Potrivit declaraţiilor primarului Alexandru Uţă, deşi se află la numai cinci kilometri de municipiul Drăgăşani, potenţialul economic al zonei este foarte scăzut. Pe teritoriul comunei s-au aflat, de-a lungul timpului, nu mai mult de 30 de societăţi comerciale care nu strălucesc, unele aflându-se chiar în prag de faliment: „Comuna Ştefăneşti este aşezată într-o zonă cu tradiţie agro-viticolă. Această zonă nu s-a bucurat de oferte industriale din partea autorităţilor naţionale. Pământul este insuficient pentru a satisface nevoile locale în totalitate, iar statul nu a construit, din diferite motive, obiective industriale care ar fi ridicat potenţialul zonei. Pe teritoriul comunei se află 30 de societăţi comerciale şi 30 de AF-uri şi PF-uri, cu un potenţial economic foarte scăzut.”, a mai spus primarul din Ştefăneşti.
Încălţămintea tip Finca, un brand dispărut în negura timpului
În anul 1967, în urma unor vizite făcute de preşedintele statului în această regiune, s-a anunţat iniţiativa de a se construi o fabrică de talpă şi încălţăminte din cauciuc, care urma să dea de lucru la aproximativ 3.000 de muncitori. Această întreprindere s-a dorit a fi una dintre cele mai moderne fabrici de încălţăminte de cauciuc de pe teritoriul României. Una dintre problemele care s-au ivit a fost alegerea locului de amplasare a întreprinderii. După multe analize şi discuţii s-a hotărât să fie plasată în zona comunei Ştefăneşti. Evenimentele de după 1989 au dus însă la căderea bruscă a pieţei europene şi la dificultăţi deosebite în procurarea cauciucului natural. S-a liberalizat piaţa internă, care a fost invadată rapid de produse similare fabricate în China, fenomen care a dus la scăderea drastică a producţiei de încălţăminte tip Finca. În perioada de după Revoluţie, fabrica de produse de cauciuc şi-a redus activitatea, fiind, în cele din urmă, închisă.
Fabrica de mase plastice, în faliment
În anul 1978, a fost dată în funcţiune Întreprinderea de Mase Plastice Drăgăşani. Fiind construită lângă Finca, fabrica avea mai multe secţii date în funcţiune pe rând. Primele au fost granularea şi malaxarea, după care a urmat secţia de injecţie şi ţevi, calandrul, iar apoi s-a cumpărat o calandretă. La această întreprindere au lucrat foarte mulţi tineri din comuna Ştefăneşti şi din localităţile învecinate. Acum, şi acea fabrică este în faliment.
S.C. Roţi Auto S.A., preluată de italieni
În anul 1980, s-a construit tot pe teritoriul comunei Ştefăneşti, lângă Finca, „Fabrica de Jenţi Auto”. Producţia a demarat cu două linii de producţie prin ambutisare la rece, jantele produse făcând iniţial obiectul echipării autoturismelor autohtone, produse la Piteşti (Dacia). S-a exportat în SUA, iar în anul 1985, clădirea fabricii se extinde. Se achiziţionează utilaje noi şi performante pentru vremea aceea. În anul 2000, fabrica îşi schimbă denumirea, având ca acţionar majoritar o companie din Torino, cel mai mare producător european de roţi din oţel. În perioada 2001 – 2005, noul proprietar a investit în unitate peste 21 de milioane de euro pentru modernizare şi perfecţionarea forţei de muncă. În prezent, fabrica furnizează roţi pentru autoturisme, remorci, rulote sau piese de schimb diferitelor firme din afară sau din ţară. Ca număr de salariaţi, are în jur de 200, majoritatea tineri.
Fabrica de muniţie a lui Becali, un chin prelungit, cu moarte sigură
Încă din anul 2004, fabrica de muniţie aflată pe teritoriul comunei Ştefăneşti a fost cumpărată de omul de afaceri George Becali, situaţia ei actuală rămânând incertă. Fabrica de armament are datorii către bugetul de stat şi bugetul local al Primăriei Ştefăneşti şi are conturile blocate. Uzina Mecanică Drăgăşani a fost înfiinţată pe vremea lui Ceauşescu, producând cartuşe de mitralieră. Aparatura, chiar dacă este depăşită, rămâne totuşi funcţională.
Din lipsa comenzilor, unitatea, care se întinde pe 40 de hectare, a intrat în conservare. În 2004, şi-a făcut intrarea în scenă omul de afaceri Gigi Becali, care a cumpărat pachetul integral de acţiuni al fabricii. Gurile rele spun că Becali ar fi fost interesat doar de pământul pe care zace această fabrică şi nu de soarta celor câteva sute de angajaţi de la vremea respectivă. Zvonurile se pare că au fost confirmate, angajaţii neavând lefurile plătite de mai bine de un an. Primarul Alexandru Uţă speră ca, în viitorul apropiat, situaţia incertă a fabricii de armament să se soluţioneze, iar datoriile pe care Gigi Becali le are către administraţia locală din Ştefăneşti să fie achitate: „Sperăm ca situaţia să se rezolve. Cu datoriile pe care Gigi Becali le are către primărie putem rezolva numeroase probleme. Sunt dispus chiar să ajungem la un acord şi, de ce nu, poate chiar am putea primi sprijin din partea dumnealui, să putem construi o bază sportivă modernă, de care comunitatea noastră chiar are nevoie.”, a precizat prim-gospodarul din Ştefăneşti.
Locaşurile de cult, o capodoperă a comunei Ştefăneşti
Cei care doresc să viziteze comuna Ştefăneşti ar putea fi încântaţi de locaşurile de cult care pot fi văzute pe meleagurile din sudul judeţului: „Pe raza comunei Ştefăneşti sunt situate o serie de monumente istorice care oferă o importanţă deosebită aşezării, atât documentară, cât şi istorică: Schitul Dobruşa, Biserica de lemn din satul Dobruşa de Jos, Monumentul închinat eroilor, Biserica din lemn Sfinţii Voievozi Mihail şi Gavril sau Mănăstirea de la Şerbăneşti.”, afirmă primarul comunei Ştefăneşti, Alexandru Uţă.
Potrivit spuselor primarului Uţă, Biserica de lemn din satul Dobruşa de Jos este un monument istoric, edificat pe locul unei alte biserici, arsă de turci, din aceasta păstrându-se doar temelia. Biserica a fost înălţată de oamenii comunei în anul 1692. Istoricul Alexandru Iorga, care a vizitat-o în două rânduri, a rămas impresionat. A fost renovată în 1922 de părintele Teodor Bălăşel şi, în 1954, de preotul Gheorghe Ionescu – ginerele lui. În prezent, se găseşte sub îndrumarea preotului Liviu Berlă. Biserica din lemn „Sfinţii Apostoli Mihail şi Gavril” de la Linie impresionează pe oricine calcă această zonă. Despre această biserică, primarul Alexandru Uţă ne-a povestit că a ars din temelii, iar în locul acesteia s-a construit o alta, pe un loc donat de Niţu Stoica: „Această biserică poartă hramul Sfinţilor Apostoli Mihail şi Gavril şi a fost ridicată de preotul Lupeş. În urma incendiului, materialul bisericii a fost adus cu 12 care şi aşezat în sat, la diferiţi localnici.
Biserica a fost atestată în anul 1843, când a fost acoperită cu şindrilă. A fost renovată în 1931 de către preotul Teodor Bălăşel, iar mai târziu de preotul Gheorghe Ionescu şi preotul Constantin Pană.”, a povestit primarul. În prezent, biserica este sub îndrumarea preotului Gheorghe Truşcă, şi ultima dată a fost renovată cu ajutorul sătenilor.
Mănăstirea Dobruşa, una dintre cele mai vechi aşezăminte monahale din Oltenia
La 15 kilometri vest de Drăgăşani, în satul Dobruşa se află Schitul Dobruşa. De la început a fost mănăstire de călugări liberă, apoi metoc al Episcopiei Râmnicului. Biserica se păstrează, cu mici reparaţii, în forma arhitectonică originală, zugrăveala fiind din secolul al XVIII-lea. Mănăstirea Dobruşa a fost construită în secolul al XV-lea şi este una dintre cele mai vechi aşezăminte monahale din Oltenia, alături de Cozia veche şi Vodiţa – ctitor necunoscut. Mănăstirea Dobruşa a fost atestată documentar între 1500 şi 1520. A fost restaurată de mai multe ori de preotul Teodor Bălăşel, generalul Rădulescu, Episcopul Iosif, iar în 1997 de Episcopul Gherasim. Lângă schit s-a construit o casă şi s-a plantat viţă-de-vie. Acum, acolo locuieşte un călugăr.