Bujoreni este o aşezare încorsetată între albia Oltului şi înălţimile domoale ale dealurilor subcarpatice, care a constituit tot timpul leagăn al existenţei şi trăiniciei locuitorilor săi. Localitatea are interesante şi vechi tradiţii. Nenumărate document, mărturii şi dovezi glăsuiesc despre existenţa acestor locuri, a vremurilor apuse, despre locuitorii lor care au înfrumuseţat acest spaţiu, dăruindu-i o strălucire aparte. Ţinut care poate ademeni drumeţul prin spectacolul naturii în fantasticele alcătuiri, Bujoreniul este un loc de unde se deschide drumul spre zone turistice importante. Aşezată la miazănoapte, la poalele lanţului muntos al Carpaţilor Meridionali, de undeva din nord se zăreşte semeţ Muntele Cozia cu tainele sale, şi pe vârfurile căruia creşte trufaşă floarea de colţ şi cimbrişorul de munte. Bujoreniul este poarta de unde turistul este întâmpinat de staţiunea Călimăneşti – Căciulata, cu vestitele sale izvoare termale, apoi de Mânăstirea Cozia, Cozia Veche şi Turnu. Aşezată la interfaţa drumului străvechi „Via Traianus” – Calea lui Traian -, pe care au trecut oştile romane conduse de împăratul Traian în Al Doilea Război dintre Imperiul Roman şi Dacia, un drum presărat cu fortificaţii puternice, localitatea a cunoscut o puternică dezvoltare de-a lungul întregii sale istorii. Drumul a fost construit de legiunile romane, unind Oltenia cu Transilvania. Împreună cu fortificaţiile făcute de la Dunăre până la munte forma aşa numitul Limes Alutanus. Istoria aşezării ne spune că armata romană condusă de generalul Cornelius Fuscus, înaintând pe Valea Oltului cade în cursa pe care i-o întinde Decebal între munţi, la Turnu Roşu. Drumul urmat de legiunile romane a trecut în mod sigur şi prin Bujoreni, dovadă fiind descoperirile de tezaur atât din satul Olteni cât şi cele de pe malul Oltului, care conţin circa 300 de monede confecţionate în atelierele din Roma, Antiohia şi Alexandria. Istoricii afirmă că ascunderea acestui tezaurului descoperit la Bujoreni se crede că a fost între anii 257 -260, iar cei care locuiau odinioară pe aceste meleaguri făceau comerţ cu grecii. După ce a cucerit o parte din Dacia, Traian a luat măsuri de apărare a hotarului de răsărit care se oprea la Olt, deoarece era un bun strateg, înlocuind foarte bine valul de pământ şi şanţul cu malurile râului greu de trecut. Pe de altă parte erau pădurile seculare din zonă, care înlesneau ascunderea şi atacurile băştinaşilor. Pe tot traseul său, hotarul era apărat de 18 castre. Drumul roman de la Buridava şi până la Călimăneşti „Via Traianus” a lăsat până astăzi o cale de piatră pe care locuitorii o numesc şi acum „ drumul lui Traian”

Malurile Bujoreniului sunt scăldate de apele Oltului

Mărturiile documentare se pierd în vremuri îndepărtate şi glăsuiesc despre existenţa oamenilor pe aceste meleaguri străvechi, despre preocupările lor, despre hărnicia şi măiestria cu care au reuşit să înfrumuseţeze şi să înnobileze tradiţiile locale. Vatră veche a pământului românesc, localitatea Bujoreni a constituit tot timpul un leagăn de existenţă şi trăinicie pentru locuitorii săi. Udată de apele râului Olt, cel mai mare râu interior al ţării, pe care se transportau cândva mari cantităţi de lemn până la Dunăre, bătrânul Olt a păstrat întotdeauna acest nume care se trage de la latinul Alutus, sau „Aluta”, însemnând „aur”. Legenda spune că Oltul este frate cu Mureşul, băieţi ai unui rege din Carpaţii Răsăriteni care, deşi semănau ca două picături de apă, aveau firi extrem de diferite. Astfel, în vreme ce Mureşul era tăcut şi blând, Oltul era ambiţios, orgolios şi mereu pus pe harţă. Din acest motiv, cei doi se certau şi se băteau cu orice ocazie. Când au crescut, regele a trebuit să plece la o luptă cu unul dintre duşmanii care se apropiase periculos de hotarele regatului, de la care nu s-a mai întors. Atunci cei doi fii au decis să pornească în căutarea regelui promiţând să lase de-o parte toate certurile dintre ei, pentru a-şi găsi tatăl dispărut. Înţelegerea a fost pentru scurt timp, motivul reînceperii certurilor dintre Olt şi Mureş a constat în faptul că nu s-au înţeles asupra direcţiei în care să îşi caute tatăl, hotărând într-un final să se despartă. Cu ochii în lacrimi, se spune că regina l-ar fi rugat pe Dumnezeu să îndrume paşii fiilor ei să se regăsească. Iar Dumnezeu, înduioşat de lacrimile şi rugăciunile mamei celor doi fraţi i-ar fi împlinit dorinţa, hotărând să îi transforme pe cei doi fii în râuri nemuritoare. Şi râuri au rămas până astăzi, păstrându-şi numele, Olt şi Mureş. Legenda are şi un sâmbure de adevăr, reprezentat de faptul că, în vreme ce Mureşul este văzut ca un râu liniştit, care curge lin spre câmpie, Oltul cel iute şi năbădăios se izbeşte năvalnic în roca munţilor, îi răscoleşte tumultuos, spumegă şi se însângerează la Turnu Roşu.

Gheorghe Gîngu: „Localitatea poate fi poarta de intrare a turismului vâlcean”

Satele comunei Bujoreni situate pe malul drept al râului Olt sunt vechi, voievodale, şi adăpostesc comori şi legende nemuritore ale istoriei locale. În vechile hrisoave se atestă că micile aşezări ale localităţii au existat cu mult înainte de 1457 când, pentru a-şi întări puterea şi sprijinul bisericii, Mircea cel Bătrân dăruieşte satele Bogdăneşti şi Bujoreni Mânăstirii Cozia. Comuna Bujoreni mai este menţionată şi în legătură cu domnul primei uniri la români, Mihai Viteazul când, datorită aşezării geografice, de-a lungul Văii Oltului, pe drumul roman au trecut cetele a 6000 de luptători ai Mehedinţilor şi Buzeştilor, care s-au întâlnit la Tălmaciu, învingând armata lui Andrei Bathory: „Localitatea Bujoreni este bogată în date şi fapte, poate fi poarta de intrare a turismului din zona de nord a judeţului. Pentru a da plusvaloare acestei aşezări vreau să reabilitez drumul comunal care legă Bujoreniul de localitatea Vlădeşti. Drumul are o lungime de 2,4 kilometri, dar în prezent este drum de pământ. Ar fi crucial pentru dezvoltarea turismului în zonă, deoarece scurtează mult legătura între staţiunile Călimăneşti şi Olăneşti. O dată finalizat, traseul de-a dreptul spectaculos trebuie bifat pe lista fiecărui iubitor de natură. Acest drum face parte din proiectul „Drumul Soarelui”, care scoate la iveală peisaje de vis. În acest sens am făcut o solicitare inclusiv Ministerului Turismului pentru al clasifica în categoria drum turistic. În acelaşi timp am depus proiectul şi la Ministerul Dezvoltării, pentru a intra cât mai repede la finanţare în vederea asfaltării şi amenajării unor spaţii pentru picnic pe tot traseul. Drumul comunal 164 porneşte din DN 7, de lângă dispensarul medical din satul Bogdăneşti şi duce până în satul Fundătura, dincolo de care se poate continua până la Băile Olăneşti”, a declarat viceprimarul Gheorghe Gîngu.