câteva firme cu 6 – 700 de salariaţi, deci numai cine nu vrea să muncească nu face asta. Se face prelucrarea lemnului, se realizează termopane, am o firmă cu produse naturiste, care vrea să se extindă şi cu o fabrică de sucuri naturale, avem trei brutării bune, care duc pâine peste tot în judeţ, ceea ce înseamnă că avem şi venituri la bugetul local faţă de alte localităţi care au 6 – 700 de milioane, iar eu ajung la 6 – 7 miliarde de lei vechi. Eu am fost secretar 15 ani până să ajung primar, iar uneori erau şi consilieri sub orice critică. Îşi puneau problema de ce să dea ei unuia teren cu chirie de 10 euro sau în concesiune, voiau neapărat cu 70. Le spuneam că, dacă fac aşa ceva, nu mai vine nimeni la noi. Eu i-am ajutat pe oameni şi cu autorizaţii de construire, şi cu acte la timp, pentru că, dacă îi ţii aşa, găsesc în altă parte şi te lasă baltă. Consilierii nu înţeleg că dacă închiriezi un teren pe zece ani îi iei investitorului bani pe chirie, impozit pe suprafaţa de teren, dar face şi o hală de 500 de metri şi iei bani pe construcţie, plus că îţi angajează 7, 8, 10 oameni din zonă. Ei nu gândesc aşa, vor banul jos, altfel zic că faci afaceri.

Impact real: Credeţi că la alegerile următoare vor fi mulţi primari care îşi vor pierde posturile, având în vedere alegerea din primul tur?
Alexandru Dediu: Acum, cu alegerea primarilor din primul tur nu se ştie ce se va întâmpla. Eu cred că mulţi vor pierde. Mulţi spun că cei în funcţie ies precis primari, dar eu nu cred, şi vă dau un exemplu. X partid vine şi la Păuşeşti, unde îţi trebuie 800 de voturi maxim să ieşi din primul tur. Cu 50 – 100 de lei îi caută pe oamenii mai amărâţi, le dau bani şi le spun că dacă nu votează cu cine trebuie îi văd cu camerele de luat vederi, iar primarul care a făcut şi a muncit ceva nu iese. Este foarte complicat, trebuie să aşteptăm, să te orientezi, să vezi ce se întâmplă. Eu am un bazin electoral, dar nu se ştie. Ai mei poate nu sunt în comună în ziua aceea, sunt plecaţi, că e vară, sunt în concediu la Sinaia, la Bucureşti, şi poţi avea surprize. Eu nici nu ţin neapărat să ies din nou, nu sunt ahtiat după acest lucru. Ai viaţă grea aici, la primărie. Dacă nu vrei să faci treabă poţi să nici nu vii la primărie patru ani, dar, dacă vrei să îţi faci meseria, trebuie să stai printre oameni, să vezi ce poţi face, iar la alegeri poţi să ai surpriza să şi se spună „Hai, altul la rând, că îi ajunge!”.

Impact real: Din postura unui primar care face parte dintr-un partid mic, cum simţiţi ajutorul politic dat pentru administraţiile locale? Poate un partid cum este PC-ul să vă susţină sau simţiţi că aveţi un handicap faţă de un primar care face parte dintr-un partid important?
Alexandru Dediu: Atâta timp cât partidul tău nu este la guvernare sau nu ai în funcţii la judeţ prefect, preşedinte sau măcar vicepreşedinte de Consiliu Judeţean nu ai nici o şansă să fii băgat în seamă. Mai intervine şi partea a doua: dacă dai dovadă că eşti om serios şi poţi face treabă, atunci oamenii te apreciază. Eu sunt mulţumit de banii veniţi de la judeţ, sunt în relaţii bune cu preşedintele Consiliului Judeţean. Atât cât s-a putut, eu i-am spus să-mi dea şi mie şi sunt mulţumit, sunt conştient că nu sunt bani pentru toţi. Am avut proiectul de apă-canalizare pe Măsura 322, unde a fost nevoie de cofinanţare pentru TVA. Mi-a şi spus că nu are de unde să-mi dea 17 miliarde, ceea ce era normal, şi mi-a mai dat câte puţin. M-am descurcat prin credit, cu băncile, am dat ratele înapoi şi am terminat proiectul.

Impact real: Cum vedeţi situaţia din PC Vâlcea după ultimul scandal şi excluderea lui Mihai Persu?
Alexandru Dediu: Nu a fost scandal niciodată. Nu pot spune că în PC a fost scandal, nu s-a ajuns să se certe unii cu alţii sau să se bârfească. S-a liniştit treaba şi nu mai sunt probleme. Filiala din Vâlcea este bine organizată pentru alegeri, lucru care o să se vadă în primăvară, la anul. Se munceşte, preşedintele este mereu pe teren cu prim-vicepreşedintele, cu preşedintele de la municipiu, Sorin Petrescu, fostul director de la Romsilva. Se găsesc oricând înlocuitori, pierderile mari pentru un partid sunt oamenii cu bani, aceştia sunt pierderi importante. Se pune problema cine plăteşte chiria, salariul pentru personal, sunt cheltuieli destule, iar dacă nu ai ce îţi trebuie înseamnă că nu eşti partid. Dacă nu sunt oameni cu bani s-a închis filiala.

Impact real: S-au recuperat  documentele, acea arhivă pe care fosta conducere nu dorea să o predea?
Alexandru Dediu: Da, s-a rezolvat situaţia. Erau adeziunile şi registrul de casă care s-au recuperat, între timp. Nu erau atât de importante, dar este râca de la conducere. Eu îl cunosc de mic pe Mihai Persu, este băiat bun, dar pare puţin îngâmfat, chiar dacă nu este aşa, iar lumea îl percepe ca atare. Am înţeles că au existat probleme, i s-a reproşat că nu prea s-a ocupat cu munca de partid. Adevărul este că dacă nu te înhami la o muncă serioasă nu faci nimic. Ei au vrut să mă pună pe mine preşedinte, dar eu am spus că nu am timp de stat şi nu pot să fac treaba bine şi de primar, şi de preşedinte de partid. Trebuie unul care este patron, are timp, nu are de predat lucruri, investiţii, nu depinde de termene. Eu am de umblat, pentru că, dacă nu te zbaţi şi nu umbli, nu poţi face nimic pentru localitatea pe care o conduci. Când te-ai înhămat la politică nu mai ai timp de altceva, nu ai nici o şansă, trebuie să stai tot timpul şi să alergi.

Impact real: Colaborarea cu PNL este bună în acest moment? Aţi făcut şi o înţelegere scrisă?
Alexandru Dediu: Din punctul meu de vedere, ca om, eu am relaţii foarte bune şi cu Cristian Buican şi cu Emilian Frâncu, până la urmă, şi partidul la fel; şi preşedintele Giuran se înţelege bine şi cu Buican, şi cu Frâncu. Nu sunt probleme de comunicare. Nu am făcut un protocol pentru alegeri, nu este nimic bătut în cuie, nici la Vâlcea, nici la Bucureşti.

Impact real: La un moment dat, se spunea că PC-ul va merge cu candidaţi separaţi la alegeri. Există această posibilitate?
Alexandru Dediu: Da, există, pentru că am discutat acest lucru. S-ar putea totuşi ca Uniunea Social–Liberală să nu meargă înainte şi este posibil orice în aceste condiţii. Avem la Vâlcea cinci primari şi 71 de consilieri, iar la mine, la Păuşeşti, sunt cei mai mulţi conservatori, urmaţi de consilieri PSD, iar PNL şi PDL au câte un consilier. Pentru mine, în consiliu, toţi sunt la fel, nu am ţinut cont de culoarea politică. Niciodată nu am avut probleme, i-am respectat şi nu i-am luat tare. Unii aşa fac, se ceartă între ei, au ajuns să nu mai vină consilierii la şedinţe şi să nu mai treacă proiectele. Dacă asta este legea nu te poţi pune tu curmeziş. Şi ei sunt oameni, şi tu eşti om, nu te apuci tu să te dai deştept. Mai sunt şi din aceştia, care sunt guralivi, nu mai este nimeni ca ei, dar eu nu am avut astfel de probleme. Nici un partid nu mi-a propus să trec la ei, nici chiar domnul preşedinte Cîlea, dar poate mi-or zice de acum înainte.

Impact real: Cum vedeţi configuraţia politică la nivel naţional după următoarele alegeri? Credeţi că au şanse partidele mici sau vor rămâne câţiva poli?
Alexandru Dediu: Soluţia este USL-ul pe de o parte, iar de cealaltă parte PDL, UNPR, UDMR şi Mişcarea Populară. Cine va fi mai tare vom vedea atunci. Acum nu ştiu ce să spun, cu măsurile de austeritate care s-au luat. Şi eu, dacă aş fi preşedinte de stat, cum este Băsescu, despre care toţi spun că din cauza lui este criza, nu ştiu cum aş proceda. Nu ştiu dacă intenţionat s-au luat aceste măsuri ca să ne frustreze pe noi de nişte drepturi sau chiar trebuiau luate. Nu cred că măsuri ca tăierile de pensii sau salarii sunt populare şi cred că nimeni nu le-ar fi luat dacă nu ar fi fost absolută nevoie. Peste tot sunt probleme, nu numai la noi.

Impact real: Dar despre îndatorarea excesivă la FMI şi Banca Mondială, ce părere aveţi?
Alexandru Dediu: Cred că a te îndatora nu este bine, dar când ajungi în situaţii de blocaj iei măsuri urgente. Cred că cea mai mare problemă este să nu mai poţi da salariile la bugetari şi mai ales la pensionari, oameni bătrâni care nu mai pot munci. Majoritatea pensionarilor nu mai pot să muncească. Şi bugetarii şi eu, până la urmă, putem să luăm coasa în mână şi să mergem la muncă, dar pensionarul nu mai are din ce trăi.
Propunerea cu scăderea TVA la alimentele de bază şi creşterea la obiectele de lux era bună pentru oameni, dar nu era bună pentru stat. Cei mai mulţi bani vin din aceste alimente, pentru că haine cumperi de două ori pe an, pe când mâncare cumperi tot timpul, iar dacă a scăzut TVA-ul la acestea suntem terminaţi, iar bani la buget nu mai sunt. Aici se învârt mulţi bani, pe mâncare. Pe vremea lui Ceauşescu munceau nouă milioane şi luau pensie trei, iar acum este invers: muncesc trei şi iau pensie şase. De unde bani, asta este balanţa, nici nu trebuie să mai vorbeşti altceva în plus. Acum muncesc două–trei milioane de oameni să ţină şase milioane de pensionari. Degeaba se supără pensionarii, pentru că asta este realitatea. Cei care sunt plecaţi dincolo îşi plătesc acolo datoriile către stat, iar noi, bugetarii, şi ceilalţi muncim să îi ţinem pe cei şase milioane de pensionari. S-a făcut o mare greşeală cu scosul la pensie, o mare greşeală cu cei din armată. Era normal să le dea un an de zile salariu şi apoi să îi trimită la muncă. Cum să îl scoţi la pensie pe unul la 40 de ani? Pe dumneavoastră sau pe mine, dacă mâine vă dă afară din serviciu, vă scoate la pensie, vă dă cineva pensie? S-au făcut greşeli fantastice. De fapt, toate partidele şi-au făcut legi pentru oamenii lor, să trăiască ei bine. Judecătorii, pe de altă parte, au pensii incredibile, de sute de milioane. Un grefier are 40 de milioane pensie şi eu aici, ca primar, am 1600 de lei salariu. Ce fac grefierii şi judecătorii aceia de 120 de milioane salariul? În unele dosare nici nu se uită, le dau termene dacă nu au poftă de ele. Judecătorii sunt stat în stat. Au făcut greşeli fabuloase toate partidele care au guvernat până acum.

Impact real: Mai există vreo şansă să îndreptăm cumva situaţia?
Alexandru Dediu: Eu nu văd vreo îndreptare, poate, cine ştie, peste câţi ani, dar la ora aceasta nu este nici o şansă de redresare, poate doar cu dictatură. Gândiţi-vă de ce s-a împământenit comunismul? Pentru că nu merge, cu românul nu merge nimic dacă nu stă cineva cu bâta la spatele lui. Îmi amintesc atunci când eram în fabrică şi aveam 130 de oameni. Din 130 munceau 40, dar era acord global. Restul, nu puteai să-i urmăreşti pe toţi. La cei care munceau şi dădeam bani mai mulţi, venea tata Turcu de la partid şi spunea: „Ia uite, taică este membru de partid, de ce îi dai salariul mai mic decât la ceilalţi? Păi întreabă-l cât munceşte.”, spuneam eu…

Impact real: Cocoşul de Hurez a devenit o sărbătoare cunoscută la nivel naţional. Ce aveţi de gând să faceţi în continuare pentru promovarea tradiţiilor de aici?
Constantin Niţu: Avem foarte multe planuri şi ne-am concentrat activitatea asupra promovării oraşului Horezu, pentru că brandurile noastre sunt ceramica de Horezu şi Mânăstirea Hurez. Am transformat Căminul cultural din Romanii de Jos în micile galerii de artă populară, unde toate familiile de olari sunt prezentate, fiecare ceramist având mica sa arcadă. Turistul poate să vadă acolo exact ce înseamnă ceramica de Horezu. Un ghid le explică ce este aceea ceramică de Horezu, ce este aceea ceramică de Corund, ceramică de Şişeşti, ceramică de Baia Mare şi aşa mai departe.

Impact real: Meşterii populari sunt şi ei promovaţi peste hotare?
Constantin Niţu: Pe de altă parte, noi ne promovăm meşterii pe care îi avem cu orice ocazie. Acum avem un proiect european de promovare a localităţii noastre, în valoare de 230.000 de euro, cu derulare pe doi ani, prin care participăm la târguri internaţionale, organizăm manifestări în oraş, cum a fost, de exemplu, de Izvorul Tămăduirii. Am organizat o manifestare intitulată „Izvorul Tămăduirii, izvor de tradiţie şi meşteşug”. Olarii sunt promovaţi în primul rând, îi luăm cu noi la târguri, unde facem demonstraţii. Acum aproximativ o lună, şase americani au venit în România o săptămână, la Horezu, pentru a lua cursuri de olărit. Eu am făcut o vizită în Statele Unite acum un an, în noiembrie anul trecut, şi le-am prezentat ceramica, dar le-am şi arătat, să vadă cum se face această ceramică. Au venit la noi împreună cu un reprezentant al Camerei de Comerţ din oraşul californian Julian, districtul San Diego. Este un orăşel din zona montană a regiunii San Diego şi ne-am şi înfrăţit cu acesta.

Impact real: Reuşiţi, în acest an, să rezolvaţi problema încălzirii la liceu şi la spitalul din Horezu, având în vedere costurile foarte mari?
Constantin Niţu: De la 1 ianuarie intră în vigoare Legea învăţământului, iar prin costul per elev banii vor fi daţi de la minister, fiecare director de şcoala urmând să îşi gestioneze cheltuielile aşa cum trebuie. Pe mine nu mă mai interesează ce fac ei, nu mai dă Consiliul Local banii. Consiliul de Administraţie trebuie să îşi bugeteze exact cheltuielile. La liceu, din bugetul local, care este undeva la 15 – 16 miliarde de lei vechi, proveniţi din taxe şi impozite, alocam la liceu între 5 şi 6 miliarde. Este cel mai mare liceu de zonă, cu 2500 de elevi. Acest liceu atrage tineri din 22 de localităţi, iar ponderea elevilor din Horezu este undeva la 30%. Din 2500 de elevi, doar 700 sunt horezeni, iar restul sunt din alte localităţi. Este o nedreptate, eu am ridicat această problemă de mai multe ori la Consiliul Judeţean şi am spus că acest obiectiv ar trebui să fie al judeţului. Nu poate să finanţeze Primăria Horezu acest obiectiv de învăţământ, atâta timp cât nu sunt decât 700 de elevi acolo, iar cetăţeanul din Horezu, contribuabilul, ţine un obiectiv care nu este de interes local, ci regional. Nu am cerut niciodată ajutor şi nici nu mă gândesc la asta pentru şcolile generale sau grădiniţe. Aici este problema noastră, a Primăriei şi a cetăţenilor din Horezu.

Impact real: Aveţi o soluţie alternativă de asigurare a energiei?
Constantin Niţu: Din punct de vedere al încălzirii centralizate, al sistemului de încălzire, avem în momentul de faţă în derulare o investiţie, un proiect depus la Ministerul Administraţiei şi Internelor, cu 70% finanţare de la Guvern şi 30% de la Consiliul Local, prin care se va schimba modalitatea de încălzire a locuinţelor din oraşul Horezu, se va trece de la combustibil lichid pe biomasă. S-a semnat contractul, banii trebuie să sosească, iar acum se lucrează efectiv la amenajarea spaţiilor. Investiţia este de aproximativ 16 miliarde de lei vechi, fără TVA, 11,5 miliarde primiţi de la Ministerul Administraţiei şi Internelor, iar restul reprezintă cofinanţarea Consiliului Local. Este clar că, în momentul de faţă, Horezu este pe locul doi în ţară ca preţ al Gigacaloriei, cu 580 de lei noi /Gigacalorie, ceea ce este un preţ fabulos. Nici nu putem să ne mai gândim că am fi putut continua cu acest preţ, de aceea am şi găsit o soluţie şi sperăm ca, de la 1 ianuarie, să putem furniza energie ieftină, pentru că ştiţi foarte bine că biomasa rezolvă foarte bine preţul Gigacaloriei. Nu ne oprim aici, ci avem o altă variantă foarte interesantă. Pe proiectele depuse la Ministerul Economiei am avut şansa ca o societate din Bucureşti să câştige o investiţie de 14 milioane de euro, tot o centrală în cogenerare. Este o centrală care va produce energie electrică în principal, puterea instalată fiind de 5 megawaţi, iar această centrală va funcţiona ca un mic CET, unde agentul termic este un produs secundar. Vom rezolva această problemă la un preţ mult mai mic şi este bine că avem şi o soluţie de rezervă. Este bine că sunt două soluţii pentru oraş şi chiar ne puneam problema cu Liceul Horezu şi Spitalul Horezu, care au acum costuri enorme de încălzire, să fie trecute pe această soluţie alternativă. Liceul Horezu are o centrală pe motorină şi consumă şi 5 – 600 de litri de motorină pe zi. Şi la spital au încălzirea pe combustibil lichid, iar preţurile sunt foarte mari, dar acum gândim o soluţie de viitor, lucru foarte important. Ar fi foarte greu pentru noi să ştim că nu avem nici o variantă. Suntem optimişti şi suntem convinşi că vor fi implementate aceste investiţii. Firma respectivă a primit toate aprobările. În şedinţa de Consiliu Local de săptămâna aceasta le-am aprobat traseul prin care ei se vor cupla la sistemul naţional, aşa că sunt toţi paşii parcurşi, dar aşteptăm să se demareze şi, cam în doi – trei ani, sperăm să terminăm această investiţie.
Sistemul rămâne acelaşi, doar că în centralele termice se schimbă soluţia. Centralele aparţin Consiliului Local Horezu, nu Primăriei, şi sunt gestionate de un SRL, ApaHor, creat după acele reduceri de personal, dar Consiliul de Administraţie al acestui SRL este Consiliu Local, nu este gestionat de un om de afaceri. Consiliul Local are control total asupra a ceea ce se întâmplă.

Impact real: Cu cât estimaţi că va scădea preţul după implementarea acestui sistem?
Constantin Niţu: Estimăm că va fi de 230 de lei pe Gigacalorie. Din punctul de vedere al instalaţiilor, totul trebuie să funcţioneze foarte bine, iar randamentul trebuie să fie mult mai bun, pentru că instalaţiile vor fi noi.

Impact real: Ce veţi face în următorul mandat?
Constantin Niţu: Până să văd ce fac în următorul mandat trebuie mai întâi să-l obţin. O să-mi elaborez o strategie de abordare a următorului mandat. Voi încerca să continui tot ce am început, deşi îmi este clar că asta este aproape din inerţie şi din logica firească a lucrurilor, că trebuie să continui ce ai început, dar pare un stereotip. Eu consider că este important să atingi nişte ţinte pe care ţi le-ai propus în ultimul mandat, dar trebuie să le găseşti anumite nuanţe. O ţintă principală în strategia mea de abordare a campaniei trecute este „Horezu – oraş turistic, oraş european”. Oraşul Horezu a început să crească din punct de vedere turistic, dar până la oraş european mai este mult. O să consider că Horezu este oraş european când nu o să mai văd o groapă pe străzi şi când o să văd trotuarele impecabile. Din păcate, fonduri pentru aşa ceva nu au fost mai mult decât am putut realiza până acum. Important este să continuăm. Un obiectiv pe care îl am în vedere ca prioritar este ca oraşul Horezu să devină staţiune turistică de interes naţional. Deocamdată, este de interes local, pentru interes naţional trebuie să ai mai multe locuri de cazare, baze sportive, iar noi suntem cu punctajul undeva, la limită. Dacă va exploda staţiunea Vârful lui Roman, şi sunt sigur că va exploda, deja avem acolo 20 – 30 de pensiuni în construcţie. Iniţiativa privată este mult mai importantă decât cea de stat. Obiectivul este important, mai ales pentru că din poziţia de staţiune de interes naţional deja eşti promovat altfel şi de Ministerul Turismului şi de toată lumea. Din păcate, nu am rezolvat problema energiei electrice la Vârful Roman. Merg pe ideea că, pe măsură ce se va construi acolo, interesul CEZ-ului va fi mai mare şi vor face chiar ei investiţia. Nu Primăria concesionează terenurile, este proprietatea Obştii Horezu, sunt peste 1000 de locuri superficiate până acum, pentru că sunt proprietatea obştii.

Impact real: Aveţi ce să le oferiţi turiştilor care vin la Horezu, în acest moment?
Constantin Niţu: Avem ce să le oferim. Avem o bază sportivă la Horezu, avem partea de zonă montană, unde pot face drumeţii şi se pot relaxa, dar avem în vedere şi ca, de anul viitor, să punem pe picioare o stână turistică. A fost reconstituit un vechi saivan, care era în stare jalnică, s-a refăcut după fotografii cu fonduri europene şi vrem să fie acolo o stână turistică, unde turistul să poată servi produse tradiţionale. Alte oportunităţi privesc turismul ecumenic. Vizitatorii pot să viziteze în zona noastră „Oltenia de sub munte” foarte multe mânăstiri şi biserici bine cunoscute, pentru că Horezu a organizat anul acesta gala laureaţilor pentru jurnaliştii de turism, iar unul dintre ei spunea că vine aici, la Horezu, pentru că zona aceasta este „Bucovina de lângă Bucureşti”. Aşa este, „Oltenia de sub munte” are mult mai multe mânăstiri într-un spaţiu mult mai restrâns decât Bucovina. Poţi să vizitezi foarte multe obiective, nu mai vorbim de Peşterile Polovragi, Peştera Muierilor, mânăstirile nu le mai amintesc, Parcul Naţional Buila-Vânturariţa, Peştera Liliecilor, Culele de la Măldăreşti, Complexul Duca sunt şi ele foarte importante.

Impact real: Care sunt cele mai importante nerealizări?
Constantin Niţu: Am multe nerealizări, una dintre ele, care trebuia trecută în programul meu electoral, este renovarea, reabilitarea pieţei: nu am putut face acest lucru pentru că este în litigiu terenul de sub piaţă. Am ajuns la ultimul for în justiţie şi de acolo ne-au trimis să o luăm de la capăt. Revendică terenul un moştenitor, însă se pare că ar fi primit teren în schimb, în altă parte. Nu vreau să comentez pentru că este o speţă juridică în derulare, dar suntem în proces cu persoana respectivă. Dacă terenul ar fi liber de sarcini, nu am mai putea construi nimic, pentru că nu poţi obţine autorizaţie de construire, atâta timp cât terenul este în litigiu. Ne gândim că judecătorii ne vor da dreptate şi este greu să găsim o altă zonă atât de bine plasată cum este aceasta pentru piaţă.
Nu am reuşit să rezolv problema trotuarelor şi a infrastructurii oraşului aşa cum aş fi dorit, dar era o utopie asta, eu am încercat să-mi concentrez eforturile şi să fac cât pot. Sufleteşte, am făcut totul, dacă ar fi mai mulţi bani, am face mai mult.

Impact real: Una dintre resursele importante în Horezu este terenul pe care îl puteţi pune la dispoziţia unor investitori. În acest moment, aveţi investitori interesaţi de această zonă?
Constantin Niţu: Avem investitori care şi-au concesionat terenuri în parcul industrial, am oferit teren pentru investiţii pe partea industrială, pentru pensiuni turistice, dar numai una a demarat şi este aproape de finalizare, iar în parcul industrial nu avem nici o investiţie. Voiau să înceapă, dar, o dată cu apariţia acestei crize, efectiv, toţi cei cu care am discutat mi-au spus că aşteaptă să vadă ce se întâmplă şi vor vedea apoi dacă mai fac ceea ce îşi propuseseră.