Primarul comunei Bujoreni afirmă că în localitatea pe care o conduce a aplicat întotdeauna metoda concilierii între oameni şi a reuşit, într-un timp scurt, să realizeze lucrări de calitate şi cu bani puţini. Reclamaţiile nu îl mai sperie de multă vreme, ba chiar le ia acum sub formă de glumă. Pentru dezvoltarea satelor şi, implicit, a comunei pe care o conduce, primarul Roşu nu vede decât o singură posibilitate: încurajarea agriculturii, pentru ca tinerii să fie convinşi să se întoarcă la sate. Canalizarea este obiectivul său prioritar pentru perioada următoare, urmată de branşarea la reţeaua de gaze.
Impact real: Care au fost primele măsuri pe care le-aţi luat, atunci când aţi devenit primar, pentru a face lucrurile să funcţioneze în localitate?
Alexandru Roşu: În acest mandat, am realizări cât nu am avut în toate celelalte trei. La început, a trebuit să intru în Consiliul Local şi, dacă citeaţi prin presă în 2008 – 2009 ce se scria vă speriaţi. Când veneau şi presa şi televiziunile pe la şedinţe era teroare. Eu i-am lăsat pe consilieri să văd unde ajung, apoi i-am chemat la masa verde şi le-am spus că eu nu mai convoc consiliul dacă ei nu vor să facă nimic. Le-am spus că eu nu sunt omul care să-mi bat joc de mine şi de electorat. Până la urmă, au înţeles.
Impact real: Care este obiectivul principal pe care îl aveţi în vedere, pentru anul viitor?
Alexandru Roşu: Canalizarea va fi obiectivul principal pentru anul următor, pentru că din cauza asta suferim cu toţii, apoi urmează branşarea localităţii la gaze. Conducta care merge la Călimăneşti trece pe la noi. Deja, două-trei gospodării sunt racordate, dar noi vrem să facem o asociaţie a locuitorilor şi să concesionăm lucrarea la o firmă, pentru că, în acest fel, costurile se amortizează în timp. Pe magistrala care trece la Călimăneşti este redusă presiunea şi nu mai trebuie să montăm noi reductoare de presiune. Cetăţenii care stau pe DN 7 se pot lega direct la conductă. Am o colaborare bună cu primarul de la Călimăneşti, Ilie Amuzan, de fapt, am colaborat bine cu toţi primarii de până acum. Principala mea prioritate este infrastructura, pentru că, dacă ai infrastructură şi lumea cumpără terenuri, se şi investeşte în zonă. Mai sunt şi acum terenuri de vânzare la noi, dar nimeni nu vinde şi nimeni nu cumpără în perioada aceasta, sunt preţuri mici. Mă apucă groaza când va începe lucrarea pentru canalizare, se va face mizerie peste tot, dar sperăm să o rezolvăm. Eu voi merge la cetăţeni şi o să le explic că orice efort se face pentru ei. Acum doi ani, când am băgat apa în Bogdăneşti, erau ploi şi venise Zvetlana Preoteasa să îi ridice pe oameni împotriva mea. M-am dus eu la şedinţă cu o jumătate de oră înainte să stau de vorbă cu oamenii, care erau porniţi împotriva mea. Erau vreo 200 de persoane, dar, până la urmă, eu am condus şedinţa din prezidiu ca şi cum aş fi convocat-o eu. Le-am cerut scuze că o să-i deranjez, dar contracandidatul meu a spus că apa va urca la el când se va face el popă. Eu am prevăzut toate aceste probleme şi nu am avut somn până nu am rezolvat problema. Ştiam că apa era greu să urce acolo, 200 de metri, aveam nevoie de două staţii de pompare, una de pompare şi alta de repompare. Proiectul iniţial se făcuse, dar eu am încercat să găsesc undeva nişte pompe performante. Mi-a spus cineva să merg la Sadu de Gorj. Am fost acolo, am stat de vorbă cu directorul, am luat tarife, iar apoi un inginer de la ei mi-a povestit că la Sadu de Sibiu mai este o anexă care făcea pompe performante. Am fost şi acolo, dar nu eram mulţumit de faptul că nu erau automatizate. Aşa am ajuns la Aversa, la Bucureşti. Nici nu ştiam adresa, nu apărea pe internet şi m-am interesat la un taximetrist. Am stat de vorbă cu băieţii, care îmi spun că trimit ei echipă de montaj, care costă. Le-am spus să-mi trimită pompele, că nu am bani pentru montaj decât în următorul trimestru şi au fost de acord. Montajul era de trei ori mai mult decât pompa, dar am mers la Apavil şi mi-au trimis echipă care mi le-a montat gratis. Staţia m-a costat un sfert din costurile pe care mi le cereau ei. La fel am procedat când am băgat conducta de apă. Toţi începuseră să dea din coate când au văzut că vreau să bag peste opt kilometri de conductă, să le dau lucrarea, dar m-am dus la Curtea de Conturi şi am întrebat cum pot face să elimin intermediarii. Mi-au răspuns în scris că nu mai trebuie să fac licitaţie dacă iau conductă direct de la producător şi am mers direct la Bistriţa, unde am descoperit un director pe care îl cunoşteam eu de 30 de ani. M-am dus, i-am spus că vreau zece kilometri de conductă şi mi-a dat discount 20% şi transportul gratuit. Imediat, au început jalbagiii, care au ţipat că primarul a făcut infracţiuni. Este foarte frumos, am găsit de câteva ori ba yala forţată la fişet, dar acum am lăsat toate hârtiile pe birou, la grămadă, iar la sfârşitul anului le îndosariez şi le pun în dulap. Schimbam mereu lăcăţelul cel mic, dar acum este transparenţă totală, totul este la vedere, pe birou.
Impact real: Care sunt peripeţiile din campania electorală de care vă aduceţi aminte?
Alexandru Roşu: În 2008, în timpul campaniei electorale, am suflat în fiolă de patru ori. Pregătiseră liberalii chiar şi o maşină, să mă lovesc cu ea. Am fost într-o zi la Bogdăneşti, să rezolvăm nişte litigii pe un hotar şi am trecut şi pe la un consilier local al meu, pe care îl cunosc de 30 de ani. Ne-a pus masa, dar de băut nu am pus nimic pe limbă. Când am coborât în centru, era SPR-ul, m-a oprit din coloană. M-au întrebat dacă am consumat ceva şi le-am spus că da, am mâncat şi am băut apă. Mi-am dat seama că erau puşi pe mine şi a treia zi m-am dus la Bogdăneşti, special, la o cârciumă, m-am prefăcut că intru în spate şi i-am spus vânzătoarei să ia o sticlă de Cola şi să pună într-o sticlă goală de coniac, din care să îmi toarne în ţoi. Erau unii cu nişte şepci gălbui acolo, am dat noroc cu ei, am luat unul, două, trei ţoiuri, iar când cobor… iar m-au luat poliţiştii. Mi-am cerut scuze că i-am pus pe drumuri şi le-am povestit ce făcusem. În 2008, liberalii cu cheltuit vreo trei miliarde de lei să mă dea jos. Au făcut un ziar special pentru Bujoreni. Scria un fel de raport al primarului, unde recunoşteam eu că am furat, îi îndemnam să-l voteze pe Ion Cîlea, dar scria acolo că l-am făcut şi pe acesta hoţ. Au făcut vreo 2000 de exemplare, a fost mare scandal atunci, dar mi-a dat o lecţie de viaţă un bătrân, nea Lixandru Drăguşin din Bogdăneşti. Era pe bancă, la poartă şi citea ziarul. Când a văzut că mă apropii, a încercat să ascundă ziarul, dar nu a mai putut. M-a invitat să stau lângă el şi m-a pus să mă uit la un carpen şi un salcâm de la el din curte, dar şi la un măr de peste drum, unde tocmai se coceau merele de primăvară şi toţi aruncaseră cu pietre în mere, să cadă din pom şi să le poată mânca. „Vezi carpenul şi salcâmul de la mine din grădină? – m-a întrebat bătrânul. Vezi şi merii ăştia, de vară? În mărul acela care are roade dau toţi, dar în salcâmul şi în carpenul meu nu dă nimeni… Nici nu ştii ce mare bine îţi fac ăştia, cu rahatul acesta de ziar…”, mi-a spus el. A face rău cuiva este cel mai uşor, dar activitatea cuiva de multe ori nu este evidenţiată de nimeni.
Impact real: Aţi avut parte şi de reclamaţii, probabil…
Alexandru Roşu: Sigur. Era vremea când dădea Năstase îngrăşăminte la agricultori şi ne-au reclamat că am luat noi îngrăşăminte, să dăm pe locurile noastre. Le arătam concret că nu am luat, dar degeaba. Am fost prinşi şi în 2008 pe listă să ne aducă fosfat care se pune pe câmpuri. În timpul campaniei electorale m-am trezit cu o maşină cu fosfat de la Târgu Mureş, repartizată de la Direcţia Agricolă, şi l-am descărcat la Gura Văii, pentru că nu aveam unde. A doua zi era pe prima pagină a unui ziar titlu mare: primarul de la Bujoreni a dat îngrăşăminte drept mită electorală. A doua zi m-am dus acasă, la mama, la Popeşti, şi m-a luat mama la rost: „Bine măi mamă, ai dat la toţi amărâţii şi mie nu mi-ai dat nimic?” Au fost şi la mine, la Popeşti, între primul şi al doilea tur, să filmeze casa, apăream peste tot cu case, cu vile. Este, de fapt, o casă ţărănească, pentru că eu nu am investit, nu mă mai leagă nimic acolo. Eu sunt de 31 de ani la Bujoreni, aici mi-am mâncat tinereţea. Casa a primit-o nevasta mea moştenire, noi doar am renovat-o şi şi-a mai făcut fiul meu ceva pe lângă ea. Şi preoţii au fost puşi să facă şi campanie electorală, dar efecte nu au avut. Oamenii au înţeles cum stăteau lucrurile. Soarele, că este soare şi nu încălzeşte toate uliţele… Trebuie să fii echilibrat, aşa că eu am lăsat întotdeauna bârfa la urmă. Când a venit unul să-l reclame pe altul m-am gândit în primul rând ce interes are unul să-l reclame pe celălalt.
Impact real: Aţi avut şi probleme cu legea?
Alexandru Roşu: Mie mi-a dat lecţii un procuror de la DNA. M-a chemat să dea mâna cu mine. Primesc, la un moment dat, un telefon pe mobil, s-a recomandat cine este şi m-a chemat la sediu. Mi-a spus că nu i s-a părut normal să mă cheme prin poliţie, să se facă vâlvă că sunt cercetat la DNA. Mă chemase să semnez procesul-verbal prin care se stabilise că nu eram vinovat de nimic. Dacă ştiam eu că se ajunge la un asemenea scandal, nu ştiu ce făceam, dădeam banii la Consiliul Judeţean. Domnul Buşe a jucat şi puţin răzbunarea, pentru că eu am fost înainte la PUR şi apoi am trecut la PSD. Am fost chemat când s-a numit prefectul Perpelea şi eu am vrut să fie Perpelea, nu el. El era supărat că nu l-am nominalizat pe el, dar i-am spus atunci că eu am considerat că Perpelea s-a ocupat mai mult de organizaţii în teritoriu.
Impact real: Care este cel mai puternic investitor din zonă?
Alexandru Roşu: Diana, are forţă, cu siguranţă. Mai sunt şi alte firme, dar sunt ceva mai mici.
Impact real: Ce trebuie făcut, în opinia dumneavoastră, pentru ca oamenii de la ţară să trăiască mai bine?
Alexandru Roşu: Ca să-l amendezi pe un om te gândeşti că i-ai luat pâinea de la gură, te gândeşti iar că poate nu are de unde şi să te mai gândeşti că tot răul se răsfrânge asupra ta. Am câteva exemple. Eram contabil şef la cooperaţia de consum şi era angajată o poştăriţă care mai avea un an până să iasă la pensie. S-a dus şi ea cu pensiile la oameni şi îi mai făcuse lumea câte o ţuiculiţă, un tulburel …, şi a venit la noi un secretar de partid, unul Marin, care a prins-o că mirosea puţin a băutură. M-am rugat de el ca de nu ştiu ce să nu o dea afară. Nu a vrut, a dat telefon, a venit secretarul de partid, şeful de cadre, i-au pus fiola şi au dat-o afară pe femeie. I-am spus că nu e bine, nu o mai angaja nimeni la vârsta ei şi a venit femeia la el şi i-a spus că îi doreşte să i se întâmple şi lui la fel. Nu a trecut mult şi s-a făcut o nuntă în Bogdăneşti. S-au dus la nuntă vicepreşedintele şi secretarul cu probleme de propagandă lunea, că era de pomană, şi s-au îmbătat acolo ca porcii. Au venit apoi la primărie şi i-au dat telefon fostei primăriţe, Jianca, dar ea l-a pus pe bărbatul ei să vină aici şi i-a găsit, le-a făcut raport şi i-au dat afară. De atunci, am spus că nu trebuie să faci rău, ci să-i conciliezi pe oameni. Dacă îl amendez pe unul că are un coteţ fără autorizaţie ce se întâmplă, se îngraşă cineva? Dacă a făcut vreunul ceva rău mă pun cei de la instituţiile statului să-l amendez eu pe amărâtul acela. Eu, unul, să fiu legiuitor aş spune tuturor să construiască la sate fără taxă, doar să construiască. E uşor să-i îngrădeşti, au dat fel de fel de legi… de la Ordinul Arhitecţilor, Cadastru… dar omul trebuie să fie lăsat să construiască, să se mute fiii lor înapoi, la ţară.
Impact real: Cum vedeţi dezvoltarea economică a României, există vreo posibilitate de redresare?
Alexandru Roşu: Trebuie puse bazele pe agricultură. Când Ceauşescu vorbea despre agricultură ştia că este un angrenaj care dă de lucru la sute de oameni, pentru că dă de lucru şi la combinatele chimice, pentru că trebuie să se producă şi erbicide, tratament şi îngrăşăminte chimice, la uzinele de utilaje, la confecţii şi la industria alimentară. Nu se vrea să fie subvenţionată această ramură. Când te duci vezi pământul pârloagă, iar când mergi acolo şi vezi baba cu sapa, iar altul că ară cu calul sau cu mârţoaga, nu este în regulă. Nu se vrea, pur şi simplu. Te uiţi că s-au făcut mere, dar nu le ia nimeni. Sunt moştenitorii boierului Seltea care au aici o livadă şi le-au făcut ţuică, pentru că au umblat cu ele peste tot şi nu le-a luat nimeni. Pe noi ne omoară delăsarea. Este mai uşor să iei comision decât să dai. Ca să dai marfă la export trebuie să cauţi clienţi, să dai comisioane…Eu am lucrat şi la export, eram contabil şef şi mergeam la contractări şi trebuia să aduc şi materie primă de calitate. Trebuie să faci şi calitate, şi cantitate, dar la noi nu se vrea, pentru că sunt oameni care au bani şi vor să aibă tot mai mult. Intervine boala asta, dar moartea este cea mai dreaptă, pentru că îl ia şi pe bogat, şi pe sărac şi… pa durere. Îi vezi pe ăştia cu fel de fel de maşini, dar troaca mea tot acolo mă duce. Ei se duc la service şi plătesc foarte mult asigurarea, iar eu plătesc ca tot muritorul de rând…
