Cel mai mare regret al primarului Alexandru Roşu este faptul că nu a reuşit să introducă sistemul de canalizare la Bujoreni. Apropierea de municipiu îi face pe cetăţeni să fie mai exigenţi în ceea ce priveşte utilităţile. Care este averea primarului, ce îşi reproşează în toţi aceşti ani de mandat, dar şi care este situaţia infrastructurii din comună aflăm în interviul de mai jos.
Impact real: Majoritatea comunelor sunt deficitare în privinţa infrastructurii rutiere. Care este situaţia la Bujoreni?
Alexandru Roşu: Noi mai avem, la Bujoreni doar 3 kilometri de asfaltat şi finalizăm toată localitatea de asfaltat sau betonat. Am mers pe varianta betonării pentru că a fost mult mai ieftină decât asfaltarea. În acest moment sunt 25 de kilometri de betonat în comună, în zona Malul Alb, 700 de metri în Olteni, pe drumul Ghingii, iar restul la Bogdăneşti. Acum primim fonduri pe măsura 1.2.5. A. Pentru 2,7 kilometri s-a ţinut licitaţia şi avem deja finanţare, dar suntem în faza de contestaţie, şi trebuie să o finalizăm. Apoi vom semna contractul de execuţie şi vom demara lucrarea, pentru că avem 24 de luni şi trebuie să ne grăbim. Proiectul are o valoare de 729.000 de euro. Sunt cuprinse în acest proiect Drumul Luncii, Vârteje şi Pomănoaia. Comuna Bujoreni are 34 de kilometri, restul infrastructurii fiind finalizată. Cei trei kilometri pe care mai dorim să-i asfaltăm probabil îi vom realiza cu finanţare din bugetul
local.
Impact real: V-aţi gândit să accesaţi un proiect pentru construirea unei baze sportive în localitate?
Alexandru Roşu: Nu avem bază sportivă, deoarece terenul pe care aveam stadionul a fost retrocedat prin hotărâre judecătorească la foştii proprietari şi a trebuit să reluăm noi demersurile. În satul Gura Văii este o bază mică şi nu poate fi omologată, şi atunci am hotărât şi-l prindem în programul pentru anul acesta de investiţii publice şi să realizăm o bază sportivă în satul Lunca, unde avem terenul primăriei. Va fi un proiect de anvergură, cu o bază sportivă modernă şi o zonă de agrement pe malul Oltului. Avem proiectul făcut pe plan local, nu l-am depus pentru finanţare europeană. Eu sunt un om ambiţios şi, dacă mi-am propus un lucru, îl voi duce la bun sfârşit.
Impact real: Care a fost parcursul dumneavoastră politic, până în prezent?
Alexandru Roşu: În 1996 eram contabil şef, iar printr-o împrejurare, preotul din localitate m-a întrebat dacă vreau să intru în politică, deoarece mulţi se gândiseră la mine, ca eu să candidez la funcţia de primar, pentru că sunt un bun gospodar. Nu i-am dat nici un răspuns, dar, pe parcurs, am fost curtat de mai multe partide politice şi au reuşit să mă convingă. Am candidat din partea Partidului Socialist la funcţia de primar, dar atunci am devenit viceprimar. Ulterior, printr-o situaţie neplăcută primarul a decedat, s-au făcut realegeri după aceea şi am câştigat funcţia de primar din partea PUR. Am stat în acest partid două mandate, după care, din cauză că nu am fost sprijinit de această formaţiune am decis să trec la PSD şi, de atunci sunt în acest partid, din care nimic şi nimeni nu mă poate convinge să plec. Sunt foarte mulţumit pentru că fac parte din acest partid şi, repet, de aici nu mai plec.
Impact real: Aveţi ceva să vă reproşaţi în toţi aceşti ani, în care aţi ocupat funcţia de primar?
Alexandru Roşu: Îmi reproşez că nu am făcut mai mult. Dacă eu aveam canalizarea încheiată poate mă declaram mulţumit, dar acesta este singurul meu regret. Introducerea reţelei de canalizare este proiectul meu stringent, este o maximă cerinţă pentru comunitatea de aici, cu toate că apa este la un preţ destul de piperat, 4 lei metrul cub iar, o dată cu introducerea canalizării, poate o să ajungă la preţul de 10 lei metrul cub. Acest proiect este obiectivul meu de suflet: introducerea reţelei de canalizare.
Impact real: O problemă fără ieşire cu care se confruntă toate primăriile din judeţul Vâlcea este plata indemnizaţiilor pentru persoanele cu handicap şi a salariilor însoţitorilor. Care este situaţia la Bujoreni?
Alexandru Roşu: Noi suntem ca poştaşii: dacă avem bani le dăm, iar dacă nu avem bani, nu le dăm. Dacă Guvernul nu ne alocă banii prin sume defalcate de la bugetul statului, din bugetul local eu nu am cum să suport aceste cheltuieli. Având în vedere că diagnosticul unui astfel de caz îl dă medicul de specialitate, noi ne punem problema cum de sunt mulţi cu două feluri cu indemnizaţie: unii au însoţitor iar cei care sunt fără însoţitor vor şi ei să aibă. Există şi însoţitori care sunt plecaţi prin Anglia sau Franţa, dar consider că această responsabilitate trebuie să o aibă Direcţia Socială. Noi, ca să facem un astfel de serviciu social avem nevoie de patru salariaţi care monitorizează situaţia. Acum a mai apărut şi legea câinilor vagabonzi, care este tot în spinarea primarilor şi ne obligă să facem adăposturi. Bujoreniul, fiind zonă limitrofă a oraşului, pe raza căreia este şi un abator, a devenit loc de abandonat câinii, pe considerentul că de acolo se mai pot hrăni.
Impact real: În localitatea pe care o conduceţi existau mari probleme în ceea ce priveşte retrocedarea terenurilor. Care mai este situaţia, în prezent?
Alexandru Roşu: În primul rând au fost probleme cu Staţiunea Pomicolă. Din punctul nostru de vedere, la Bujoreni este cam încheiată acţiunea. Mai sunt mici neînţelegeri, unele litigii între cetăţeni, în care suntem şi noi chemaţi ca parte în proces, dar, în rest, la Bujoreni s-a cam terminat problema fondului funciar. S-au făcut expertize tehnice şi sunt hotărâri judecătoreşti. Aşa cum au retrocedat Peleşul, Pelişorul şi alte minuni, este bine că li s-a dat teren şi amărâţilor de aici. Cetăţenii au câştigat. Eu sunt la o vârstă la care nu îmi permit să fac prostii, indiferent ce ar fi, pentru că, în momentul în care ai favorizat pe cineva sau ai defavorizat pe altcineva, nu este în regulă. Sunt cei de pe partea stângă, care locuiesc de la Staţiune până aproape de primărie şi care se uită peste gard, că se fură de pe teritoriul lor. Şi lunca Oltului a fost retrocedată toată cetăţenilor, dar numai celor care s-au regăsit că au terenurile pe uscat. Au fost litigii, pentru că toată lumea încerca să scoată terenurile din baltă pe uscat, dar minciuna are picioare scurte, indiferent ce ar fi. Pentru cei care au terenuri sub apă avem tabelul pentru despăgubiri. În cele patru mandate, de când sunt aici, cunosc fiecare bucăţică de teren din toată comuna, inclusiv fondul forestier, deşi nu se poate fără să te conteste cineva, dar cunosc fiecare milimetru de suprafaţă de teren. Oamenii încearcă de multe ori să te inducă în eroare, dar, dacă le opreşti actele, îi baţi cu propriile lor arme. În campania din anul 2004, fostul viceprimar, contracandidatul meu, spunea că el nu va amâna oamenii, ci vor fi împroprietăriţi pe loc. A fost situaţia de aşa natură încât eu să fiu primar şi el vice. Îl puneam atunci să îi rezolve el, pe loc, dar nu putea. Greşelile se repară, dacă nu sunt intenţionate. Când s-a făcut o infracţiune, atunci este însă grav. Când se face o greşeală, repet, se mai repară, dacă nu constată nimeni că este infracţiune.
Impact real: Aveţi patru biserici în localitate, toate declarate monumente istorice. Aţi reuşit să contribuiţi de-a lungul timpului la buna funcţionare a lăcaşelor de cult?
Alexandru Roşu: Avem patru biserici în care preoţii noştri au depus o activitate foarte importantă pentru dezvoltarea parohiilor, şi cu ajutorul nostru, al Consiliului Local, avem prăznicare frumoase. Toate locaşurile sunt reabilitate. Fiecare biserică este una mai frumoasă decât cealaltă, şi asta datorită preoţilor care sunt buni gospodari şi care se implică în activitate.
Impact real: Majoritatea primarilor, după mai multe mandate, reuşesc să se îmbogăţească. Care este averea dumneavoastră?
Alexandru Roşu: Eu, de când sunt primar, am sărăcit. Înainte de a veni la primărie ţineam evidenţa contabilă la 22 de firme. Cum n-am mai putut să mă ocup de acestea, s-au dus şi banii. În prezent, la al cincilea mandate, averea mea constă într-o casă şi o maşină, dar nici nu am nevoie de altceva. Cei care se lăcomesc tot într-o jumătate de pat dorm, tot într-o jumătate de cameră stau şi tot cu o lingură mănâncă. Nu poţi să mănânci cu două, că te îneci. Dacă nu ai frică de Dumnezeu nu faci nimic; niciodată să nu te gândeşti că te îmbogăţeşti peste noapte, şi este bine să îţi iei căciula care îţi stă bine pe cap, pentru că, dacă o iei mai mare, îşi cade peste ochi. Tata avea o vorbă: „Când te strigă cineva la poartă să te strige un prieten, nu unul care te anchetează”. Şi de nu faci nimic, tot se găsesc unii cârcotaşi. Mie nu-mi mai trebuie nimic acum, am o fată care este la casa ei, băiatul este şi el căsătorit, la casa lui. Eu sunt mulţumit, iar cea mai mare satisfacţie este când văd oamenii din comuna mea mulţumiţi.
