Biserica din Peleşeşti, aparent banală se pare că are puteri miraculoase, pentru cine îi calcă pragul, iar legendele legate de biserica din satul Pleseşti sunt fascinante. Nu se ştie care este varianta adevărată, dar cert este că lăcaşul se află într-o stare avansată de degradare, şi are nevoie urgentă de reabilitare. Prin şiţa putredă trece ploaia, iar stâlpii de susţinere măcinaţi stau să se prăbuşească. Primarul Doru Diaconu spune că este nevoie de o intervenţie de primă urgenţă în vederea restaurării bisericii şi pentru punerea în valoare a „bijuteriei” istorice, ca atracţie pentru turişti şi pelerini. Altfel există riscul să se deterioreze ireversibil, ca urmare a infiltraţiilor la nivelul fundaţiei şi în pereţi: „În prezent sfântul lăcaş face parte din patrimoniul cultural naţional, fiind înscris în lista monumentelor istorice de categoria B. Biserica are nevoie urgentă de recondiţionare. Chiar dacă acoperişul a fost cârpit cu mulţi ani în urmă, în prezent trece ploaia prin şiţă. Anul trecut noi, primăria, am ajutat preotul să facă un proiect de reabilitare prin care propusesem să schimbăm acoperişul care, iniţial era din şiţă cu un acoperiş din tablă de cupru, în ideea ca, până când cineva se va decide să o restaureze, acest acoperiş propus de noi să prezinte mai multă siguranţă atât pentru ziduri, cât şi pentru pictură. Ministerul Culturii nu a fost însă de acord, spunând că, indiferent de renovare, trebuie păstrată întreaga construcţie autentică. Ideea era de a o proteja, astfel încât să nu mai plouă prin ea, pentru că astfel se accelerează degradarea picturii, dar şi construcţia în sine”, ne-a mai spus primarul din Roşiile.

Arhiepiscopia refuză să predea biserica primăriei, pentru modernizare

Primarul spune că există o linie de finanţare cu fonduri europene pentru acest tip de construcţii, dar că Arhiepiscopia nu o poate accesa, decât dacă predă patrimoniul primăriei: „În aceste condiţii, Arhiepiscopia trebuie să ne dea în administrare lăcaşul pe o perioadă de minim 10 ani, atâta timp cât se demarează proiectul şi partea de monitorizare după realizare. Noi am discutat cu preotul satului de la care am înţeles că ar fi discutat cu arhiepiscopul şi acesta nu ar fi de acord să o dea în administrarea primăriei, în vederea accesării fondurilor. Cert este că Ministerul Culturii nu are fonduri şi a luat decizia să nu mai ajute bisericile, pentru ca ele să se gestionează singure. Din punctul meu de vedere nu toate bisericile se pot administra, şi este păcat, pentru că sunt valori naţionale inestimabile, care atestă existenţa poporului nostru”, ne-a declarat primarul din Roşiile, Doru Diaconu.

Tema morţii nu este singulară, în pictura murală

Biserica este printre puţinele din ţară unde este pictată moartea cu coasa pe partea exterioară a zidului atât în partea de Nord, cât şi în partea de Sud. Această particularitate a picturii de la Roşiile se crede că ţine de un eveniment tragic prin care a trecut comunitatea. În rest, întreaga faţadă exterioară a acestei biserici reprezintă diverse scene din viaţa omului, peisaje, arhangheli, filosofi, sfinţi, mucenici, dar şi teme biblice clasice precum Judecata de Apoi, sau Izgonirea din Rai a lui Adam şi Eva. O dată ajuns în pragul bisericii pictura sfântului locaş este copleşitoare, te descarcă de toată grija pentru a te umple de lumină şi linişte sufletească, simţi cum te poţi înălţa până la tâmpla cerului, ca să îţi iei binecuvântarea. Biserica are trei cupole, fiind acoperită cu sită, cu trei stiluri de frescă şi întregeşte tabloul frumoaselor mânăstiri din judeţul Vâlcea, având o istorie monahală veche de peste 500 de ani, în urma căreia judeţul a primit denumirea de „Athosul romanesc”.

Primarul îşi doreşte o monografie completă a localităţii

Primarul îşi doreşte să fie făcută o monografie completă a localităţii, în care să fie strânse inclusiv toate legendele locale. „Ne dorim să găsim pe cineva care să poată face o monografie completă în care paginile de istorie ale localităţii să fie la loc de cinste, cu mai multe date certe. Fiecare poveste spusă reprezintă atestarea noastră, ca neam. O altă legendă spune că Haiducul Dragu ţinea calea comercianţilor şi boierilor din zona Gorjului care mergeau la iarmarocul dinspre Băbeni luându-le galbenii, pe care se spune că i-ar fi îngropat la Balta Dragului. Roşiile este o localitate plină de legende, cu o mare încărcătură istorică, fiind o aşezare străveche. Se pare că şi biserica din satul Pleseşti este mai veche de 1800. Într-adevăr, în altar scrie anul construirii 1803, dar, sub acest strat de vopsea ar mai fi alte două straturi. O altă legendă spune că, iniţial, biserica nu a fost dată în funcţiune şi ar fi luat foc, pentru ca mai apoi să fie renovată de boierul Pleşoianu. Biserica a fost construită mai întâi de haiducul Dragu, în perioada anilor 1560. În toţi aceşti ani, bătrânii satului spun că ar fi fost vreo două încercări de a fi văruită însă în zadar: pictura se vedea tot mai bine, iar cei care au văruit-o au murit la scurt timp, subit. După aceste întâmplări nimeni nu s-a mai încumetat să o văruiască”, ne-a spus primarul din Roşiile, Doru Diaconu.